DECIZIE Nr.
252 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 27 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie
ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu,
Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache si Marcel
Vitănescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi -
Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată. In acest sens, invocă jurisprudenţa în materie
a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 1.567/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.881/121/2009, Tribunalul Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost
ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu,
Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache şi
Marcel Vitănescu cu prilejul soluţionării unei cauze în care s-a
solicitat constatarea dizolvării Consiliului Local Cudalbi.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţa, că art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
215/2001 este contrar prevederilor art. 21, art. 37, art. 57 şi art. 121
din Constituţie. In acest sens, arată că sintagma „se
dizolvă de drept" din cuprinsul textului de lege criticat pune
autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a statua asupra
legalităţii sau nelegalităţii cauzelor ce au condus la
situaţia în care nu s-a adoptat în trei şedinţe ordinare
consecutive nicio hotărâre. Urmare a acestui fapt, sunt îngrădite
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De
asemenea, arată că, referindu-se la şedinţele ordinare, legiuitorul
creează o situaţie arbitrară, ce lipseşte de
eficienţă situaţia în care consiliul a adoptat în aceeaşi
perioadă hotărâri în şedinţe extraordinare. Sancţiunea
dizolvării încalcă şi principiul autonomiei locale, întrucât
consiliul local este în măsură să aprecieze dacă un proiect
de hotărâre este de natură să rezolve sau nu treburile publice
sau, după caz, întruneşte condiţiile de legalitate pentru a fi
adoptat. Formularea dată de legiuitor nu este de natură să
sancţioneze inactivitatea consiliului local, deoarece textul de lege
impune dizolvarea pentru o situaţie aleatorie, fără a stabili
caracterul şi importanţa hotărârilor ce ar trebui adoptate. În
sfârşit, arată că problema inactivităţii unui consiliu
local ar putea fi rezolvată prin prevederea dreptului
cetăţenilor de a decide încetarea mandatului consilierilor pe calea
referendumului local sau de către instanţa de contencios
administrativ, care ar putea aprecia în funcţie de
particularităţile fiecărei situaţii asupra
inactivităţii consiliului.
Tribunalul Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios
administrativ consideră că
dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel,
arată că nu este încălcat accesul liber la justiţie, fapt
demonstrat de însăşi acţiunea pe care persoanele care s-au
considerat vătămate în drepturile legitime au promovat-o în
justiţie. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37, art. 47
şi art. 121 din Constituţie, arată ca acestea nu sunt incidente
in cauză. In sfârşit, opinia instanţei este aceea că, în
realitate, autorii excepţiei de neconstitutionalitate urmăresc
modificarea prevederilor legale referitoare la cererile de dizolvare ale
consiliului local.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. In
acest sens, arată că persoanele interesate au posibilitatea, potrivit
legii, să se adreseze instanţei de judecată, asigurându-se
astfel o judecată unitară cu respectarea egalităţii
părţilor în faţa legii, contradictorialităţii şi
a dreptului de a administra probe necesare soluţionării cauzei. De
altfel, consideră că autorii excepţiei solicită o
modificare a prevederilor legale criticate, ceea ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale. In ceea ce priveşte
invocarea dispoziţiilor art. 37, art. 57 şi art. 121 din
Constituţie, consideră că acestea nu sunt incidente în
cauză. In ceea ce priveşte critica referitoare la principiul
autonomiei locale, invocă cele reţinute de instanţa de
contencios constituţional prin Decizia nr. 632/2006, Decizia nr. 136/2001
şi Decizia nr. 566/2004.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului
Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea
administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii
potrivit cărora: „(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin
referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: [...]
b) în cazul în care nu a adoptat în 3
şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;"
Autorii excepţiei consideră că acest
text de lege este contrar dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în
art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 37 referitor la
dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă
a drepturilor şi libertăţilor şi art. 121 referitor la
autorităţile comunale şi orăşeneşti prin care se
realizează autonomia locală. De asemenea, consideră că sunt
încălcate şi prevederile Cartei europene a autonomiei locale,
ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate raportat la textele din Legea
fundamentală care consacră accesul liber la justiţie şi
autonomia locală. Astfel, prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12
ianuarie 2010, Curtea a reţinut că „textul de lege care enumera condiţiile
în care consiliile locale se dizolvă de drept reprezintă o
concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora consiliile locale şi primarii funcţionează,
în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome
şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. De
aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor
pe care legiuitorul Ie-a edictat în vederea creării cadrului legal de
funcţionare a acestora". Prin urmare, Curtea a statuat că „principiul
autonomiei locale, consacrat la nivel constituţional prin
dispoziţiile art. 120 alin. (1), nu justifică existenţa unei
autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este
obligatorie".
Curtea consideră că aceleaşi considerente
sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica raportată la
dispoziţiile Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales că autorii
excepţiei nu indică textele din acest act internaţional care
sunt încălcate de prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
215/2001 şi nici nu invocă aspecte speciale privind încălcarea
acestuia.
Referitor la criticile de neconstituţionalitate
privind încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil, prin decizia amintită mai sus instanţa
de contencios constituţional a reţinut că „nu se poate
susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât
asupra dizolvării consiliului local se pronunţă o
instanţă de judecată, formată din judecători
independenţi şi imparţiali, în condiţii de publicitate
şi contradictorialitate, pe baza probelor şi a oricăror
apărări pe care părţile sunt libere să le prezinte.
Aşadar, accesul la justiţie al consilierilor locali este
neîngrădit, ei având posibilitatea de a-şi apăra interesele în
cadrul procesului".
In ceea ce priveşte susţinerea autorilor
excepţiei, potrivit căreia art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
215/2001 ar contraveni dispoziţiilor art. 37 din Constituţie, Curtea
reţine că textul de lege criticat nu aduce nicio restrângere, prin conţinutul
său, dreptului unei persoane de a fi aleasă în organele
reprezentative ale statului, deci, de a putea îndeplini o demnitate sau
funcţie electivă în stat. In acest context, trebuie amintit că
prevederile art. 37 din Constituţie nu prevăd şi nici nu
presupun dreptul celui ales de a-şi exercita funcţia fără
nicio limitare, în afara oricăror condiţii ale legii.
In sfârşit, Curtea apreciază că
argumentele aduse în sprijinul susţinerii potrivit căreia textul de
lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate
încalcă dispoziţiile Legii fundamentale referitoare la exercitarea cu
bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor
reprezintă, în realitate, aspecte ce ţin de aplicarea legii, a
căror soluţionare revine instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Răzvan Viorel
Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai
Corcioavă, Antohi Tănăsache şi Marcel Vitănescu în
Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din
data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea