DECIZIE   Nr. 25 din 23 februarie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 136 din  1 aprilie 1999

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Ion Bonini         - procuror
    Paul Mihai Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Gulyas Iozsef si Gulyas Alexandru in Dosarul nr. 715/1998 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 26 ianuarie 1999, in lipsa partilor legal citate si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 februarie 1999, apoi pentru 9 februarie 1999 si 23 februarie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea de Apel Oradea - Sectia penala, prin Incheierea din 2 iunie 1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Gulyas Iozsef si Gulyas Alexandru intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea recursurilor declarate de autorii exceptiei si de ceilalti inculpati, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 208 si art. 209 lit. a) si i) din Codul penal.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile atacate contravin prevederilor art. 4 si 16 din Constitutie. Art. 81 alin. 3 din Codul penal creeaza un regim discriminatoriu intre cetateni, intrucat unii infractori care savarsesc infractiunea de furt in forma simpla, prin sustragerea unor valori importante, pot beneficia de suspendarea executarii pedepsei, iar altii, care au savarsit infractiuni de furt in forma calificata, chiar daca pericolul social al faptei este redus, sunt exclusi de la aplicarea dispozitiilor art. 81 din Codul penal, desi ar exista posibilitati de indreptare mai bune decat prin executarea pedepsei intr-un penitenciar. O sanctiune penala trebuie sa fie echitabila, sa existe un raport intre fapta savarsita si pedeapsa aplicata. Or, dispozitiile atacate ingradesc dreptul cetateanului de a beneficia de suspendarea executarii pedepsei, desi pericolul social al faptei este uneori extrem de redus.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece reglementarile art. 81 alin. 3 din Codul penal nu contravin dispozitiilor art. 4 si 16 din Constitutie, intrucat nu creeaza un regim discriminatoriu fata de cetatenii care comit o infractiune de furt simplu in dauna avutului privat sau alte fapte penale pentru care limita maxima a pedepsei este de pana la 12 ani inchisoare, aceasta fiind in conformitate cu politica penala a statului.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece art. 4 si 16 din Constitutie, invocate de autorii exceptiei, nu au nici o legatura cu dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul penal. Art. 4 din Constitutie reglementeaza o situatie straina de institutia suspendarii conditionate a executarii pedepsei, iar prevederile atacate nu contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal este neintemeiata si din considerentul ca stabilirea regimului suspendarii conditionate a executarii pedepsei, precum si mecanismul in care functioneaza concret acest mijloc de individualizare legala sunt de resortul exclusiv al legii penale, deoarece la stabilirea acestora se tine seama atat de pericolul social al faptei, specific unor categorii de infractiuni, cat si de obiectivele politicii penale dintr-o anumita perioada.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Autorul exceptiei sustine ca au fost incalcate dispozitiile art. 4 si 16 din Constitutie, deoarece prin aplicarea reglementarilor art. 81 alin. 3 din Codul penal se creeaza o stare de inegalitate intre persoanele care savarsesc infractiunea de furt in forma simpla si alti infractori care comit infractiuni de furt calificat.
    Examinand sustinerea, Curtea constata ca problema care, in esenta, constituie fondul cauzei este aceea de a se stabili daca regula imperativa cuprinsa in continutul art. 81 alin. 3 din Codul penal, cu privire la aplicarea masurii de suspendare conditionata a executarii pedepsei, este sau nu compatibila cu dispozitiile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Potrivit art. 4 alin. (2) din Constitutie, "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de opinie sociala", iar art. 16 alin. (1) din Constitutie prevede ca "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Din analiza celor doua norme constitutionale invocate rezulta ca prevederile art. 4 alin. (2) se coreleaza prin continutul lor cu dispozitiile art. 16, determinandu-se criteriile egalitatii intre cetateni, si anume: rasa, nationalitatea, originea etnica, religia, opinia, apartenenta politica si averea sau originea sociala.
    Solutia constitutionala este in concordanta si cu reglementarile internationale. Astfel, prin art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se stabilesc criteriile nediscriminatorii in exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute in respectiva conventie.
    Potrivit art. 81 alin. 3 din Codul penal, "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura".
    Prin acest text legiuitorul a restrans aplicarea masurii de individualizare a pedepsei, in sensul ca nu poate fi dispusa in cazul persoanelor care au savarsit cu intentie infractiunile mentionate. Aceasta insa nu contravine prevederilor constitutionale invocate, deoarece limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi.
    Drepturile fundamentale reprezinta o constanta a personalitatii cetateanului, o sansa egala acordata fiecarui individ si, din aceasta cauza, principiul egalitatii cuprinde egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetateni in comparatie cu alta.
    In aceasta situatie este evident ca regimul pedepselor constituie o problema de politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii.
    Prin masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei in conditiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat.
    In asemenea conditii, incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant.
    Cu alte cuvinte, textele constitutionale invocate vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
    Din sustinerea exceptiei rezulta ca autorul acesteia, fara a invoca si alte texte constitutionale, a mai argumentat ca intre fapta savarsita si pedeapsa aplicata trebuie sa existe un raport just.
    Curtea nu retine nici aceasta critica. Este incontestabil ca verificarea proportionalitatii apartine competentei de control a Curtii atata timp cat restrangerea are ca obiect exercitiul unor drepturi sau al unor libertati cetatenesti. In cazul exceptiei invocate insa restrangerea aplicarii masurii de suspendare conditionata a executarii pedepsei este impusa, astfel cum s-a mai aratat, pentru realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excede insa sferei de reglementare a art. 49 din Constitutie, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, ridicata de Gulyas Iozsef si Gulyas Alexandru in Dosarul nr. 715/1998 al Curtii de Apel Oradea - Sectia penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 februarie 1999.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    LUCIAN MIHAI

                           Magistrat asistent,
                           Mihai Paul Cotta