DECIZIE Nr.
249 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din anexa nr. VI si celor ale
anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a
personalului platit din fonduri publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 377 din 8 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi ale
lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 954/30/2009 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă
cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr.
861/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 954/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi ale
lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia
a fost ridicată de Mihail Decean cu prilejul soluţionării unei
cauze având ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt contrare
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. In
acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate instituie un
mod de salarizare care creează o inegalitate vădită între
nivelul indemnizaţiilor acordate judecătorilor de la instanţele
obişnuite şi procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie şi celor din cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Astfel,
consideră că elementele de stabilire a salarizării personalului
prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006
sunt nivelul instanţelor sau parchetelor, funcţia deţinută
şi vechimea în magistratură, dintre acestea esenţială fiind
vechimea în magistratură. Intrucât ultima condiţie nu mai este cerută
procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi
celor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, se creează o discriminare
între aceştia şi ceilalţi magistraţi. De asemenea,
arată că, potrivit celor reţinute de Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. VI/2007, „folosirea drept
criteriu de diferenţiere a tratamentului salarial pentru magistraţi
doar apartenenţa la anumite segmente restrânse de realizare a
justiţiei, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama
o specializare particularizată şi un risc deosebit, nu se poate
justifica atât timp cât varietatea infinită a situaţiilor de
coliziune cu legea ce se pot ivi şi a timpului de reacţie
necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai
importante şi riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri
decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial
preferenţial".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In
acest sens, arată că criteriile utilizate pentru stabilirea
salariului judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora
şi magistraţilor-asistenţi nu se aplică în mod obligatoriu
cumulat, ci în funcţie de situaţie. De asemenea, arată că
în ceea ce priveşte salarizarea procurorilor din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie şi a celor din cadrul Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism, principalul criteriu de departajare a salarizării
magistraţilor este nivelul instanţei sau al parchetului, dar au fost
avute în vedere şi alte criterii specifice (activitatea
desfăşurată, lucrul pe teren, riscurile profesionale mai mari).
De asemenea, mai arată că judecătorii desfăşoară
activităţi diferite de cele ale procurorilor, iar regulile de
organizare şi funcţionare a parchetelor sunt diferite de cele ale
instanţelor judecătoreşti. In ceea ce priveşte încadrarea
procurorilor în Direcţia Naţională Anticorupţie şi în
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, observă că legiuitorul a menţinut
regula numirii acestora, iar nu a promovării. Aceştia exercită
funcţia pe o durată temporară în cadrul acestui parchet, ei
revenind pe postul deţinut anterior. Susţinerea că în vederea
numirii nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad
profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie este corectă, însă tocmai acest fapt duce la
concluzia inexistenţei unor reguli diferite de promovare în profesie între
judecători şi procurori.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte
drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de
personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
- Art. 11 alin. (1): „Procurorii din cadrul
Direcţiei Naţionale Anticoruptie şi cei din cadrul
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism sunt salarizaţi potrivit nr. crt. 6-13
de la lit. A din anexă, în raport cu funcţiile pe care le deţin
sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii."
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie
şi prevederile lit. A din anexa la Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 27/2006, care stabileşte coeficienţii de multiplicare
pentru indemnizaţiile judecătorilor, procurorilor şi ale
personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
şi procurorilor, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Autorul excepţiei consideră că aceste
texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea
în drepturi a cetăţenilor şi art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din
Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au fost
abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din cap. VI al părţii a III-a
din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului
plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Soluţia legislativă
a art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
27/2006 a fost preluată însă în cuprinsul art. 11 din secţiunea
a 2-a a anexei nr. VI la actul abrogator, cu următoarea redactare: „Pe
durata exercitării funcţiei, procurorii din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticoruptie şi cei din cadrul Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută
lunară stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare
prevăzuţi la nr. crt. 3, 4 şi 6-10 din anexa nr. VI/1, în
raport cu funcţiile pe care le deţin sau cu care sunt asimilaţi
potrivit legii."
De asemenea, dispoziţiile care reglementează
coeficienţii de ierarhizare pentru judecători, procurori,
magistraţi-asistenţi şi personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor sunt cuprinse în anexa nr.
VI/1 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 11 din
anexa nr. VI şi cele ale anexei nr. VI/1 la Legea-cadru nr. 330/2009.
Curtea constată în continuare că, prin
Decizia nr. 861 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009, s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, în
raport cu aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi prin
analizarea unor argumente asemănătoare. Cu acel prilej, respingând ca
neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, a reţinut că
„esenţială în definirea cadrului juridic analizat este stabilirea
gradului instanţelor sau parchetelor pe lângă care magistraţii,
fie ei procurori, judecători sau magistraţi-asistenţi,
funcţionează".
Astfel, atât Direcţia Naţională
Anticoruptie, cât şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează în cadrul
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Poziţia ierarhică superioară a acestor structuri
este justificată de importanţa obiectivului activităţii
acestora, care urmăreşte combaterea unor infracţiuni cu pericol
social deosebit de grav, şi de impactul major pe care aceste
infracţiuni îl au în prezent în societate.
Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 1.220
din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, conferirea acestei poziţii superioare în
ierarhia parchetelor a determinat şi posibilitatea conferită
membrilor acestor structuri de a dobândi gradul profesional corespunzător
nivelului parchetului sau structurii în care funcţionează. Prin
aceeaşi decizie, Curtea a arătat că „legiuitorul este liber
să deroge de la regulile generale de promovare în funcţii, atât timp
cât soluţia legislativă impusă este justificată în mod
obiectiv şi raţional", iar avansarea în ierarhia parchetelor a
Direcţiei Naţionale Anticoruptie, conform modificărilor aduse de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, a fost
considerată ca fiind o astfel de împrejurare obiectivă.
Curtea observă însă că, întrucât doar
apartenenţa la o astfel de structură justifică diferenţa de
tratament juridic criticată de autorul excepţiei, art. 11 din anexa
VI la Legea-cadru nr. 330/2009 specifică faptul că indemnizaţia
se acordă doar „pe durata exercitării funcţiei".
In concluzie, în acord cu cele statuate prin Decizia
nr. 861/2009, Curtea reţine că „o atare diferenţiere este una
justificată în mod obiectiv şi raţional şi că
discriminarea salarială ar fi apărut numai atunci când legiuitorul nu
ar fi ţinut cont de poziţia superioară a parchetului sau
instanţei de judecată, după caz".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 din anexa nr. VI şi celor ale anexei nr. VI/1
la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului
plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mihail Decean
în Dosarul nr. 954/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia
litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea