DECIZIE Nr.
247 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 alin. 5 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 292 din 3 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco în
Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de
contencios constituţional, respectiv 31 octombrie 2006, şi până în prezent,
autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare
pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31
octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003), Tribunalul
Alba - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco
în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la
imparţialitatea şi independenţa justiţiei, art. 11 referitoare la dreptul
internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la
dreptul la un proces echitabil.
In acest sens arată că precizarea în cuprinsul alin. 2
al art. 90 din Codul de procedură penală, care condiţionează excepţia de prevederea
„legii", nu reprezintă o garanţie suficientă pentru asigurarea unui proces
echitabil, ci, dimpotrivă, nu face decât să alimenteze inechităţile în domeniul
penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în
procedurile penale. Procedurile administrative de control ce precedă întocmirea
proceselor-verbale şi a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din
Codul de procedură penală nu satisfac exigenţele procedurale impuse de dreptul
la un proces echitabil, deoarece textul în discuţie conferă acestor acte
vocaţia de a fi folosite ulterior ca mijloace de probă în procesul penal (cu
privire la faptele şi împrejurările de fapt constatate, precum şi cu privire la
explicaţiile persoanelor la care se referă şi a martorilor asistenţi), fără a
fi respectate cerinţele referitoare la egalitatea de arme,
contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea
probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independenţa
şi imparţialitatea autorităţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de
nevinovăţie şi garantarea exercitării drepturilor apărării. Prin urmare, aceste
acte nu ar putea fi convertite în mijloace de probă în procesul penal fără să
se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece provin de la
organe de stat din afara celor judiciare, de regulă de natură administrativă.
Aşa fiind, independenţa şi imparţialitatea justiţiei sunt puse în pericol,
deoarece s-a creat posibilitatea ca judecătorii să-şi poată întemeia soluţia de
condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.
In acest context, autorul excepţiei mai arată că
domeniul de aplicare al autorităţii de lucru judecat în procesul penal este
delimitat de diferenţa de competenţă funcţională, fundamentată pe independenţa
fiecărui judecător. Or, deşi decizia administrativă nu are autoritate de lucru
judecat, folosirea ei în procesul penal antrenează imposibilitatea pentru cel
interesat de a contesta în faţa jurisdicţiei administrative exactitatea
faptelor stabilite de judecătorul represiv.
Tribunalul Alba - Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor
constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, în sensul că
încalcă dreptul la apărare, dreptul la tăcere şi principiul egalităţii armelor.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 124
alin. (2) şi (3) din Constituţie, instanţa de judecată arată că dispoziţiile
legale contestate respectă pe deplin cerinţa fundamentală invocată. Faptul că
un mijloc de probă este legal nu înseamnă că legiuitorul a înţeles să-l şi
impună ca decisiv. Judecătorul îşi păstrează dreptul suveran de a dispune
asupra administrării probelor şi de a soluţiona cauza în raport cu ansamblul
probaţiunii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din' Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul că, în
condiţiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de
urmărire penală sau instanţa de judecată pot constitui mijloace de probă nu
este de natură să aducă atingere dreptului părţilor la un proces echitabil,
câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice
alte probe propuse de părţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de
procedură penală. In plus, art. 66 alin. 2 din acelaşi cod reglementează în mod
expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca, atunci când există probe de
vinovăţie, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.
Dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici
unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor,
întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludentei şi
utilităţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale
statului, iar, cu ocazia deliberării, tot instanţa de judecată este cea care
face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile
art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu au o valoare prestabilită.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 90 alin. 2, cu denumirea marginală Procesul-verbal ca
mijloc de probă, şi art. 214 alin. 5, cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 90 alin. 2: „De asemenea, sunt mijloace de
probă procesele-verbale şi actele de
constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5: „Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace
de probă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta
cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin deciziile nr. 331 din 28 iunie 2005
şi nr. 524 din 27 iunie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, si nr. 764 din 7
septembrie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor
mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Horea Ştefan Sergiu Anderco în Dosarul nr.
10/107/2003 (nr. vechi 7.583/2003) al Tribunalului Alba - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru