DECIZIE Nr.
246 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 37 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 25 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr. 2.480/30/2006
al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 noiembrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.480/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 33 şi art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de
Eufrozina Jichici într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat de
reclamanta-recurentă împotriva Sentinţei civile nr. 366/2006, pronunţată de
Judecătoria Deta, prin care instanţa de judecată a respins cererea privind
modificarea unui titlu de proprietate, în temeiul art.37 din Legea nr. 1/2000.
In motivarea excepţiei
se arată, în esenţă, că prevederile art. 33 şi 37
din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi al garantării
proprietăţii private, în mod egal, de către lege. In acest sens, se susţine că
beneficiul acordat de aceste reglementări legale se aplică doar pentru anumite
categorii de persoane, şi anume acelora care au solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate în termenul legal iniţial, sau ale căror titluri de
proprietate au fost anulate în temeiul Legii nr. 169/1997, fie persoanelor ale
căror terenuri au fost atribuite în mod nelegal altor persoane.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că
prevederile art. 33 şi 37 nu instituie nicio discriminare şi nu aduc atingere
dreptului de proprietate dobândit în mod legal, reprezentând, dimpotrivă, o
consacrare a principiului constituţional al ne retroactivităţii legii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
textele de lege criticate nu conţin nicio discriminare în raport de criteriile
egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei juridice. De asemenea, referitor la invocarea dispoziţiilor art.
44 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că aceasta nu este întemeiată,
deoarece dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea
tuturor reglementărilor legale care îi determină conţinutul şi limitele.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ' ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie art. 33 şi 37 din Legea
nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000,
modificate prin art. I pct. 37 şi 40 cuprinse în
Titlul VI din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005, potrivit
cărora:
Art. 33: „(1) Pot cere
reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au
respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate,
procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin
nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de
reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen
chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente
potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor
competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite.
Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele
prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru
reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot
formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul
formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de
constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de iniţiativă.
(2) In situaţia în care după depunerea cererilor de
reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparţinut
petenţilor în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente,
dacă sunt libere."
Art. 37: „Persoanelor fizice
ale căror terenuri au intrat în componenţa fostelor cooperative agricole de
producţie şi, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de
proprietate în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se
reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi, pe vechile
amplasamente, în perimetrul societăţilor comerciale cu capital de stat, dacă
acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta
lege."
Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 44 alin. (2) teza întâi
referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private,
indiferent de titular.
Analizând aceste susţineri, se constată că nu sunt
întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000, astfel
cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, acordă beneficiul
repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate
asupra unor terenuri agricole sau forestiere, această posibilitate fiind însă
limitată la anumite categorii de persoane, şi anume acelea care au solicitat
terenurile în termenul iniţial prevăzut de Legea nr. 169/1997, dar nu li s-a
reconstituit dreptul de proprietate, cele ale căror titluri de proprietate au
fost anulate în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997, precum şi acelea
ale căror terenuri nu au fost atribuite în mod legal altor persoane.
Aşadar, legiuitorul condiţionează repunerea în termen
de îndeplinirea anumitor condiţii obiective, fără ca prin aceasta să încalce
principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece,
aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii, o diferenţă de
tratament juridic bazată pe criterii raţionale şi obiective nu este considerată
discriminatorie.
Astfel, nu se poate susţine că persoanele care au
formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul iniţial
prevăzut de Legea nr. 18/1991 se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care au
rămas în pasivitate, încât
este justificat regimul juridic diferit instituit de legiuitor în ceea ce
priveşte acordarea beneficiului repunerii în termen.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44
alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitoare la garantarea şi
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, Curtea
constată că acestea nu pot fi reţinute, deoarece dispoziţiile constituţionale
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or,
în cauză, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere nu au calitatea de
proprietar. In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia
nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 22 august 2005, ale cărei
considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 şi art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr.
2.480/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie