Decizia Nr.245 din 15.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lidia Kali şi Aron Kali în Dosarul nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 460D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 756D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, excepţie ridicată de Societatea Comercială Interlink Overseas Corp Limited Galaţi în Dosarul nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 756D/2011 la Dosarul nr. 460D/2011, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 28 ianuarie 2011 şi 12 mai 2011, pronunţate în dosarele nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) şi nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011), Tribunalul Mureş - Secţia penală şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, precum şi a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Lidia Kali şi Aron Kali, respectiv Societatea Comercială Interlink Overseas Limited Galaţi. Dosarele au ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe penale prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată într-un dosar aflat în cercetare la procuror şi pentru care nu s-a pronunţat încă vreo soluţie şi, respectiv, soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe penale prin care s-a respins ca nefondată plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin înlăturarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a menţinut soluţia de netrimitere în judecată, legea nouă retroactivează, fiind aplicabilă unei situaţii juridice născute înainte de momentul intrării sale în vigoare. O asemenea împrejurare este de natură a afecta echilibrul constituţional şi legal pe care se sprijină o bună administrare a justiţiei.De asemenea, dublul grad de jurisdicţie este o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil, iar eliminarea lui privează părţile de un acces efectiv şi eficient la justiţie.Tribunalul Mureş - Secţia penală şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere în Dosarul nr. 460D/2011 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare din Dosarul nr. 460D/2011, dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 278¹ alin. 2 din Codul de procedură penală. În realitate, ţinând seama de notele autorului, precum şi de practicaua şi considerentele încheierii de sesizare, rezultă că din eroare s-a strecurat trimiterea la alin. 2 al art. 278¹ din Codul de procedură penală, întrucât ceea ce s-a avut în vedere este actuala formă a alin. 10 al art. 278¹ din Codul de procedură penală. Prin urmare, obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.De asemenea, Curtea constată că şi în Dosarul nr. 756D/2011 a fost sesizată, potrivit dispozitivului încheierii, cu dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Întrucât din notele autorului, precum şi din practicaua şi considerentele încheierii de sesizare reiese că nemulţumirea acestuia vizează conferirea caracterului definitiv hotărârilor pronunţate potrivit alin. 8 al art. 278¹ din Codul de procedură penală, rezultă că şi în această cauză obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care au următorul conţinut: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, reţinând că, potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lidia Kali şi Aron Kali în Dosarul nr. 14.044/320/2010 (nr. în format vechi 9.651/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia penală şi de Societatea Comercială Interlink Overseas Corp Limited Galaţi în Dosarul nr. 61.062/3/2010 (nr. în format vechi 1.156/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru