DECIZIE Nr.
240 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 263 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Alin Ioniţă în Dosarul nr. 3.448/2006 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.448/2006, Judecătoria
Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a) - c) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Alin Ioniţă într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea unei plângeri împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi
penale în baza art. 10 lit. b1) din Codul de procedură penală.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia apreciază, în esenţă, că textul art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură
penală suprimă dreptul la cercetarea judecătorească. Totodată, se arată că
textul criticat ignoră principiul de generală aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus, întrucât
există posibilitatea ca prin propria cale de atac să îşi agraveze situaţia,
redobândind calitatea de învinuit sau, mai rău, calitatea de inculpat, astfel
încât persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală are
motive rezonabile să se abţină de la a se adresa instanţei.
Judecătoria Focşani apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In susţinerea acestei
opinii, se arată că textul contestat instituie soluţiile pe care le poate
pronunţa instanţa în cazul soluţionării plângerilor împotriva rezoluţiei de
neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale
date de procuror. Instanţa arată că modificarea soluţiilor pe care le-ar putea
pronunţa nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale. Mai apreciază că, în
cazul în care reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecata în
primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător, ceea ce asigură
părţilor dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie imparţială.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând, în
acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) - c) din Codul de procedură penală, astfel cum au
fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au
următorul cuprins:
„Judecătorul pronunţă una dintre următoarele
soluţii:
a) respinge plângerea,
prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, dupa caz, ca nefondată,
menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat
să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată
faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace
de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) privind instanţele
judecătoreşti, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Totodată, soluţia legislativă criticată este
contrară hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Marii Britanii (1975).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul
controlului de constituţionalitate. Curtea, prin numeroase
decizii, a stabilit conformitatea prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a)- c) din Codul de procedură penală cu textele constituţionale invocate. Astfel, prin
Decizia nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.135
din 1 decembrie 2004, Curtea a reţinut că plângerea prevăzută de art. 2781 reprezintă, într-un sens larg, o
cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul
penal non reformatio in pejus. Intr-adevăr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui
principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva actelor procurorului,
raţiuni identice cu cele care determină extinderea aplicabilităţii acestui
principiu şi în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 372, art. 3858 sau art. 4141 alin. 1 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în
considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 2781 din acelaşi cod.
De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a reţinut că, în cazul în care,
potrivit art. 2781
alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii
împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o hotărâre prin
care menţine această soluţie, nu are loc o împiedicare a accesului la justiţie,
respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că
hotărârea aparţine în acest caz înseşi justiţiei, iar partea nemulţumită are
deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de lege.
Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la
un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă instanţa în
temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală,
întrucât împotriva încheierii astfel pronunţate persoana nemulţumită are
posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, având deplina
libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind toate mijloacele
procedurale ce caracterizează un proces echitabil. De asemenea, soluţionarea
fondului cauzei, în situaţia în care instanţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală, admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau
ordonanţa atacată, reţinând cauza spre judecare, constituie o etapă procesuală
distinctă, guvernată de regulile procedurale aplicabile judecării în primă
instanţă şi în căile de atac, reguli cu privire la care textele criticate
stabilesc în mod expres că se aplică „în mod corespunzător". Statuând în
sensul celor arătate, dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală asigură
posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge
la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile
procesuale care condiţionează un proces echitabil, în deplină concordanţă cu
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie au fost
reţinute şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 31 din 17 ianuarie 2007.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Alin Ioniţă în
Dosarul nr. 3.448/2006 al Judecătoriei Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly