DECIZIE   Nr. 239 din 12 septembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 742 din 11 octombrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ana Paraschiva Radac in Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331 din Codul de procedura penala, intrucat nu au legatura cu solutionarea cauzei. Se apreciaza ca nici pe fond exceptia nu este intemeiata, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale pretins incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 mai 2002, pronuntata in Dosarul nr. 5.901/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ana Paraschiva Radac in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, deoarece lasa la aprecierea judecatorului necesitatea administrarii de probe noi pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei. Or, "judecatorul este subiectiv si poate incalca dreptul la aparare garantat prin Constitutie". Totodata restrangerea exercitiului acestui drept nu este mentionata printre cazurile enumerate in art. 49 din Constitutie, care justifica restrangerea libertatii de exercitare a dreptului la aparare.
    Tribunalul Sibiu apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se instituie vreo restrictie a dreptului la aparare. Judecatorul apreciaza oportunitatea si relevanta probelor solicitate de parti in temeiul art. 67 din Codul de procedura penala. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila, iar admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala sunt constitutionale si considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere se arata ca prin dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala se acorda judecatorului posibilitatea de apreciere a oportunitatii si relevantei probelor solicitate de parti, iar faptul ca o proba poate fi respinsa, daca aceasta nu este concludenta si utila cauzei, nu incalca prevederile constitutionale referitoare la dreptul la aparare.
    Guvernul considera ca nu se poate sustine ca dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala aduc atingere dreptului la aparare consacrat in art. 24 din Constitutie. In ceea ce priveste neconcordanta dintre dispozitiile legale criticate si prevederile art. 49 din Constitutie, se apreciaza ca posibilitatea instantei de a respinge cererea de administrare a unor probe neconcludente sau inutile nu constituie o restrangere a exercitiului dreptului la aparare.
    Avocatul Poporului arata ca art. 331 din Codul de procedura penala nu este in contradictie cu prevederile art. 24 din Constitutie. Faptul ca o proba poate fi respinsa daca nu este utila si concludenta cauzei nu aduce atingere dreptului la aparare prevazut de Constitutie, astfel incat prin art. 331 din Codul de procedura penala nu se instituie o restrictie la aparare. In concluzie, se arata ca acest text este constitutional.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi si daca nu este cazul sa faca aplicarea art. 333, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei."
    Aceste prevederi sunt considerate neconstitutionale de autorul exceptiei, in raport cu dispozitiile art. 24 si 49 din Constitutie.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prin textul de lege criticat nu s-a adus nici o atingere dispozitiilor art. 24 din Constitutie, potrivit carora "(1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala vizeaza ipoteza in care instanta a constatat, in urma cercetarii judecatoresti, ca este necesara administrarea unor probe noi si ca, pentru administrarea acestora, nu se impune restituirea dosarului procurorului, ceea ce nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la aparare, avand in vedere ca administrarea noilor probe se face de catre instanta, cu respectarea dreptului la aparare al inculpatului si al celorlalte parti din proces.
    Este de observat ca prin dispozitiile alin. 1 al art. 6 din Codul de procedura penala se garanteaza dreptul de aparare al invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal, iar conform alin. 2 al aceluiasi articol organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare. De asemenea, orice parte are dreptul sa fie asistata de un aparator in tot cursul procesului penal (art. 6 alin. 4). In conditiile si in cazurile prevazute de lege organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales (art. 6 alin. 5 teza a doua). Prin urmare, exista garantii procesuale din care rezulta ca un proces penal se desfasoara in limitele circumscrise de prevederile constitutionale.
    Reglementarea cuprinsa in art. 331 din Codul de procedura penala acorda judecatorului posibilitatea de apreciere a oportunitatii si a relevantei admiterii probelor solicitate de parti. Legiuitorul a instituit insa, prin art. 67 alin. 2 din Codul de procedura penala, obligatia ca probele propuse de parti si a caror administrare se cere sa fie concludente si utile, intrucat numai astfel pot contribui la solutionarea cauzei si la realizarea scopului procesului penal. Administrarea de probe care nu au nici un efect asupra solutionarii cauzei ori pentru dovedirea unor aspecte asupra carora organele judiciare s-au edificat deja nu ar conduce decat la tergiversarea solutionarii cauzei. In consecinta, nu se poate sustine ca prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului constitutional la aparare.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile art. 331 din Codul de procedura penala nu prevad restrangerea exercitiului nici unui drept fundamental sau al unei libertati, astfel incat nu se poate pune problema incidentei prevederilor art. 49 din Constitutie.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 331 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ana Paraschiva Radac in Dosarul nr. 5.901/2000 al Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 septembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu