DECIZIE Nr.
236 din 9 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 28 martie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Palace" - S. R. L. din
Timişoara în Dosarul nr. 4. 893/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise
depuse la dosar, prin care partea Sanda Maria Negropontes solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 4. 893/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de către Societatea Comercială
„Palace" - S. R. L. din Timişoara cu prilejul soluţionării unei cereri de
pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale de suspendare provizorie a
executării.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 300 alin.
3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3),
art. 53, art. 124 alin. (2) şi în art. 129. In acest sens arată că
imposibilitatea promovării unei căi de atac împotriva încheierii de suspendare
provizorie a executării „acordă un privilegiu părţii în favoarea căreia se
acordă suspendarea, contravenind dreptului la un proces echitabil şi
presupunând o discriminare", iar „conceptul de proces echitabil implică
existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor
judecătoreşti şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea exercitării acestor căi
de atac de către toate părţile din proces".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi
ar trebui admisă, deoarece „prin imposibilitatea exercitării căii de atac se
aduce atingere substanţei dreptului procesual al părţii interesate, lipsindu-l
de egalitate, în raport cu cealaltă parte, precum şi de efectivitate".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art.
300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, din
motivarea sa rezultă cu claritate că acesta critică, în fapt, numai soluţia
cuprinsă în art. 403 alin. 4, referitoare la inexistenţa unei căi de atac
împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării. Obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie aşadar dispoziţiile art. 403 alin. 4 din
Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textul
criticat are următoarea formulare: „In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea,
preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor,
suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare
de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea
care trebuie depusă este în
cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru
cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea
stabilită de instanţă, dacă este cazul. "
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de
lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2),
art. 21 alin. (1)-(3), art. 53, art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din
Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie,
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, înfăptuirea
justiţiei şi, respectiv, folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează
regimul general al suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a unei alte cereri privind
executarea silită. Dispoziţiile alin. 4 din acelaşi articol prevăd
posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei
preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii
de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul
comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în
scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Imprejurarea că împotriva încheierii instanţei prin
care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nici o
cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale
referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la
înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor
conferite de art. 126 alin. (2), poate stabili reguli de procedură diferite,
adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile
constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac. In acest sens
s-a pronunţat Curtea Constituţională, cu valoare de principiu, în Decizia
Plenului nr. 1/1994, unde s-a reţinut că „legea poate exclude folosirea unor
căi de atac, fie pentru a reduce cheltuielile ocazionate de proces datorită
modicităţii obiectului în litigiu, fie din motive de celeritate sau de
protecţie a unor interese sociale, fie pentru că natura cauzei impune o
rezolvare promptă şi definitivă".
Curtea observă, de asemenea, că art. 403 alin. 4 din
Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni
principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta
se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o
solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Palace" - S. R. L. din Timişoara în Dosarul nr.
4. 893/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu