Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40.386/212/2014 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.249D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat în mod constant că nu îşi poate asuma rolul de a crea, abroga sau modifica o normă juridică şi nu se poate substitui legiuitorului, ceea ce doreşte, de fapt, în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru aceste motive pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 3 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 40.386/212/2014, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Regep Atila într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în tăgada paternităţii şi în stabilirea filiaţiei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 414 alin. (1) din Codul civil instituie prezumţia de paternitate în favoarea soţului, fără ca actuala reglementare să fie suficient de precisă în indicarea soţului atunci când mama concepe copilul într-o căsătorie anterioară, fără a încheia o nouă căsătorie, situaţie în care prezumţia de paternitate vizează un soţ inexistent. Absenţa din conţinutul normei a referinţei la calitatea de fost soţ se datorează intenţiei corecte a legiuitorului de a-l scuti pe fostul soţ de obligaţia de a suporta efectele unei prezumţii de paternitate chiar şi după desfiinţarea sau încetarea efectelor unei căsătorii anterioare. Aceasta, inclusiv datorită faptului că, odată aplicată, prezumţia de paternitate l-ar viza pe fostul soţ pe o durată de timp egală cu timpul legal al concepţiei reglementat de art. 412 din Codul civil, obligându-l să îi suporte efectele juridice.6. Se mai susţine că noul Cod civil a înţeles să modifice optica legislativă asupra sferei de aplicare a prezumţiei de paternitate a fostului soţ al mamei, în sensul reducerii acesteia, datorată noilor realităţi sociale, precum şi a necesităţii de a proteja individul de efectele negative ale unei prezumţii de paternitate răsfrânte asupra ulterioarei sale vieţi private.7. Se mai arată că noţiunea de copil din afara căsătoriei din cuprinsul art. 408 alin. (3) din Codul civil nu concordă cu cea prioritară a prevederilor art. 3 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei. Astfel, art. 408 alin. (3) din Codul civil se referă la „filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei", şi nu la „filiaţia faţă de tată a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei" în sensul art. 3 din Convenţie. Prin „copil din afara căsătoriei", Convenţia înţelege copilul născut în afara căsătoriei, în timp ce Codul civil înţelege doar copilul conceput în afara căsătoriei.8. În concluzie, arată că se impune înlăturarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 414 alin. (1) din Codul civil privitoare la prezumţia de paternitate cu privire la copilul „conceput" în timpul căsătoriei, deoarece este contrar dreptului la viaţă privată şi intimă al fostului soţ ca acesta să suporte efectele prezumţiei de paternitate după desfiinţarea sau desfacerea căsătoriei, pe întreaga durată de timp aferentă timpului legal al concepţiei. De asemenea, este contrar dreptului la familie al fostului soţ, efectele prezumţiei de paternitate producându-se ulterior desfiinţării sau desfacerii căsătoriei sale anterioare.9. Se încalcă şi regimul special de protecţie de care trebuie să se bucure copiii şi tinerii, care trebuie să beneficieze de stabilirea corectă a filiaţiei, în acord cu prevederile prioritare ale tratatelor internaţionale.10. De vreme ce recunoaşterea filiaţiei faţă de copilul conceput şi născut în afara căsătoriei se poate face pe cale de recunoaştere, acelaşi lucru ar trebui să fie posibil, în absenţa opoziţiilor şi contestaţiilor, şi în cazul unui copil născut ulterior desfacerii sau desfiinţării unei căsătorii, fără să mai fie necesară parcurgerea traumatizantei proceduri a răsturnării prezumţiei de paternitate în cadrul unei acţiuni în tăgada paternităţii.11. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, instituirea prezumţiei de paternitate având în vedere interesul exclusiv al copilului. Chiar dacă legiuitorul nu a inclus în textul criticat sintagma „fostul soţ", este în interesul minorului stabilirea paternităţii în funcţie de starea civilă a mamei la data concepţiei copilului sau la data naşterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fi fost căsătorită. Prin instituirea prezumţiei de paternitate se urmăreşte protecţia ordinii publice şi a bunelor moravuri.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.14. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil, care au următorul cuprins:– Art. 408 alin. (3): „Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.";
– Art. 414 alin. (1): „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei."18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, se invocă şi art. 3 din Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care România a aderat prin Legea nr. 101/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992, potrivit căruia „Filiaţia faţă de tată a tuturor copiilor născuţi în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaştere voluntară sau prin hotărârea judecătorească". 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate referitoare la modul de stabilire a filiaţiei, respectiv filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, şi cele referitoare la prezumţia de paternitate, potrivit cărora copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei, nu sunt de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la viaţa intimă, familială şi privată sau a celor referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. 20. Astfel, stabilirea filiaţiei faţă de tată diferă în cazul copilului din căsătorie faţă de cazul copilului din afara căsătoriei. Dacă pentru copilul născut din afara căsătoriei se poate stabili prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească, paternitatea din căsătorie se stabileşte prin aplicarea prezumţiei de paternitate, respectiv copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. În ceea ce priveşte concepţia, având în vedere că nu se poate determina cu precizie data concepţiei unui copil, legiuitorul, pe baza datelor ştiinţifice medicale privind durata minimă şi maximă a sarcinii, a stabilit că timpul legal al concepţiunii este cuprins între a 300-a zi şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului [art. 412 alin. (1) din Codul civil]. Instituirea prezumţiei de paternitate are în vedere interesul exclusiv al copilului şi are raţiunea în ideea de protecţie a ordinii publice şi a bunelor moravuri. 21. Răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi făcută potrivit art. 429 din Codul civil pe cale de acţiune, titulari ai dreptului la acţiune fiind soţul mamei, mama, tatăl biologic, precum şi copilul. Tatăl biologic poate introduce acţiune împotriva soţului mamei şi a copilului. Potrivit art. 414 alin. (2) din Codul civil, paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului. 22. Referitor la critica privind faptul că în cuprinsul art. 414 din Codul civil nu este inclusă sintagma „fostul soţ", Curtea apreciază că stabilirea paternităţii în funcţie de starea civilă a mamei la data concepţiei copilului sau la data naşterii acestuia, fiind suficient ca la oricare dintre aceste momente mama să fie căsătorită, este în interesul superior al copilului. 23. Mai mult, Curtea reţine că din dispoziţiile constituţionale ale art. 48 alin. (3), potrivit cărora „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie", rezultă, fără putere de tăgadă, că un copil din căsătorie este cel conceput sau născut în timpul căsătoriei. Legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere în privinţa acestor exigenţe constituţionale, prezumţia de paternitate fiind o măsură indisolubilă şi intrinsecă legată de familie şi de protecţia pe care legea o acordă acesteia. Astfel, se asigură un climat de ordine şi securitate juridică în privinţa filiaţiei copilului rezultat din căsătorie şi o măsură de protejare a ordinii publice şi a bunelor moravuri. 24. Aşadar, stabilirea paternităţii copilului din căsătorie prin aplicarea prezumţiei de paternitate, reglementată de art. 414 din Codul civil, potrivit căruia „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei", şi stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei fie prin recunoaşterea voluntară din partea pretinsului tată, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii nu sunt de natură a aduce atingere dispoziţiilor şi principiilor constituţionale invocate. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regep Atila în Dosarul nr. 40.386/212/2014 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 408 alin. (3) şi art. 414 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin