DECIZIE Nr.
231 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 1 lit. c) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurentei neloiale si a art. 56 din Codul comercial
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 326 din 24 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei
neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie ridicată de Tincuţa Habib
Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că
la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei şi partea Societatea
Comercială „Chady" - S.R.L. din Galaţi au depus o cerere prin care
solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii,
apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează
din 11 octombrie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător
până la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 52/121/2006, Curtea
de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie
ridicată de Tincuţa Habib Sabău.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că operaţia imobiliară efectuată de un
comerciant împreună cu un necomerciant, în speţă vânzarea unei clădiri care
este destinată unui magazin, nu poate fi calificată ca fiind o faptă de comerţ
atunci când intenţia comună a părţilor a fost de a face o vânzare civilă, iar
nu de a obţine un profit
comercial. O astfel de calificare este contrară principiului libertăţii
comerţului, autonomiei de voinţă a părţilor şi restrânge exerciţiul dreptului
de proprietate privată, întrucât atributele acestui drept sunt supuse unui
regim juridic mai restrictiv, acela al legii comerciale.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial sunt
susceptibile de a crea discriminări între părţile contractante, deoarece
persoanelor care nu au calitatea de comerciant le sunt aplicabile dispoziţiile
legii comerciale, iar nu dreptul comun în materie, respectiv Codul civil. Mai
mult, întrucât ambele părţi sunt supuse jurisdicţiei comerciale, se încalcă şi
dreptul acestora la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă
şi fluvială apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Atunci când o persoană devine
comerciant, îşi asumă implicit, în temeiul legii, drepturi şi obligaţii care
corespund acestei categorii sociale şi profesionale, dar care se răsfrâng şi
asupra persoanelor care prin propria voinţă participă la efectuarea unor acte
sau fapte de comerţ ale comerciantului. Opţiunea legiuitorului de a distinge
între actele şi faptele civile şi, respectiv, actele şi faptele comerciale nu
poate constitui temei pentru calificarea reglementării ca fiind discriminatorie
sau de natură a nesocoti dreptul persoanelor la un proces echitabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul arată că, prin
coroborarea textelor de lege criticate, rezultă aplicarea, în anumite condiţii,
a legii comerciale pentru contractele ce au obiect bunuri imobile ce fac parte
din fondul de comerţ al comerciantului. Or, extinderea aplicabilităţii legii
comerciale la raporturi care din perspectiva contractantului necomerciant sunt
de natură civilă nu încalcă principiul constituţional al nediscriminării sau
dreptul persoanei la un proces echitabil, procedura jurisdicţională comercială
întrunind condiţiile consacrate de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv
independenţa şi imparţialitatea instanţei, contradictorialitatea, motivarea
hotărârilor ş.a. Aşa fiind, limitările impuse drepturilor necomercianţilor ca
urmare a extinderii aplicabilităţii legii comerciale răspund exigenţelor
constituţionale şi urmăresc asigurarea stabilităţii circuitului comercial şi a
egalităţii de tratament a părţilor contractante.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate reprezentând o garanţie a dreptului la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenţei neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, cu modificările şi completările
ulterioare, şi dispoziţiile art. 56 din Codul comercial. Textele de lege au
următorul conţinut:
- Art. 11 lit. c) din Legea nr.
11/1991: „In înţelesul prezentei legi:[...]
c) constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor
mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de
invenţii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării
activităţii sale.";
- Art. 56 din Codul comercial: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi
contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afară de
dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în
care legea ar dispune altfel."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind
supremaţia Constituţiei, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44
care consacră garantarea dreptului de proprietate, art. 45 privitor la
libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie
obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. De asemenea, sunt
considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
reglementează dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei
neloiale şi a dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial, Curtea reţine că
regimul juridic aplicabil raporturilor juridice în care este implicat un
comerciant este reglementat potrivit criteriilor stabilite prin dispoziţiile
art. 3-6 din Codul comercial referitoare la faptele de comerţ.
Astfel, prin săvârşirea uneia dintre faptele de comerţ
enumerate de art. 3 din Codul comercial se nasc anumite raporturi juridice care
sunt reglementate de dreptul comercial. Curtea reţine că aceste acte juridice
şi operaţiuni considerate fapte de comerţ obiective sunt supuse legilor
comerciale indiferent de calitatea persoanei care le săvârşeşte, comerciant sau necomerciant.
Pe lângă faptele de comerţ obiective, există şi fapte
care dobândesc caracter comercial datorită săvârşirii lor de către o persoană
care are calitatea de comerciant, reprezentând un reflex al activităţii
desfăşurate de aceasta. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 4 din Codul
comercial instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate contractele şi
obligaţiile comerciantului, cu excepţiile prevăzute expres de lege, prezumţie
care poate fi răsturnată în condiţiile în care persoana interesată face dovada
că operaţiunea este străină comerţului, datorită naturii ei sau a scopului pe
care îl urmăreşte. Reglementarea prin lege a faptelor de comerţ subiective
exprimă necesitatea cuprinderii în sfera dreptului comercial a tuturor actelor
şi operaţiunilor săvârşite de un comerciant în această calitate, inclusiv a
acelor fapte care nu sunt expres prevăzute în art. 3 din Codul comercial.
Scopul unei atare reglementări constă în asigurarea, pe de o parte, a
certitudinii cu privire la natura şi regimul juridic al faptelor
comerciantului, şi, pe de altă parte, a protecţiei necesare atât
comerciantului, cât şi a terţilor care intră în raporturi juridice cu acesta.
Potrivit dispoziţiilor art. 56 din Codul comercial,
toate părţile contractante sunt supuse legii comerciale, chiar dacă numai
pentru una dintre părţi actul respectiv are caracter comercial. Soluţia
adoptată de legiuitor se întemeiază pe argumentul că, fiind vorba despre un
raport juridic unic, el nu poate fi supus simultan la două reglementări
diferite. Opţiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului comercial se
justifică prin aceea că actul juridic îndeplineşte funcţiile faptelor de comerţ
pentru cel puţin una dintre părţile contractante, împrejurare ce impune
aplicarea legii comerciale.
Analizând critica autorului excepţiei, potrivit căreia
dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 şi ale art. 56 din Codul comercial
contravin principiului libertăţii comerţului şi autonomiei de voinţă a
părţilor, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât calificarea
faptelor săvârşite de un comerciant cu un necomerciant ca fiind comerciale nu
îl împiedică pe primul să îşi desfăşoare activitatea comercială potrivit legii
şi nici părţile contractante să îşi exprime în mod liber acordul de voinţă cu
privire la actul pe care doresc să îl încheie. De asemenea, dispoziţiile
criticate nu restrâng nici exerciţiul dreptului de proprietate privată,
deoarece titularul acestui drept poate dispune în mod liber de bunul său, fără
a suferi vreo constrângere sub acest aspect. Mai mult, textele de lege vizate
nu sunt de natură a crea discriminări între părţile contractante, fiind
aplicabile în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei. In
concluzie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, dispoziţiile criticate fiind în acord cu prevederile
constituţionale şi convenţionale invocate.
Pe de altă parte, Curtea reţine că instanţa de judecată
este singura în măsură să se pronunţe asupra caracterului civil sau comercial
al actului juridic încheiat între un comerciant şi un necomerciant, persoana
interesată având posibilitatea de a face dovada faptului că respectivul
contract sau obligaţie este de natură civilă sau de a învedera instanţei
caracterul necomercial care rezultă din însuşi actul întocmit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenţei neloiale şi a art. 56 din Codul comercial, excepţie
ridicată de Tincuţa Habib Sabău în Dosarul nr. 52/121/2006 al Curţii de Apel
Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu