DECIZIE   Nr. 226 din  3 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 - 35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si a dispozitiilor art. 43 - 45 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 458 din 27 iunie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Aurelia Popa             - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 - 35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si a dispozitiilor art. 43 - 45 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Stelian Rosca in Dosarul nr. 8.205/2002 al Tribunalului Dambovita - Sectia civila.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei sustine neconstitutionalitatea textelor de lege criticate, aratand ca prin punerea sub interdictie persoana este lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor procedurale, astfel incat nu poate beneficia de drepturile garantate prin Constitutie, respectiv de accesul liber la justitie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin principiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, intrucat procedura punerii sub interdictie a persoanelor care nu au capacitatea de a discerne, cu consecinta pe care aceasta masura o antreneaza pe plan procesual, are ca scop ocrotirea efectiva a persoanei aflate in imposibilitatea juridica de a-si exercita drepturile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 8.205/2002, Tribunalul Dambovita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 - 35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si a dispozitiilor art. 43 - 45 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Stelian Rosca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de lege criticate contravin prevederilor constitutionale invocate, intrucat aceste drepturi si principii nu mai sunt garantate pentru persoana care este pusa sub interdictie.
    Tribunalul Dambovita - Sectia civila apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat normele de drept incidente cauzei sunt in conformitate cu Constitutia Romaniei.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca dispozitiile legale criticate contin reglementari procedurale pentru punerea sub interdictie a celor care nu au capacitatea de a discerne cu privire la propria persoana ori la drepturile si obligatiile lor. De asemenea, se apreciaza ca prin masura punerii sub interdictie se realizeaza valorificarea in conditii speciale a capacitatii de folosinta a drepturilor recunoscute de lege, iar nu golirea de continut a acesteia. Cei pusi sub interdictie continua sa beneficieze, potrivit art. 15 alin. (1) din Constitutie, de drepturile si libertatile consacrate de lege si au obligatiile prevazute de aceasta. Prin urmare, scopul reglementarilor in discutie fiind ocrotirea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei, ele sunt in deplina concordanta cu principiile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Avocatul Poporului considera ca prin punerea sub interdictie instanta de judecata urmareste ca persoana care nu are discernamantul de a se ingriji singura de interesele sale sa fie reprezentata de un tutore sau curator. Acest regim juridic diferentiat se justifica prin necesitatea asigurarii unei protectii speciale pentru o categorie aparte de persoane, aflate intr-o situatie speciala, lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 30 - 35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial al Romaniei nr. 32 din 31 ianuarie 1954, precum si dispozitiile art. 43 - 45 din Codul de procedura civila. Textele legale criticate din Decretul nr. 32/1954 au urmatorul continut:
    - Art. 30: "Presedintele instantei sesizate cu o cerere de punere sub interdictie va lua masuri ca cererea, impreuna cu inscrisurile anexate, sa fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetarilor ce le va socoti necesare, va lua si parerea unei comisii de medici specialisti, iar daca cel a carui punere sub interdictie este ceruta se gaseste internat intr-o institutie sanitara, va lua si parerea medicului sub supravegherea caruia se afla.
    Presedintele instantei sesizeaza totodata autoritatea tutelara de la domiciliul celui a carui punere sub interdictie este ceruta, pentru a se face aplicarea dispozitiilor art. 146 din Codul familiei, referitoare la numirea curatorului.";
    - Art. 31: "Luand concluziile procurorului, instanta tutelara va putea dispune internarea provizorie a celui a carui punere sub interdictie este ceruta, pe timp de cel mult sase saptamani, daca observarea mai indelungata a starii lui mintale este necesara, potrivit avizului unui medic specialist, iar aceasta observare nu se poate face in alt mod.";
    - Art. 32: "Dupa ce primeste rezultatul cercetarilor si avizul comisiei de medici specialisti, precum si, daca va fi cazul, parerea medicului institutiei sanitare, presedintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunand citarea partilor. Cererea si toate inscrisurile depuse se vor comunica celui a carui punere sub interdictie este ceruta.";
    - Art. 33: "Judecata se va face ascultand concluziile procurorului.
    La termenul de judecata, instanta va asculta pe cel a carui punere sub interdictie este ceruta, pentru a constata starea sa mintala.
    Daca cel a carui punere sub interdictie este ceruta nu este in stare sa se infatiseze la instanta, el va fi ascultat, in prezenta procurorului, la locul unde se afla.";
    - Art. 34: "Prin ingrijirea instantei, hotararea de punere sub interdictie, ramasa definitiva, se va publica in extras intr-un ziar indicat de instanta.
    Instanta judecatoreasca va comunica autoritatii tutelare, de la domiciliul celui a carui punere sub interdictie este ceruta, hotararea data asupra cererii de punere sub interdictie, pentru ca autoritatea tutelara sa dispuna ridicarea curatelei, daca aceasta a fost instituita, iar in caz ca instanta a hotarat punerea sub interdictie, sa dispuna numirea unui tutore.";
    - Art. 35: "Ridicarea interdictiei se face cu aceeasi procedura si publicitate, ca si pronuntarea ei."
    Textele legale criticate din Codul de procedura civila au urmatorul continut:
    - Art. 43: "Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii.
    Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte.";
    - Art. 44: "In caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitatea de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate, va putea numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat sau cand o persoana juridica, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant legal.
    Dispozitiile alin. 1 se aplica, in mod corespunzator, si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa.
    Numirea acestor curatori se va face de instanta competenta sa hotarasca asupra cererii de chemare in judecata.";
    - Art. 45: "Ministerul Public poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
    In cazul in care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se refera actiunea va fi introdus in proces. El se va putea folosi de dispozitiile prevazute in art. 246, 247 si 271 - 273, iar in cazul in care procurorul si-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecatii.
    Procurorul poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
    In cazurile anume prevazute de lege, participarea si punerea concluziilor de catre procuror sunt obligatorii.
    Procurorul poate, in conditiile legii, sa exercite caile de atac impotriva oricaror hotarari, iar in cazurile prevazute de alin. 1 poate sa ceara punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea persoanelor prevazute la acel alineat."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
    (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
    - Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca masura punerii sub interdictie a unei persoane fizice este dispusa in situatia in care, ca urmare a unei cercetari judecatoresti ample si complexe, instanta de judecata sesizata isi formeaza convingerea ca persoana respectiva este lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de propriile interese. Prin efectul hotararii de punere sub interdictie, aceasta este lipsita, in totalitate, de capacitate de exercitiu, fiind asimilata minorului pana la varsta de 14 ani, avand posibilitatea sa isi valorifice capacitatea de folosinta exclusiv prin reprezentarea sa, la incheierea actelor juridice, de catre ocrotitorul legal.
    Punerea sub interdictie nu constituie o sanctiune, ci are o evidenta finalitate de protectie atat a persoanei fizice, care este astfel pusa la adapost de consecintele prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecinte pe care, din cauza lipsei discernamantului, nu le-a putut prevedea, cat si a societatii, in ansamblu, ale carei randuieli ar putea fi grav perturbate prin mentinerea deplinului exercitiu al drepturilor unei asemenea persoane.
    Tinand seama de consecintele deosebit de drastice ale punerii sub interdictie - lipsirea de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei interzisului -, legiuitorul a instituit o procedura care ofera suficiente garantii de natura sa previna si sa anihileze eventualele abuzuri in aceasta materie, astfel incat numai instanta are competenta de a hotari punerea alienatului sau debilului mintal sub interdictie. Astfel, procedura punerii sub interdictie poate fi initiata de orice persoana care are interes si cuprinde doua faze, faza necontradictorie, in care sunt efectuate cercetarile necesare stabilirii situatiei de fapt, si faza contradictorie, care imbraca forma unui proces civil obisnuit, in baza probelor administrate instanta hotarand admiterea sau respingerea cererii.
    Analizand critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textele legale deduse controlului nu fac decat sa dea expresie exigentelor garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei si, in consecinta, nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
    Astfel, dat fiind ca persoana fizica pusa sub interdictie se gaseste intr-o situatie diferita de cea a majoritatii semenilor sai, lipsa discernamantului plasand-o in afara normalului si, deci, singularizand-o, si cum situatiile diferite impun si justifica solutii legale diferite, evident, nu se poate retine ca reglementarea acestei masuri ar fi in contradictie cu principiul constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor.
    Pe de alta parte, exercitarea oricarui drept, deci si a celui privind accesul liber la justitie si, cu atat mai mult, a celui de a dispune de propria persoana, ca si valorificarea oricarei libertati, deci si a celei de exprimare, nu pot avea loc in absenta unei vointe constiente. In cazul in care absenta acesteia a fost constatata prealabil printr-o hotarare judecatoreasca, persoana in cauza fiind lipsita de capacitate de exercitiu, invocarea incalcarii art. 21, art. 30 alin. (1) si art. 26 alin. (2) din Constitutie este lipsita de relevanta.
    In sfarsit, fata de finalitatea punerii sub interdictie, respectiv asigurarea protectiei persoanei lipsite de discernamant, reglementarea prevazuta in textele de lege criticate reprezinta o masura judecatoreasca de ocrotire, fiind departe de a incalca dispozitiile art. 26 alin. (1) din Constitutie privind obligatia autoritatilor publice de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata a persoanei.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 - 35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si a dispozitiilor art. 43 - 45 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Stelian Rosca in Dosarul nr. 8.205/2002 al Tribunalului Dambovita - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu