DECIZIE Nr.
226 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997, precum si ale dispozitiilor art. 25 alin.(4) si (5)
din Legea arendarii nr. 16/1994
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 326 din 24 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin.(4) şi (5)
din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006
al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de
muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă pentru Societatea
Comercială „Ilser Oltenia" - S.R.L. din Constanţa avocatul Ion Creţu.
Lipseşte autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate creează
discriminări în defavoarea societăţilor comerciale care au realizat investiţii
pe terenurile care sunt restituite foştilor proprietari, potrivit Legii nr.
1/2000.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, apreciind că nu au apărut elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.962/36/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori
şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a
dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional" - S.A. din
Constanta.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care se referă la reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor pe care se găsesc investiţii aflate în
proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice şi la despăgubirile
acordate proprietarilor investiţiilor ca urmare a pierderii acestora. Prin
intermediul textelor de lege criticate se realizează o expropriere forţată a
proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole şi o decapitalizare
brutală a societăţilor comerciale, în frauda inclusiv a drepturilor
creditorilor acestora. In graba de reconstituire a dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole, legiuitorul a ocrotit diferenţiat, cu încălcarea
principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, numai
dreptul de proprietate asupra terenului, iar nu şi cel asupra activelor - vii,
livezi, plantaţii, bazine piscicole, care au o valoare de circulaţie mult mai
mare decât cea a terenului propriu-zis.
Mai mult, deşi statul consacră o veritabilă expropriere
în interesul privat al persoanelor fizice, totuşi nu a înţeles să despăgubească
în prealabil şi echitabil pe proprietarii investiţiilor, legiuitorul stabilind
o perioadă de 10 ani pentru recuperarea investiţiilor efectuate de aceştia,
care urmează a suporta deci riscul insolvabilităţii noilor proprietari ai
terenurilor.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi
familie, litigii de muncă şi asigurări sociale consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că este de
competenţa exclusivă a legiuitorului să aprecieze asupra modalităţilor şi
condiţiilor de realizare a măsurilor reparatorii, dar şi asupra eventualelor
limite ale acestora. Dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal
tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile legii şi dau expresie
prevederilor constituţionale, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite prin lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 434 din 10 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007.
Avocatul Poporului apreciază
că Legea nr. 1/2000 este o lege specială în materia reconstituirii dreptului de
proprietate asupra terenurilor, iar soluţia retrocedării terenurilor este
rezultatul opţiunii legiuitorului asupra modului de reparare a abuzurilor din
legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8
din 12 ianuarie 2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1) Pentru terenurile din
extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi
juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc
instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se
desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de
dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor
proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din
rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt
insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din
alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. In cazurile în care
compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(11)
Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv
cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (I),
pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau
plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent
proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu
obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi
funcţionalitatea.
(12) Pentru
terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiţii,
neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari
pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti
statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă
aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data
intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte
amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu
terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
(13)
Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu
respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat
de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de
către stat.
(14) In
cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor
conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a
acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate, preţul terenului1, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul
de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(15)
Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de
reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă
investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din
momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile
nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire.
Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale
privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea
valorii investiţiilor preluate de stat o dată cu terenul pe care l-au avut în
proprietate.
(16) Până
la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al
terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa
plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în nici un mod
investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(17)
Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în
momentul achitării integrale a contravalorii terenului.
(18) In
situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor
sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord
în termenul menţionat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de
acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru
teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, în
condiţiile legii.
(19) In
cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investiţiile
dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de
la stat, în condiţiile legii.
(2) In cazul în care investiţiile pentru care
suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în
stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor
proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
De asemenea, autorul excepţiei mai critică şi
dispoziţiile art. 25 alin.(4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din
7 aprilie 1994. Textele criticate au următorul
conţinut: „(4) Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. (2),
comisia judeţeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent
arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate
în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localităţi.
(5) După expirarea perioadei minime de arendare,
prevăzută la art. 7 alin. (2), persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot
exploata terenurile în mod liber, în calitate de
proprietar."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 referitor la principiul egalităţii în drepturi, art. 44 şi 136 care
consacră garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea arendării
nr. 16/1994, critică formulată de acelaşi autor prin raportare la aceleaşi
prevederi constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „prin măsurile privind reconstituirea dreptului de
proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul
a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile
amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate,
aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, «soluţionarea
definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi
istorice». Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in
integrum, în deplină concordanţă cu principiul
garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, potrivit căruia «Proprietatea privată este garantată şi
ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular»".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea
arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader
Internaţional" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006 al Curţii
de Apel Constanţa - Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu