DECIZIE Nr.
225 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. e) si art. 6 din Legea nr.
12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale
ilicite
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 15 mai 2007
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei
împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Taxtomato Preş" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr.
2.999/320/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.999/320/2006, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr.
12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale
ilicite, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Taxtomato Preş" - S.R.L. din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (8). In acest sens, se susţine
că măsura confiscării prevăzută de art. 6 din Legea nr. 12/1990 este neconstituţională,
întrucât caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, iar provenienţa
bunurilor nu trebuie dovedită.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile art. 44 alin. (8) teza a doua din Constituţie consacră
o prezumţie relativă referitoare la caracterul licit al dobândirii averii,
prezumţie care poate fi răsturnată prin dovedirea săvârşirii unei infracţiuni
sau contravenţii, astfel încât probarea caracterului licit al dobândirii
bunurilor cade în sarcina contravenientului sau a agentului economic.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
măsura confiscării dispusă de art. 6 din Legea nr. 12/1990 se întemeiază pe
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (9), care prevăd că
bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate
în condiţiile legii, şi se impune tocmai pentru că aceste bunuri au servit la
săvârşirea contravenţiei.
Avocatul Poporului apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările
ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:
- Art. 1 lit. e): „Constituie
activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală,
după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:[...]
e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri
a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de
provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află,
pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente
de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de
însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente
stabilite prin lege.";
- Art. 6: „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să
servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a),
b), d), e), g) şi]), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului
economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea
contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea
lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.
Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau
juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în
întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se
confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8), potrivit
cărora „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al
dobândirii se prezumă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului
de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868
din 5 decembrie 2003, sau prin Decizia nr. 304/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, Curtea Constituţională, respingând
excepţiile de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 6 din
Legea nr. 12/1990 se întemeiază tocmai pe prevederile textului art. 44 din
Constituţie, care, la alin. (9), prevede că „Bunurile destinate, folosite
sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii". Prin deciziile menţionate s-a reţinut că textul de
lege criticat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată.
De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în mod
constant în jurisprudenţa sa că aplicarea şi executarea unor sancţiuni
pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea
patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind
ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale
legii. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 56/1999, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20
mai 1999.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit Deciziei
Curţii Supreme de Justiţie nr. I/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 326
din 16 mai 2002, prin care a fost admis recursul în interesul legii, declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiţie, referitor la aplicarea
dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite,
republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.
126/1998, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr.
12/1990, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, prezentarea
ulterioară, în faţa instanţelor judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte
provenienţa licită a bunurilor ce nu erau însoţite, în momentul constatării
contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de
contravenţie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate şi
restituirea mărfii confiscate.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea
populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Taxtomato Preş" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul
nr. 2.999/320/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu