DECIZIE Nr.
224 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 6 aprilie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Viorica Cărpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.
241/2005 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
7 februarie 2006, iar în urma deliberării Curtea a dispus amânarea pronunţării
prin încheierile din 14, 21, 28 februarie 2006 şi, respectiv, 7 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24 octombrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 4. 241/2005, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 102 alin. (2) lit. d) raportat
la lit. b) şi la art. 51 şi art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România". Excepţia
a fost ridicată de Viorica Cărpineanu şi Rudolf Calo în dosarul cu numărul de
mai sus, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ privind anularea
unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii susţin că
dispoziţiile „art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi
art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002" contravin „art. 26 din Constituţie, raportat şi la art. 48"
din aceasta.
In esenţă, se arată că dispoziţiile de lege criticate
încalcă dreptul la viaţă familială şi privată al persoanei căsătorite cu un
cetăţean român, asupra căreia s-a dispus părăsirea teritoriului României. Chiar
dacă pentru această situaţie art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţă prevede
reducerea la jumătate a limitelor de timp pentru care se aplică interdicţia de
intrare în România, autorii excepţiei consideră că această măsură ar trebui
înlăturată în totalitate şi înlocuită eventual cu amendă sau sancţiune
contravenţională.
Totodată, se mai arată că prin aplicarea dispoziţiilor
de lege criticate, conţinute de o „simplă ordonanţă de Guvern", nu se pot
nesocoti „valori fundamentale în sistemul nostru de drept", cum sunt
familia şi viaţa privată. In sensul acestei susţineri nu este indicat vreun
text constituţional care ar fi încălcat.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege
criticate, fără a nega valoarea principiului fundamental privind viaţa de
familie, izvorât din art. 26 alin. (1) din Constituţie, şi fără a face
abstracţie de obligaţiile asumate prin documentele internaţionale la care
România este parte, nu fac altceva decât să reglementeze măsuri de interdicţie
dispuse de autorităţile competente, ca urmare a nerespectării normelor legale
privind regimul străinilor în România. Mai mult, interdicţiile aplicate se
reduc la jumătate în cazul străinului căsătorit cu un cetăţean român. In speţă
însă autoarea excepţiei s-a căsătorit cu cetăţeanul român Rudolf Calo după ce
şederea ei pe teritoriul României a devenit ilegală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, ale art. 80 alin.
(1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiată. In esenţă, se arată că nerespectarea
de către străini a obligaţiilor faţă de statul român poate atrage fie anularea,
fie revocarea dreptului de şedere în România sau chiar îndepărtarea acestora de
pe teritoriul ţării şi interzicerea de a intra în România, astfel că nu se
poate susţine în mod temeinic încălcarea drepturilor referitoare la ocrotirea
vieţii de familie, consacrate
de art. 26 şi 48 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile art. 102 alin. (2) din
ordonanţă prevăd pentru străinii căsătoriţi cu cetăţeni români reducerea la
jumătate a limitelor interdicţiilor de intrare în România, tocmai în
considerarea întregirii familiei şi a respectării principiului fundamental
privind ocrotirea vieţii de familie.
In ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei
referitoare la posibilitatea înlocuirii interdicţiilor prevăzute de textul de
lege criticat cu alte sancţiuni, se menţionează că, potrivit jurisprudenţei
Curţii Constituţionale, aceasta nu poate modifica sau completa dispoziţiile
legale supuse controlului de constituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (2) lit. d) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin sub nici un aspect
prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile
publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
După cum a statuat şi Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private
nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor, iar dreptul
la respectarea vieţii private poate fi exercitat numai atunci când el
corespunde cerinţelor moralei şi ordinii publice şi nu aduce atingere
drepturilor altora.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, după cum a
fost formulat, îl constituie dispoziţiile „art. 102 alin. (2) lit. d) raportat
la lit. b) şi la art. 51 şi art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România". Din
motivarea autorilor excepţiei rezultă că în realitate aceştia au în vedere
numai dispoziţiile art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţă, analizate însă
prin coroborare cu prevederile art. 51, art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art.
102 alin. (1) lit. b) din aceasta. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin prevederile art. I pct. 50 din Legea nr. 482/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1. 116 din
27 noiembrie 2004, având următorul conţinut: „(2) Limitele interdicţiilor
prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate pentru străinii care: [... ] d)
sunt căsătoriţi cu cetăţeni români ori sunt părinţi ai unor minori, cetăţeni
români. "
Dispoziţiile la care textul enunţat face trimitere şi
la care se raportează critica autorilor excepţiei sunt cele ale art. 102 alin.
(1) lit. b), care au următoarea redactare: „Împotriva străinilor care au intrat
legal in România, dar a căror şedere a devenit ilegală, durata interdicţiei de
intrare în România va fi după
cum urmează: [... ]b) 2 ani - în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani. "
De asemenea, autorii excepţiei se raportează în
motivarea excepţiei şi la prevederile art. 51 din ordonanţă, referitoare la
procedura necesară solicitării prelungirii dreptului de şedere temporară,
precum şi la cele ale art. 80 alin. (1) lit. a), care dispun următoarele:
„Dispoziţia de părăsire a teritoriului României constituie decizia Autorităţii
pentru străini sau a formaţiunilor sale teritoriale, care obligă un străin să
părăsească teritoriul României într-un termen stabilit, după cum urmează: a)
străinul căruia i s-a anulat sau revocat viza, precum şi cel a cărui şedere a
devenit ilegală, în termen de maximum 10 zile. "
In motivarea excepţiei se invocă încălcarea
dispoziţiilor „art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 48" din
aceasta, ambele texte privind dreptul persoanei la respectarea şi ocrotirea de
către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Examinând textul de lege criticat, raportat la
prevederile constituţionale pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională
constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Statul, prin autorităţile sale, ocroteşte dreptul la
viaţa intimă, familială şi privată, însă în condiţiile în care persoana fizică,
în exercitarea dreptului de a dispune de ea însăşi, consfinţit de art. 26 alin.
(2) din Constituţie, nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.
Totodată, statul trebuie să asigure ordinea publică, în special prin
exercitarea unui drept de control asupra intrării şi stabilirii străinilor pe
teritoriul său. In situaţia în care un străin nu se supune reglementărilor în
materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, şedere sau ieşire pe
teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile
legale instituite în scopul protejării siguranţei şi ordinii publice, adoptate
în cadrul politicii de control al migraţiei şi în conformitate cu obligaţiile
asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte. Pentru
cazuri speciale, cum ar fi cel de faţă, în care străinului căsătorit cu un
cetăţean român i-a expirat dreptul legal de şedere pe teritoriul României,
dispoziţiile de lege criticate prevăd reducerea la jumătate a perioadei pentru
care se dispune interdicţia intrării în ţară, ceea ce reprezintă tocmai expresia
preocupării legiuitorului pentru respectarea dreptului la viaţă intimă,
familială şi privată, potrivit prevederilor art. 26 şi 48 din Constituţie.
In sfârşit, Curtea constată că întreaga motivare
formulată de autorii excepţiei priveşte în realitate aspectele de fapt
specifice speţei şi expuse în faţa instanţei de judecată, fără ca acestea să se
constituie într-o adevărată critică de neconstituţionalitate şi cu privire la
care, potrivit competenţei sale, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de
Viorica Carpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4. 241/2005 al Curţii de Apel
Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă