DECIZIE   Nr. 224 din  3 iulie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 603 din 26 septembrie 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hegemons" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia pentru considerentele expuse in notele scrise depuse in dosarul instantei de judecata.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, intrucat apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu contravin textelor din Constitutie pretins a fi incalcate. Se considera insa ca judecatorul-sindic nu realizeaza activitate de judecata si, in consecinta, nu are competenta de a sesiza Curtea Constitutionala cu exceptii de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 7.615/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hegemons" - S.A. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, "ating existenta drepturilor debitorului de a-si conduce activitatea, fiind astfel in contradictie cu textele de principiu ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si art. 135 alin. (6) din Constitutie". Astfel se apreciaza ca textele criticate contravin art. 49 din Constitutie, deoarece ridicarea drepturilor debitorului de a-si conduce activitatea "nu se face in situatiile limitative prevazute de art. 49 alin. (1)". In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) se sustine ca prin art. 10 lit. d) si art. 79 din lege "nu se mai asigura libertatea comertului, intrucat libertatea comertului presupune tocmai posibilitatea ca debitorul sa-si conduca activitatea asa cum crede de cuviinta, cu respectarea legilor in vigoare" si in felul acesta se "creeaza cadrul favorabil de manifestare a posibilitatilor de violare a proprietatii private", ceea ce este contrar prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, intrucat "sustinerile debitoarei nu-si gasesc reflectarea in textele legii".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In esenta, se arata ca textele criticate din Legea nr. 64/1995, republicata, prevad ridicarea dreptului debitorului de a-si mai administra bunurile din avere si de a dispune de ele numai daca acesta "nu si-a declarat intentia de reorganizare" sau "in lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecatorul-sindic", situatii care dovedesc imposibilitatea redresarii activitatii intreprinderii respective. Se mai arata ca atat desesizarea debitorului, cat si celelalte masuri instituite prin art. 80 - 99 din legea criticata nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci constituie doar mijloace pentru a se evita fraudarea creditorilor.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si ale partii prezente la dezbateri, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    I. In legatura cu legalitatea sesizarii de catre judecatorul-sindic, prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constitutionala a statuat ca, in temeiul atributiilor ce ii revin potrivit art. 5 alin. (1), art. 6 si art. 10 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, dispozitii coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, judecatorul-sindic "spune dreptul" si hotararile sale sunt cu putere de executare silita, avand atat "jurisdictio", cat si "imperium". Ca atare, rezulta ca judecatorul-sindic realizeaza activitate de judecata ca judecator unic si, in consecinta, poate sesiza Curtea Constitutionala cu exceptii de neconstitutionalitate.
    II. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au urmatorul cuprins:
    Art. 10 lit. d)
    "Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea.";
    Art. 79
    "(1) In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecatorul-sindic in conditiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comert si industrie teritoriala poate adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea.
    (2) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 10 zile, o astfel de cerere, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor si camera de comert si industrie teritoriala. Cererea va putea fi admisa numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
    (3) Daca cererea este admisa, judecatorul-sindic va dispune si aplicarea de indata a dispozitiilor prezentei sectiuni."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste prevederi de lege contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (6), texte care au urmatorul continut:
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 134 alin. (2) lit. a)
    "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
    Art. 135 alin. (6)
    "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Prevederile de lege criticate nu numai ca nu incalca dispozitiile constitutionale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera si cu spiritul acestora, ele avand ca finalitate ridicarea dreptului de a-si conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare si faliment si care sufera pierderi continue din averea sa ori se afla in situatia in care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan rational de activitate. In contextul procedurii speciale de executare silita, instituita prin Legea nr. 64/1995, republicata, sunt reglementate tocmai acele conditii in care creditorii sa poata fi platiti, iar prin aceasta sa fie asigurate buna functionare a creditului si respectarea obligatiilor contractuale, esentiale desfasurarii comertului si concurentei loiale.
    Referitor la invocarea incalcarii art. 49 din Constitutie, Curtea constata ca textul nu are legatura cu cauza, intrucat dreptul comerciantului de a-si conduce activitatea nu este unul dintre drepturile si libertatile fundamentale prevazute in titlul II din Constitutie, la care se refera art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea poate interveni, cu respectarea conditiilor prevazute la art. 79 din lege, numai dupa declansarea procedurii complexe prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, in caz de incetare de plati timp de cel putin 30 de zile, deci de insolventa comerciala, situatie in care debitorul si-a incalcat obligatia de a-si plati datoriile pe care le are fata de creditori, conform obligatiilor contractuale asumate. In aceste conditii ridicarea dreptului debitorului aflat in incetare de plati de a-si conduce activitatea comerciala pronuntata de catre judecatorul-sindic in conformitate cu dispozitiile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din lege este consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementata de cap. III sectiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995, republicata, aplicabila cand nu mai exista posibilitatea reorganizarii activitatii debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai in vederea garantarii posibilitatii de plata a creantelor creditorilor.
    Dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, potrivit carora debitorul aflat in incetare de plati pierde dreptul de a-si conduce activitatea comerciala, nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, care stabilesc obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Aceasta deoarece masura ridicarii dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, prin finalitatea ei, raspunde in realitate cerintei asigurarii unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie, vizand deci pe toti agentii economici, inclusiv debitorul si creditorii, precum si functionarea creditului.
    De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, nu incalca nici dispozitiile art. 135 alin. (6) din Constitutie, care declara "in conditiile legii" inviolabilitatea proprietatii private.
    De altfel, dispozitiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicata, au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constitutionale (spre exemplu prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001). Solutia pronuntata isi mentine valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Hegemons" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 3 iulie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu