DECIZIE Nr.
221 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 si 4 din Legea nr. 85/1992
privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din
fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 18 martie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din
fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „CONCID" - S.A. din
Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 7.576/190/2006 (număr în format vechi
7.556/C/2006) al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru Societatea
Comercială „CONCID" - S.A., avocat Ovidiu Domnici, cu împuternicire
avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată. Face referire la Decizia
nr. 870/2007 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
110/2005. Susţine că decizia menţionată reprezintă un element nou, de natură a
determina schimbarea practicii Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate,
întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.576/190/2006 (număr în format vechi 7.556/C/2006), Judecătoria
Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992
privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din
fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „CONCID" - S.A. din
Bistriţa-Năsăud într-o cauză având ca obiect o acţiune civilă privind obligaţia
de a face.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate încalcă dreptul
de proprietate privată. In acest sens, arată că societăţile comerciale cu
capital privat se află la discreţia chiriaşilor, care pot solicita oricând
vânzarea locuinţelor la un preţ modic. De asemenea, face referire la Decizia
nr. 870/2007 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (1), art. 5 alin.
(1) şi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005. Arată că în
decizia menţionată Curtea Constituţională a reţinut neconstituţionalitatea unor
prevederi prin care, în esenţă, statul impunea autorităţilor locale preţul la
care să vândă bunurile aflate în domeniul privat al acestora. Astfel, alin. 4
al art. 7 din Legea nr. 85/1992 este neconstituţional, întrucât de această dată
se impune preţul de vânzare unei societăţi pe acţiuni, cu capital integral
privat. Susţine că Decizia nr. 870/2007 reprezintă un element nou, de natură a
determina schimbarea practicii Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte
obligativitatea unui preţ impus.
Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă consideră că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată. Face referire la deciziile Curţii
Constituţionale nr. 201/2005, 378/2005, 525/2006, 562/2006, 625/2006, 682/2006,
564/2007.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale.
In acest sens, consideră că prevederile de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, întrucât conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Face referire la deciziile nr.
378/2005, nr. 270/2002, nr. 562/2006 şi nr. 525/2006 prin care Curtea
Constituţională a statuat că prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai
conforme literei şi spiritului art. 44 şi 135 din Constituţie, ci şi legitime
din punct de vedere economic, social si moral. Totodată, arată că, în deciziile
nr. 109/2004, nr. ' 625/2006 şi nr. 564/2007, Curtea Constituţională a reţinut
că, prin prevederile de lege criticate, se instituie o limitare legală a
dreptului de proprietate, exercitat de unităţile economice sau de societăţile
comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacă acestea au capital integral
privat sau de stat, iar critica privind preţul de vânzare al locuinţelor este
un aspect ce nu priveşte constituţionalitatea textului de lege invocat, ci o
problemă de opţiune legislativă. In acelaşi mod, în deciziile nr. 324/2001 şi
nr. 270/2002, Curtea a reţinut că legiuitorul a înţeles să stabilească preţul
de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita
efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea
nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie
construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau
bugetare de stat, republicată ultima oară în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, având următorul cuprins:
„Locuinţele construite din fondurile unităţilor
economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei
legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor
contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate
a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
[...]
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin.
1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de
vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi,
completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr.
93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe
ţară la data cumpărării, fată de cel existent la data intrării în vigoare a
Legii nr. 85/1992."'
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) referitoare
la garantarea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 7 din Legea nr.
85/1992, republicată, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase
decizii, precum Decizia nr. 270 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Decizia nr. 252
din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
713 din 6 august 2004, Decizia nr. 362 din 23 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 1 noiembrie 2004,
Decizia nr. 388 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.168 din 9 decembrie 2004, Decizia nr. 564 din 7 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie
2007, Decizia nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, statuând că aceste prevederi
sunt constituţionale.
Curtea a constatat că textele de lege consacră o normă
de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere
locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul
sistem statal-juridic. Pe această bază, Curtea a apreciat că dispoziţiile
criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie,
ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral.
In legătură cu invocarea încălcării art. 44 din
Constituţie, Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale
sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile
proprii, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca
fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar, prin cumpărarea
acestora, nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de
proprietate al persoanelor juridice respective.
In cazul privatizării
unităţilor din ale căror fonduri au fost construite aceste locuinţe, obligaţia
de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este -
astfel cum a statuat Curtea Constituţională - o obligaţie in rem, instituită în considerarea
obiectului (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare),
iar nu o obligaţie in personam, reglementată în considerarea subiectului, societatea comercială ce
a luat naştere pe calea privatizării.
Mai mult, potrivit art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, „Conţinutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege".
De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei
critică şi alin. 4 al art. 7 din Legea nr. 85/1992 în ceea ce priveşte preţul
de vânzare al locuinţelor. Or, aceasta este o problemă de opţiune legislativă,
iar nu o problemă de constituţionalitate. Legiuitorul a înţeles să stabilească
preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată
exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor.
Curtea constată că, chiar dacă dispoziţiile art. 7
alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 instituie o limitare a exerciţiului
dreptului de proprietate al societăţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o
atare limitare este conformă prevederilor constituţionale invocate, fiind
justificată din punct de vedere juridic, social şi moral, limitare ce a fost
preluată odată cu privatizarea unităţilor respective.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste
decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de
locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din
fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „CONCID" - S.A. din Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr.
7.576/190/2006 (număr în format vechi 7.556/C/2006) al Judecătoriei Bistriţa -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu