DECIZIE Nr.
220 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 18 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Luize Angelica Fusulan
în Dosarul nr. 14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 14.125/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru. Excepţia a fost ridicată de Luize Angelica Fusulan într-o cauză
având ca obiect o acţiune civilă privind partajarea bunurilor comune.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate sunt
neconstituţionale, fiind contrare art. 16 din Constituţie, întrucât creează o
situaţie de inegalitate între părţile participante la procesul civil ce are ca
obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducţiune. Totodată, susţine că,
în aceste procese, pârâtul este limitat în dreptul său de a se adresa
justiţiei, deoarece este obligat să plătească o taxă de timbru substanţială
pentru a se apăra, fiindu-i astfel îngrădit dreptul recunoscut de art. 21 din
Constituţie. In acelaşi timp, consideră că textul de lege criticat înfrânge şi
dispoziţiile constituţionale ale art. 124 alin. (2), atâta vreme cât neplata
taxei de timbru de către pârât atrage anularea, ca netimbrată, a acţiunii. De
asemenea, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale
art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, prin obligarea pârâtului de a plăti o taxă de timbru
substanţială, deşi nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apără, ajungându-se
la limitarea unei judecăţi echitabile.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că textul de lege criticat stabileşte numai obligaţia de
plată a unei taxe de timbru, calculată la valoare, pentru acele părţi care
contestă, prin cereri, bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile
ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor pentru stabilirea
calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cererilor de raport, cererilor de
reducţiune a liberalităţilor şi în cadrul cererilor de partaj. Astfel,
instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face
nicio diferenţiere între contribuabili, aşa încât nu sunt înfrânte prevederile
art. 16 din Constituţie. De asemenea, face referire la Decizia nr. 103 din 6
iunie 2000, prin care Curtea Constituţională a reţinut că accesul liber la
justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind
justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie. In acelaşi mod, reţine ceea ce a statuat Curtea Constituţională prin
Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000 referitor la critica privind înfrângerea
prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că obligaţia părţilor de a
plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor
prevederi, deoarece taxele judiciare de timbru servesc bunei organizări şi
funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional. Arată că prevederile criticate
sunt în acord cu art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât accesul
liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind
justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie. Totodată, precizează că stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare
de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139
alin. (1) din Constituţie. Consideră că prevederile supuse controlului de
constituţionalitate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, deoarece
nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează
un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele
judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice. Arată că dispoziţiile
art. 124 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi
din notele scrise ale autorului, îl constituie prevederile art. 3 lit. c) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Curtea observă că, aşa
cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar prevederile
art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29
iulie 1997, care au următorul cuprins:
„Acţiunile si cererile neevaluabile în bani se
taxează astfel:
c)[...]
Separat de această taxă, dacă părţile contestă
bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor
coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se
datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin.
(2) referitoare la caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei. Totodată,
autorul excepţiei consideră că, prin prevederile de lege criticate, sunt
încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, asupra constituţionalităţii art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr.
146/1997, aceasta s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 305
din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
575 din 11 august 2003, Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, Decizia
nr. 724 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că acest text de lege este
constituţional.
Curtea a reţinut că art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea
nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de plată a unor taxe de timbru, calculate la
valoare, pentru acele părţi care contestă, prin cereri, bunurile de împărţit,
valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar
nu şi pentru părţile care formulează excepţii şi apărări în legătură cu cererea
reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art.1 din Legea nr. 146/1997,
potrivit căruia numai „acţiunile şi cererile introduse la instanţele
judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor
judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege, şi se taxează în mod
diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu
excepţiile prevăzute de lege".
In cauză, Curtea constată că autorul excepţiei, prin
formularea cererii reconvenţionale, a urmărit răsturnarea prezumţiei de
dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul părţii care contestă
bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor
coproprietarilor, în cadrul cererilor prevăzute de textul de lege criticat,
este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentală, ce excedează unei
simple apărări.
In deciziile menţionate, Curtea a constatat că
instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face
nicio diferenţiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte
prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea a statuat, în mod constant, că
accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în
justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de
legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a
cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiţiei.
Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat
nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere principiului potrivit căruia
justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, consacrat de art. 124
alin. (2) din Legea fundamentală.
Referitor la critica privind înfrângerea dispoziţiilor
art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor
de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere
acestor dispoziţii, ci servesc unei mai bune organizări şi funcţionări a
serviciului public de realizare a justiţiei.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Luize Angelica Fusulan în Dosarul nr.
14.125/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu