DECIZIE Nr.
220 din 19 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, în
ansamblul sau, precum si ale art. 2 lit. a) din aceasta
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 219 din 8 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Liviu Cazan
în Dosarul nr. 39.798/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care
formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
5.584D/2009.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
personal şi asistat de apărătorul ales cu delegaţie la
dosar, domnul avocat Gheorghe Mitu-Creţu, membru al Baroului
Bucureşti. Se constată lipsa părţii Consiliul Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
5.585D/2009 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2 lit. a) din aceeaşi ordonanţă de
urgenţă, ridicată de Dumitru Ionescu în Dosarul nr. 1.844/2/2009
al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 5.586D/2009 având ca obiect
excepţia de neconstituţionalitate a întregii ordonanţe de
urgenţă menţionate, ridicată de Lică Tudor în Dosarul
nr. 38.426/3/2008 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului
Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.585D/2009 şi nr.
5.586D/2009 la Dosarul nr. 5.584D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Acesta
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând
argumentele expuse în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei, In
esenţă, susţine că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 este neconstituţională, întrucât
reglementează atribuţii şi proceduri care conferă
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o
natură juridică ce plasează această instituţie în
afara Constituţiei. Având cuvântul, autorul excepţiei arată
că achiesează la cele prezentate de apărătorul său.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că există în materie o bogată jurisprudenţa
prin care Curtea Constituţională a constatat conformitatea dintre
prevederile ordonanţei de urgenţă criticate şi
dispoziţiile Legii fundamentale.
După strigarea acestor cauze, se prezintă
consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 18 iunie 2009 si 13 mai 2009,
pronunţate în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 şi nr.
38.426/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a) din aceasta. Excepţia
a fost ridicată de Liviu Cazan, Dumitru Ionescu şi, respectiv,
Lică Tudor în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în
constatare.
In motivarea excepţiilor de
neconstituţionalitate se susţine că
jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului este una
extraordinară, prin natura sa, prin atribuţiile şi prin
procedurile urmate. Se arată că esenţa definiţiei
poliţiei politice comuniste rezidă în caracterul represiv al
acesteia, în scopul instaurării şi menţinerii puterii totalitare
comuniste, iar actul normativ criticat nu urmăreşte numai
deconspirarea acesteia, ci promovează răspunderea morală,
juridică şi politică a persoanelor care au participat la
activitatea de poliţie politică comunistă, fără
vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de
încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Se mai susţine că ordonanţa de urgenţă
criticată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 115
alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât nu exista o situaţie
extraordinară care să justifice adoptarea acesteia, iar Guvernul nu a
motivat urgenţa reglementării. Totodată, se susţine că
au fost încălcate şi dispoziţiile art. 108 alin. (3) din
Constituţie, întrucât „a fost emisă în baza Constituţiei, iar nu
în baza unei legi speciale de abilitare". Mai arată că art. 124
alin. (1) din Constituţie prevede că justiţia se
înfăptuieşte în numele legii, „nicidecum în numele
ordonanţei", In fine, arată că se încalcă şi dispoziţiile
art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu referire la competenţa de
soluţionare în primă instanţă a acţiunilor în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii. In
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se susţine că acestea
contravin, de asemenea, principiului egalităţii în drepturi ca urmare
a departajării artificiale a cadrelor fostei Securităţi în
două categorii, respectiv ofiţer şi subofiţer,
faţă de lucrător de Securitate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Autorităţile menţionate nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent şi ale
apărătorului său, precum şi concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a)
din aceasta. Prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008 au următoarea redactare:
- Art. 2 lit. a): „In înţelesul prezentei
ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarea semnificaţie:
a) lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau
de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu
atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în
perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a
suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale
ale omului."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3)
privind caracterul de stat de drept al României, art. 16 alin. (1) care
consacră principiul egalităţii cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, art. 22 alin. (1) care garantează
dreptul persoanei la viaţă, precum şi la integritate fizică
şi psihică, art. 108 alin. (3) potrivit căruia ordonanţele
se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) care
stabileşte condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de
urgenţă, art. 124 alin. (2) care prevede că justiţia este
unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 124
alin. (4) care statuează că justiţia se înfăptuieşte
în numele legii şi art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înfiinţarea
de instanţe extraordinare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă, mai întâi, în acord cu cele reţinute prin Decizia nr.
530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că prevederile art. 2 lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 definesc
noţiunea de „lucrător al Securităţii" şi
expliciteaza în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin
calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o
parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai
Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de
Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi
care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin
care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Stabilirea unor astfel de condiţii, ce trebuie întrunite în mod cumulativ,
nu poate fi considerată o încălcare a dispoziţiilor art. 16
alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu instituie un tratament
discriminatoriu pentru categorii diferite de persoane, norma criticată
fiind aplicabilă tuturor celor care intră sub incidenţa sa.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la
nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. In
acest sens, observă că, la momentul emiterii ordonanţei de
urgenţă criticate, au fost îndeplinite condiţiile impuse de
textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii
extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată
şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este
concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii
sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, urmare a
constatării, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31
ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
95 din 6 februarie 2008, a neconstituţionalităţii prevederilor
Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei
politice comuniste, „se impune adoptarea de urgenţă a unei noi
reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării
dreptului de acces la propriul dosar, cât şi a activităţii de
deconspirare a Securităţii", consecinţele
neregiementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de
zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie putând fi „extrem
de grave".
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor
art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că
este lipsită de incidenţă în cauză, autorul excepţiei
făcând confuzie între regimul adoptării ordonanţelor simple,
care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi a celor de
urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea
dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor
amintite mai sus.
Totodată, Curtea constată că nu este
întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară
dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie care prevăd
că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, „nicidecum în
numele ordonanţei". Noţiunea de „lege" este utilizată
de textul constituţional în sens larg. Legislatorul constituant nu a avut
în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat de
Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci s-a
referit la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.
In ceea ce priveşte celelalte critici formulate în
motivarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea constată că s-a
mai pronunţat, reţinând conformitatea acesteia cu textele şi
prevederile constituţionale la care s-au raportat şi autorii
prezentei excepţii. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 815 din 19 mai
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11
iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de
urgenţă s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate
administrativă autonomă, lipsită de atribuţii
jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi
deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de
judecată. In condiţiile în care acţiunea în constatarea
calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă
la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi
atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de
instanţă extraordinară.
Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009,
Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a
persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică
comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică
şi politică a acestora şi fără să creeze
premisele unei forme de răspundere morală şi juridică
colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de
informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a
vreunei încălcări a drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
De asemenea, pronunţându-se, prin Decizia nr.
1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 care reglementează
competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a
Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca
obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al
Securităţii, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici
critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului
egalităţii în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie
niciun privilegiu şi nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind
aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii
Constituţionale, argumentele ce au stat la baza pronunţării
deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a) din aceasta,
excepţie ridicată de Liviu Cazan, Dumitru Ionescu şi, respectiv,
Lică Tudor în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 şi,
respectiv, nr. 38.426/3/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu