DECIZIE Nr. 22
din 12 iunie 2006
s-a intrunit in vederea
examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind
societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, in cazul cererilor de autorizare a constituirii si de inmatriculare
a societatilor comerciale de consultanta, asistenta si reprezentare juridica
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 936 din 20 noiembrie 2006
Dosar nr. 10/2006
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu,
vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit în vederea examinării recursului în
interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.
46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cererilor de autorizare a
constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă,
asistenţă şi reprezentare juridică.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 84 de judecători din totalul de 113
aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea
acestuia în sensul de a se stabili că, în conformitate cu dispoziţiile art. 46
alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a
societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt
inadmisibile.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica judiciară s-a constatat că nu există un
punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, în cazul cererilor de autorizare a constituirii şi
de înmatriculare a societăţilor comerciale având ca obiect de activitate
consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică.
Astfel, unele instanţe, admiţând cererile formulate de
consilieri juridici, au autorizat constituirea şi au dispus înmatricularea în
registrul comerţului a unor societăţi comerciale având ca obiect unic de
activitate desfăşurarea de activităţi juridice constând în asistenţă,
consultanţă, reprezentare juridică şi redactare de documente juridice.
In justificarea acestui punct de vedere, au fost
invocate dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale
Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în
registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la
autorizarea funcţionării persoanelor juridice, considerându-se că prevederile
art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic permit, în temeiul Legii
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţarea
de persoane juridice, cu caracter de societate profesională, de către unul sau
mai mulţi consilieri juridici înscrişi în tabelele ţinute de colegiile
teritoriale.
Alte instanţe, dimpotrivă, au respins asemenea cereri,
motivând că, în raport cu dispoziţiile art. 3 şi 4 din Codul comercial, prin
care sunt definite faptele de comerţ, activităţile juridice nu constituie acte
sau fapte de comerţ.
In sprijinul acestui punct de vedere s-a învederat că
prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu este
prevăzută posibilitatea constituirii consilierilor juridici în societăţi
comerciale, în vederea exercitării unei profesii juridice, că prin admiterea
unei atari posibilităţi s-ar crea un paralelism neadmis de Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi
completările ulterioare, iar prevederile art. 21 din Statutul profesiei de
consilier juridic sunt lipsite de eficienţă juridică, deoarece printr-un act al
unei organizaţii profesionale nu se poate deroga de la dispoziţiile legii.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, „consilierul
juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile
legii", iar în conformitate cu art. 3 din aceeaşi lege, „consilierul
juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului", cel angajat în
muncă având „statut de salariat".
Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită fie
pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcţionarilor publici, fie pe baza unui raport juridic de
muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu
reglementările din Codul muncii.
Or, în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea
nr. 188/1999, potrivit cărora „funcţionarul public este persoana numită, în
condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică", precum şi cu
dispoziţiile de ansamblu ale acestei legi, exercitarea unei funcţii publice
este incompatibilă cu deţinerea unei alte funcţii în cadrul regiilor autonome,
societăţilor comerciale ori al altor unităţi cu scop lucrativ, cu capital
public sau privat.
Tot astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 din
Legea nr. 514/2003, exercitarea profesiei de consilier
juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat, cu activităţile care lezează
demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri, cu orice altă profesie
autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate, cu funcţia şi activitatea
de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi
lichidare judiciară, cu activitatea publicistică salarizată, precum şi cu alte
incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din
conflict de interese.
Pe de altă parte, prin art. 11 din aceeaşi lege se
prevede că exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu
activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea
literară, culturală şi publicistică nesalarizată, cu funcţia de arbitru,
mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale
privind conflictul de interese, precum şi cu participarea la comisii de studii,
de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.
Din aceste reglementări legale rezultă deci că
exercitarea profesiei de consilier juridic nu este compatibilă cu îndeplinirea
de atribuţii specifice profesiei de avocat, precum si cu constituirea de
societăţi comerciale de orice fel.
In ceea ce priveşte consilierul juridic angajat în
muncă, având statut de salariat potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.
514/2003, este de reţinut că acestuia îi este aplicabilă legislaţia muncii.
Or, potrivit prevederilor din Codul muncii, angajatul
încheie cu angajatorul, în mod obligatoriu, un
contract individual de muncă, bazat pe principiile consensualismului şi al
bunei-credinţe, în urma căruia dobândeşte calitatea de salariat.
Rezultă deci că profesia de consilier juridic, nefiind
o profesie liberală, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitată decât în
limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de
muncă.
Mai mult, profesia de consilier juridic nu este compatibilă cu aceea de comerciant, în sensul
prevederilor art. 7 din Codul comercial, potrivit cărora „sunt comercianţi
aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi
societăţile comerciale".
De altfel, activităţile de asistenţă, consultanţă, de
reprezentare juridică şi de redactare de documente juridice nu fac parte din
faptele de comerţ enumerate în cadrul punctelor 1-20 de la art. 3 din Codul
comercial şi nici nu sunt susceptibile de a fi considerate ca având un atare
caracter în raport cu prevederile art. 4 din acelaşi cod.
Este de observat, totodată, că Legea nr. 514/2003 nu
conţine nicio normă care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor
juridici în societăţi comerciale având ca obiect desfăşurarea de activităţi
juridice de natura celor menţionate, singura formă de asociere permisă fiind
aceea reglementată prin art. 5, potrivit căruia „consilierii juridici pot
constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor
profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor
juridice", această formă de asociere însă putându-se realiza numai cu
respectarea dispoziţiilor referitoare la asociaţii şi fundaţii instituite prin
Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 246/2005, cu modificările ulterioare.
Este adevărat că prin art. 20 alin. (2) din Legea nr.
514/2003 s-a prevăzut că „formele de asociere şi organizare la nivel judeţean
şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de
lege", dar prin alin. (3) al aceluiaşi articol o atare asociere este
condiţionată de concordanţa cu principiile constituţionale ale dreptului de
asociere şi cu reglementările legale de ansamblu privind asocierea şi constituirea
de persoane juridice.
Ca urmare, prevederea în art. 21 din Statutul profesiei
de consilier juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor
Consilieri Juridici din România din data de 10 martie 2004, potrivit căreia
funcţionarea persoanei juridice înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituită de către
unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în Tabloul ţinut de colegiile
teritoriale, cu caracter de societate profesională, este condiţionată de avizul
de principiu dat de colegiul teritorial, care trebuie să verifice, între altele,
ca „obiectul de activitate să fie unic, respectiv activităţi juridice
(consultanţă şi reprezentare juridică, exclusiv activităţi atribute speciale
ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411", contravine prevederilor
limitative din Legea nr. 514/2003, la care s-a făcut referire, precum şi
dispoziţiilor de ansamblu ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, potrivit căreia activităţile juridice de
consultanţă şi de reprezentare juridică nu sunt considerate acte sau fapte de
comerţ.
Pe de altă parte, activităţile juridice de consultanţă,
de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice,
inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării
identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi
reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu
instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz,
activităţi specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr.
51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, profesiei de notar public
(art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările
ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000,
cu modificările şi completările ulterioare).
Este adevărat că anumite activităţi juridice, cum sunt
cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare
de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de
consilierii juridici, dar astfel de activităţi le sunt permise a le presta
numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003, adică în
calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de
muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.
De aceea, cât timp prin art. 5, 20 şi 21 din Legea nr.
514/2003 este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociaţii
profesionale, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile, iar
textul art. 21 din Statutul consilierilor juridici nu numai că depăşeşte în mod
vădit cadrul instituit prin legea în baza căreia a fost adoptat, dar contravine
şi normelor cu caracter imperativ înscrise în art. 67-81 din Codul de procedură
civilă, care se referă la modul de reprezentare a părţilor în instanţă şi la
asistenţa judiciară, nu se justifică admiterea constituirii, de către
consilierii juridici, de societăţi comerciale având ca obiect de activitate consultanţă,
asistenţă şi reprezentare juridică.
O atare soluţie se impune deoarece, în conformitate cu
prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, atunci „când actul constitutiv nu
cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se
încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o
cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din
oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de
intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de
înmatriculare".
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se
admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în raport cu prevederile
art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, cererile de autorizare a constituirii şi de
înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi
reprezentare juridică sunt inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admite recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, stabileşte:
Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare
a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică
sunt inadmisibile.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 329 alin. 3
din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei