DECIZIE Nr. 22
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 13 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Victor Chişeamera, Adriana Florea şi Daniela Rusu în Dosarul nr.
64/215/2006 al Judecătoriei Craiova - Secţia penală.
La apelul nominal răspund Daniela Rusu, personal şi
asistată de avocat, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi Adriana Florea,
reprezentată de avocat, cu împuternicire avocaţială depusă în şedinţă, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepţiei de
neconstituţionalitate Adriana Florea solicită admiterea acesteia astfel cum a
fost formulată, întrucât dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 44
alin. (2) din Constituţie, acordând o protecţie sporită proprietăţii private a
statului faţă de proprietatea privată a altor titulari, creând astfel
privilegii pentru stat. Totodată, depune concluzii scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Apărătorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate
Daniela Rusu solicită, de asemenea, admiterea acesteia, susţinând că, potrivit
jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, luarea unor măsuri - în mod
diferenţiat, în funcţie de titularul dreptului de proprietate -, constituie o discriminare.
In acest sens, invocă Decizia Plenului nr. 1/1993 si Decizia nr. 191/2000.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, întrucât este firesc ca, atât timp cât premisa infracţiunii
în discuţie este privatizarea, dispoziţiile de lege criticate să se refere la
bunuri aparţinând statului. Legiuitorul este liber să reglementeze modalităţile
oportune privind protecţia dreptului de proprietate, cu condiţia să nu
prejudicieze drepturile cetăţenilor, iar în ipoteza de faţă nu există
prejudicieri.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4
septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 64/215/2006, Judecătoria Craiova
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de'
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia
a fost ridicată de Victor Chişeamera, Adriana Florea'şi Daniela Rusu într-o
cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 10 lit. a) din Legea
nr. 78/2000 .
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate'încalcă dreptul de
proprietate privată, atât timp cât legiuitorul conferă bunurilor aflate în
domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale o
protecţie suplimentară, în comparaţie cu bunurile aparţinând persoanelor
fizice. Arată că, prin incriminarea subevaluării bunurilor aparţinând doar
companiilor la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este
acţionar, se realizează o discriminare între proprietatea privată a statului şi
proprietatea privată a altor subiecte de drept.
Judecătoria Craiova - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţia criticată conţine o
normă de incriminare care are ca scop ocrotirea unor relaţii sociale ce iau
naştere în cadrul procesului de privatizare' a bunurilor aparţinând operatorilor
economici la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar
ori a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, fără
a conţine privilegii ori discriminări pe criterii arbitrare.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate sunt constituţionale, neputând fi vorba despre procesul
de privatizare decât la acele
societăţi comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială
este acţionar.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin regulii constituţionale privind
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, dispoziţii modificate prin articolul unic
pct. 1 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea
şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie,
ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005.
Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul
cuprins: „Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru
sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: a)
stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală,
a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de
privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară
ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând
autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de
vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii
de conducere, de administrare', de gestionare, de executare silită, de
reorganizare ori lichidare judiciară."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2)
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 78/2000 incriminează fapta de
a stabili, cu intenţie, o valoare diminuată faţă de valoarea comercială reală a
bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de
privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară
ori cu ocazia unei operaţiuni comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţii
publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora
sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de
administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare
judiciară, dacă a fost săvârşită în scopul obţinerii de
bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate
este neînteiemată, deoarece aceste dispoziţii se aplică tuturor persoanelor
prevăzute de ipoteza sa, fără a se institui privilegii sau discriminări.
Astfel, fiind vorba despre o faptă săvârşită în cadrul unui proces de
privatizare, este evident că legiuitorul s-a referit numai la bunurile
aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, iar nu şi la bunurile având ca
titular persoane fizice sau persoane juridice de drept comun.
Pe de altă parte, Curtea observă că autorii excepţiei
au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile
criticate, nefiind deci părţi civile. Ca atare, nu pot invoca
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000,
raportată la art. 44 alin. (2) din Constituţie, prin prisma faptului că
proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept este mai puţin
ocrotită decât cea a statului, neavând niciun interes procesual în invocarea
unei asemenea excepţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Victor Chişeamera,
Adriana Florea şi Daniela Rusu în Dosarul nr. 64/215/2006 al Judecătoriei
Craiova - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean