DECIZIE Nr.
215 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 si 2 si
ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 182 din 22 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin.
1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dragoş Petrişor în
Dosarul nr. 5.797/2/2009 (număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspund părţile Mihai
Fercheluc şi Petăr Marinov Zikolov, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Partea Mihai Fercheluc solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost
formulată de autorul acesteia.
Partea Petăr Marinov Zikolov lasă la
aprecierea Curţii soluţionarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Decizia nr. 3.655 din 6 noiembrie
2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.408/1/2009, admiţând recursul
împotriva Incheierii din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia I penală, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art.
45 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Dragoş Petrişor în Dosarul nr. 5.797/2/2009
(număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia I penală, cu ocazia soluţionării unei cauze penale
în care, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, autorul
excepţiei, având, la momentul săvârşirii faptei, calitatea de
căpitan, a fost trimis în judecată pentru o infracţiune în
legătură cu serviciul, alături de inculpaţi civili.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
ale art. 126 alin. (5) teza a doua referitoare la înfiinţarea de
instanţe specializate, întrucât reunirea cauzelor este lăsată la
aprecierea subiectivă a procurorului, care statuează, în absenţa
unor criterii legale prestabilite, că „există legătură
şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a
justiţiei". Se ajunge astfel la situaţia în care, pentru
aceeaşi încadrare juridică a faptelor şi aceeaşi calitate
de militari, o parte din învinuiţi sunt cercetaţi de către un
procuror civil specializat în infracţiuni contra securităţii
naţionale, iar alţi învinuiţi de către un procuror militar
specializat în infracţiuni de serviciu săvârşite de militari.
Mai arată că, potrivit art. 126 alin. (5) din Legea
fundamentală, intenţia legiuitorului constituant a fost să
permită înfiinţarea instanţelor specializate tocmai în ideea de
a avea competenţă exclusivă în soluţionarea unor litigii cu
un anume grad de specificitate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, In acest
sens, arată că textele de lege criticate aduc atingere principiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei, întrucât dau posibilitatea procurorului ca,
în cazul în care, prin simpla lui apreciere, stabileşte că
există o legătură între o infracţiune de competenţa sa
şi o alta ce nu este în competenţa sa, ci în cea a unui procuror
militar, să efectueze urmărirea penală şi pentru
infracţiunea de competenţa procurorului militar şi, mai mult,
să sesizeze spre soluţionarea cauzei o instanţă
civilă, în condiţiile în care competenţa, după calitatea
persoanei, ar fi revenit instanţei militare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2
şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Prevederile art. 35 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost
modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7
august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 34 lit. d): „Este conexitate: [...] d) când
între două sau mai multe infracţiuni există legătură
şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a
justiţiei.";
-Art. 35 alin. 1 şi 2: „In caz de
indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu
diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit
legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate
faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi
sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după
calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit,
competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei
superioare în grad.
Dacă dintre instanţe una este civilă,
iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.";
-Art. 45 alin. 1: „Dispoziţiile cuprinse în
art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător
şi în cursul urmăririi penale."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
ale art. 126 alin. (5) teza a doua referitoare la înfiinţarea de
instanţe specializate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit, în
realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35
alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură
penală de către organele de urmărire penală. Eventualele
greşeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de
neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin
urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional,
fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu
soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul
căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, autorul excepţiei solicită
completarea dispoziţiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură
penală, în sensul de a prevedea criterii legale pentru stabilirea
existenţei legăturii între cauze în vederea reunirii acestora, precum
şi privitor la înţelesul sintagmei de „bună înfăptuire a
justiţiei". O asemenea solicitare nu intră, însă, în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care,
conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai
asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin.
1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dragoş Petrişor în
Dosarul nr. 5.797/2/2009 (număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică