DECIZIE   Nr. 215 din 4 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 si 2 si ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 182 din 22 martie 2010

Ioan Vida                                    - preşedinte

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Marinela Mincă                           - procuror

Oana Cristina Puică                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Petrişor în Dosarul nr. 5.797/2/2009 (număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal răspund părţile Mihai Fercheluc şi Petăr Marinov Zikolov, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea Mihai Fercheluc solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată de autorul acesteia.

Partea Petăr Marinov Zikolov lasă la aprecierea Curţii soluţionarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Decizia nr. 3.655 din 6 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.408/1/2009, admiţând recursul împotriva Incheierii din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Dragoş Petrişor în Dosarul nr. 5.797/2/2009 (număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, autorul excepţiei, având, la momentul săvârşirii faptei, calitatea de căpitan, a fost trimis în judecată pentru o infracţiune în legătură cu serviciul, alături de inculpaţi civili.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (5) teza a doua referitoare la înfiinţarea de instanţe specializate, întrucât reunirea cauzelor este lăsată la aprecierea subiectivă a procurorului, care statuează, în absenţa unor criterii legale prestabilite, că „există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei". Se ajunge astfel la situaţia în care, pentru aceeaşi încadrare juridică a faptelor şi aceeaşi calitate de militari, o parte din învinuiţi sunt cercetaţi de către un procuror civil specializat în infracţiuni contra securităţii naţionale, iar alţi învinuiţi de către un procuror militar specializat în infracţiuni de serviciu săvârşite de militari. Mai arată că, potrivit art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală, intenţia legiuitorului constituant a fost să permită înfiinţarea instanţelor specializate tocmai în ideea de a avea competenţă exclusivă în soluţionarea unor litigii cu un anume grad de specificitate.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, In acest sens, arată că textele de lege criticate aduc atingere principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât dau posibilitatea procurorului ca, în cazul în care, prin simpla lui apreciere, stabileşte că există o legătură între o infracţiune de competenţa sa şi o alta ce nu este în competenţa sa, ci în cea a unui procuror militar, să efectueze urmărirea penală şi pentru infracţiunea de competenţa procurorului militar şi, mai mult, să sesizeze spre soluţionarea cauzei o instanţă civilă, în condiţiile în care competenţa, după calitatea persoanei, ar fi revenit instanţei militare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 35 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 34 lit. d): „Este conexitate: [...] d) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.";

-Art. 35 alin. 1 şi 2: „In caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competenţa revine instanţei civile.";

-Art. 45 alin. 1: „Dispoziţiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (5) teza a doua referitoare la înfiinţarea de instanţe specializate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală de către organele de urmărire penală. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, autorul excepţiei solicită completarea dispoziţiilor art. 34 lit. d) din Codul de procedură penală, în sensul de a prevedea criterii legale pentru stabilirea existenţei legăturii între cauze în vederea reunirii acestora, precum şi privitor la înţelesul sintagmei de „bună înfăptuire a justiţiei". O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 lit. d), art. 35 alin. 1 şi 2 şi ale art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dragoş Petrişor în Dosarul nr. 5.797/2/2009 (număr în format vechi 1.508/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică