DECIZIE Nr.
214 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finala, ale art.
84 alin. (2) fraza finala si ale art. 85 alin. (1) prima fraza si a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in
Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 327 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005
al Curţii de Apel
Bucureşti
- Secţia a Vlll-a de
contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere ca neîntemeiată
a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.357/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a de contencios
administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3), ale art. 84 alin. (2) şi ale art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România.
Excepţia
de neconstituţionalitate a
fost invocată de Kenan Kaya
într-o cauză de contencios
administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva măsurii de declarare ca indezirabil a acestuia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 83 alin. (3) fraza finală şi ale art. 84
alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 contravin, în principal, dispoziţiilor art. 21 şi
celor ale art. 126 din Constituţie, precum şi celor
ale art. 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, iar subsecvent prevederilor constituţionale ale art. 18, 22, 23 şi 24 şi celor
convenţionale ale art. 2, 3 şi 5. De asemenea, se consideră că prevederile de lege criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 14 din convenţia amintită,
întrucât instituie o discriminare pe criteriul cetăţeniei în exercitarea şi apărarea
drepturilor consacrate de art. 21, 24 şi 126 alin. (6) din Constituţie şi de art. 6, 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, autorul excepţiei susţine că sunt
contrare prevederilor constituţionale ale art. 11, 18, 21 şi 24, prin raportare la cele ale art. 22, 23, 24 şi 53 din Constituţie, precum şi
dispoziţiilor art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la cele
ale art. 2, 3, 5, 8 şi 14 din
aceeaşi convenţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 83 alin.
(3) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 84 alin. (2) din ordonanţă consideră că, „în măsura în
care judecătorul învestit cu
soluţionarea cererii nu are
acces la datele şi informaţiile care constituie motivele ordonanţei de declarare a străinului ca indezirabil şi la dovezile relevante, liberul acces la
justiţie ar putea fi golit de
conţinut".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul susţine că excepţia de
neconstituţionalitate nu este
întemeiată, invocând
considerentele reţinute de
Curtea Constituţională în motivarea Deciziei nr. 342 din 16
septembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003. Totodată, arată că prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Maaouia împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea străinilor
nu privesc drepturile şi
obligaţiile civile ale
reclamantului şi nici acuzaţii de natură penală, în sensul
art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în consecinţă,
art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei".
Avocatul Poporului apreciază că excepţia este
neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate sunt conforme atât prevederilor constituţionale, cât şi celor convenţionale
invocate de autorul excepţiei,
precizând însă că prevederile art. 52 alin. (2) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie
şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile de lege
criticate au următorul conţinut:
- Art. 83 alin. (3) fraza finală: „[...] Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de siguranţă naţională, în conţinutul ordonanţei nu vor fi menţionate motivele care stau la baza
acestei decizii.";
- Art. 84 alin. (2)
fraza finală: „[...]
Asemenea date şi
informaţii nu
pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa
străinului
declarat indezirabil.";
- Art. 85 alin. (1)
prima frază şi a doua: „Ordonanţa de declarare ca indezirabil poate
fi atacată de
străinul
împotriva căruia
a fost dispusă,
în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii. [...]"
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate
textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 - „Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţior publice, ale art.
18 - „Cetăţenii
străini şi apatrizii", ale art. 21 - „Accesul liber la justiţie", ale art. 22 - „Dreptul la viaţă şi
la integritate fizică şi
psihică", ale art. 23 - „Libertatea individuală", ale art. 24 - „Dreptul la apărare", ale art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului
unor drepturi şi
libertăţi" şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul
judecătoresc asupra actelor
administrative ale autorităţilor
publice.
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că textele de lege criticate contravin şi următoarelor prevederi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 1 - „Obligaţia de a respecta drepturile
omului", art. 2 - „Dreptul la viaţă", art. 3 - „Interzicerea torturii", art. 5 - „Dreptul
la libertate şi
la siguranţă",
art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil", art.
8 - „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie", art. 13 - „Dreptul
la un recurs efectiv" şi art. 14 - „Interzicerea discriminării".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 84 alin. (2) fraza finală din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 impun interdicţia
aducerii la cunoştinţa străinului a datelor şi
informaţiilor care constituie
motivele ce au stat la baza deciziei de declarare a sa ca indezirabil, în cazul
în care acestea aveau în vedere raţiuni de siguranţă
naţională. Textul de lege criticat a mai fost supus
controlului de constituţionalitate
şi, prin Decizia nr. 342 din
16 septembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003,
excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. Curtea Constituţională a statuat că „interdicţia
stabilită de legiuitor pentru
cetăţenii străini declaraţi indezirabili, de a nu li se aduce la cunoştinţă datele şi informaţiile pe baza cărora
s-a luat o astfel de decizie, este în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 31
alin. (3), potrivit cărora
dreptul la informaţie nu
trebuie să prejudicieze siguranţa naţională", iar judecătorul care analizează plângerea împotriva măsurii de declarare ca indezirabil trebuie să respecte legea care dă prioritate intereselor privind siguranţa naţională a României. De asemenea, Curtea a reţinut cu acel prilej că situaţia străinilor
declaraţi indezirabili în
scopul apărării siguranţei naţionale şi protejării informaţiilor
clasificate este diferită de
cea a celorlalţi cetăţeni străini, astfel că
legiuitorul poate stabili drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetăţeni străini, fără ca prin aceasta să
se încalce principiul egalităţii.
In plus, textul de lege criticat nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o
societate democratică procesul
echitabil.
Pentru identitate de raţiune, argumentele care au condus la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 prin decizia menţionată îşi menţin pertinenţa şi în ceea ce priveşte
constituţionalitatea
prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală din aceeaşi
ordonanţă, întrucât acestea
din urmă prevăd că în cuprinsul ordonanţei de declarare a indezirabilităţii străinului nu
vor fi menţionate motivele pe
baza cărora a fost luată această decizie.
In continuare, Curtea observă că prin Decizia
nr. 505 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 7 noiembrie
2005, s-a pronunţat asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, constatând
constituţionalitatea acestora,
considerentele deciziei menţionate
menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea constată totodată că dispoziţiile art. 22 - „Dreptul la viaţă şi
la integritate fizică şi
psihică" şi cele ale art. 23 - „Libertatea
individuală"
din Constituţie, precum şi cele
ale art. 2 - „Dreptul la viaţă", art. 3 - „Interzicerea
torturii", art. 5 - „Dreptul la libertate şi la siguranţă", art. 8 - „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4)
din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85
alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
Vlll-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu