DECIZIE   Nr. 213 din  4 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 519 din  9 iunie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Dana Titian              - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, exceptie ridicata de Ioan Bugnariu in Dosarul nr. 1.294/2003/CCA al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, intrucat legiuitorul are deplina competenta de a stabili o serie de drepturi pentru categoria de beneficiari din care fac parte toate persoanele care indeplinesc anumite conditii obiective, respectiv au efectuat stagiul militar in detasamente de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.294/2003/CCA, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, exceptie ridicata de Ioan Bugnariu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, prin adoptarea textului de lege criticat, legiuitorul a creat o vadita discriminare intre cetatenii care se gasesc in situatii identice, respectiv au efectuat stagiul militar in detasamente de munca in perioada 1950 - 1961. Discriminarea consta in faptul ca au fost exclusi de la beneficiile legii cetatenii romani care, in perioada aratata, au efectuat stagiul militar in detasamente de munca care nu au apartinut Directiei Generale a Serviciului Muncii. Sub acest aspect se apreciaza ca sfera de cuprindere a dispozitiilor cu caracter reparatoriu pentru sacrificiile la care au fost supusi fostii militari angajati in sectorul de constructii trebuie sa tina seama de conditiile concrete de munca din perioada stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare administrativa a fostelor detasamente de munca.
    In considerarea principiului egalitatii in drepturi si a protectiei egale in fata legii, autorul exceptiei considera ca toti fostii militari care au efectuat stagiul militar in unitati de constructii trebuie sa se bucure de acelasi tratament, altfel legea este susceptibila de a crea privilegii nepermise pentru o anumita categorie de persoane. Prin urmare, se apreciaza ca art. 1 din Legea nr. 309/2002 este constitutional numai in masura in care se va elimina sintagma "din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii".
    Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 este neintemeiata, legiuitorul fiind singurul competent a stabili categoria beneficiarilor masurilor reparatorii in functie de anumite criterii obiective.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca fiind neintemeiate criticile invocate de autorul exceptiei, aratand ca legiuitorul este suveran in ceea ce priveste acordarea de despagubiri anumitor categorii de persoane, stabilirea cuantumului despagubirilor acordate, precum si a conditiilor ce trebuie indeplinite pentru acordarea acestor drepturi.
    Principiul egalitatii in fata legii nu presupune uniformitate, ci faptul ca la situatii diferite trebuie aplicat un tratament juridic diferentiat. Astfel, activitatea persoanelor aflate sub incidenta legii, care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, a avut un caracter discriminatoriu si injositor, putand fi incadrata in categoria de "munca fortata", asa cum este aceasta definita in Conventia Organizatiei Internationale a Muncii privind munca fortata sau obligatorie: "orice munca sau serviciu pretins unui individ sub amenintarea unei pedepse oarecare si pentru care numitul individ nu s-a oferit de buna-voie".
    Guvernul arata ca prevederile Legii nr. 309/2002 vizeaza acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de masuri reparatorii, in exclusivitate acelei categorii de persoane care, in perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul militar in detasamente de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, in conditii discriminatorii si umilitoare. Asemenea masuri izvorasc din vointa legiuitorului si au intinderea pe care acesta o stabileste prin lege, fara ca astfel sa se incalce vreo prevedere constitutionala. De altfel, egalitatea nu inseamna uniformitate, pentru anumite categorii sau grupuri de persoane putand fi instituite tratamente juridice distincte, daca exista o justificare obiectiva si rezonabila.
    Avocatul Poporului considera ca limitarea acordarii drepturilor stipulate de Legea nr. 309/2002 doar la persoanele care au efectuat stagiul militar in detasamente de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii reprezinta o problema de legiferare, si nu de constitutionalitate. Asa fiind, Curtea nu poate da o alta formulare textelor de lege, intrucat nu isi poate asuma rolul de a crea, a abroga sau de a modifica o norma juridica spre a indeplini rolul de legislator pozitiv.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002. Textul legal criticat are urmatorul continut: "Beneficiaza de prevederile prezentei legi persoana, cetatean roman, care a efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, care au urmatorul continut:
    - Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    Se apreciaza ca se incalca si prevederile art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    In acelasi timp, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat incalca si dispozitiile art. 2 alin. 1 si art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care au urmatorul continut:
    - Art. 2 alin. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici o deosebire, in special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de nastere sau decurgand din orice alta situatie.";
    - Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare."
    Autorul exceptiei apreciaza ca fiind nesocotite si dispozitiile art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care prevad ca "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.
    In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia republicata vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, in considerarea unor situatii speciale. In felul acesta se justifica nu numai aplicabilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
    Constatand ca elementele care diferentiaza regimul juridic al persoanelor, cetateni romani, care au efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, in perioada 1950 - 1961, asigura un tratament juridic specific acestei categorii, Curtea Constitutionala retine ca instituirea indemnizatiei lunare, precum si a celorlalte drepturi nu reprezinta un privilegiu, ci se justifica in mod obiectiv, constituind o compensatie partiala pentru privatiunile suferite de persoanele obligate sa efectueze stagiul militar in conditii deosebite.
    De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la aplicarea principiului egalitatii in fata legii si al nediscriminarii a stabilit constant, in deplin acord cu jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscandu-se dreptul la diferenta.
    Pe de alta parte, stabilirea categoriei de persoane care beneficiaza de prevederile legale, precum si a drepturilor acordate acestora nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci o optiune a legiuitorului, care este in concordanta cu spiritul Legii nr. 309/2002, si anume cu caracterul reparator al acesteia. Asa fiind, Curtea constata ca, in masura in care reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutia republicata, precum si a dispozitiilor cuprinse in instrumentele juridice internationale in domeniul drepturilor omului referitoare la egalitatea in drepturi nu este intemeiata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1 - 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, exceptie ridicata de Ioan Bugnariu in Dosarul nr. 1.294/2003/CCA al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu