DECIZIE   Nr. 211 din 10 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 782 din 28 octombrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Laurentiu Cristescu   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de: Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. si de Societatea Comerciala "Pricewaterhousecoopers Management Consultants" - S.R.L., lichidatori, pentru Bankcoop BGCP - S.A. - Agentia Ialomita in Dosarul nr. 1.645/2000 al Tribunalului Ialomita - judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Republica" - S.A. in Dosarul nr. 1.819/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea Comerciala "Duvitur Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Agrosun" - S.A. din Craiova in dosarele nr. 16/F/2001, nr. 19/F/1999, nr. 29/F/1999 ale Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ - judecatorul-sindic.
    Dezbaterile din sedinta publica au fost consemnate in Incheierea din 9 iulie 2002, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 10 iulie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin incheierile pronuntate la 12 aprilie 2002 in Dosarul nr. 1.645/2000 al Tribunalului Ialomita - judecatorul-sindic, la 8 aprilie 2002 in Dosarul nr. 1.819/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic, la 18 aprilie 2002 in dosarele nr. 16/F/2001, nr. 19/F/1999 si nr. 29/F/1999 ale Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ - judecatorul-sindic, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Bankcoop BGCP - S.A., banca in faliment, prin lichidatorii: Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. si Societatea Comerciala "Pricewaterhousecoopers Management Consultants" - S.R.L. Bucuresti, de Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea Comerciala "Duvitur Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Agrosun" - S.A.
    In motivarea exceptiei autorii acesteia sustin, in esenta, ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 sunt contrare prevederilor art. 21, 49, precum si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece prin aceste dispozitii legale se paralizeaza posibilitatea creditorilor de a-si exercita drepturile procesuale si de a-si recupera creantele de la debitori, ingradindu-li-se accesul liber la justitie. Prin dispozitiile legale criticate se creeaza un regim preferential institutiilor publice si, implicit, se defavorizeaza toate celelalte categorii de creditori, care se vad in imposibilitatea realizarii creantelor lor, desi sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru aplicarea si efectuarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995. De asemenea, autorii exceptiilor sustin ca suspendarea recuperarii creantelor este o actiune indreptata impotriva intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara.
    Tribunalul Ialomita - judecatorul-sindic apreciaza ca exceptia ridicata este admisibila si este intemeiata, intrucat prin dispozitiile legale criticate "se paralizeaza posibilitatea creditorilor de a-si exercita drepturile procesuale si de a-si recupera creantele". Aceste dispozitii legale contravin si prevederilor art. 49 alin. (2) din Constitutie, restrangand exercitiul unor drepturi neproportional cu situatia care a impus restrangerea. Prin incheierea procedurii in baza contractului de vanzare a actiunilor, le este ingradit accesul la justitie tuturor creditorilor debitoarei, deoarece, in conformitate cu dispozitiile art. 123 din Legea nr. 64/1995, prin inchiderea procedurii debitorul va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de deschiderea procedurii. Judecatorul-sindic considera, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate creeaza "un regim preferential institutiilor publice, defavorizand celelalte categorii de creditori", contravenind astfel obligatiei constitutionale a statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic apreciaza ca textul de lege criticat este neconstitutional, accesul la justitie fiind ingradit, deoarece prin deschiderea procedurii de reorganizare si lichidare judiciara impotriva debitoarei "se suspenda toate celelalte actiuni judiciare si extrajudiciare indreptate impotriva debitorului sau a averii sale, urmand ca recuperarea creantelor sa se faca exclusiv in cadrul acestei proceduri". Prin dispozitiile legale criticate se intervine doar in favoarea acelor societati comerciale la care statul este actionar majoritar, iar un actionar privat nu poate exercita aceleasi drepturi, neindeplinindu-se astfel obligatia statului de a asigura "libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
    Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ - judecatorul-sindic apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate "nu intra in contradictie cu nici unul din articolele invocate in cerere, respectiv art. 21, art. 41 alin. (1) si (2) si art. 49 din Constitutie". De asemenea, arata ca art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 "este in conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia, statul roman trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul considera ca exceptia ridicata este neintemeiata. Suspendarea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului "este temporara, fiind luata pana la privatizarea societatii sau pentru o perioada de cel mult un an, cu posibilitatea de a fi prelungita cu inca un an numai in cazuri temeinic justificate", astfel ca restrangerea pe o perioada limitata a exercitiului unor drepturi "nu poate duce la stingerea dreptului insusi". In ceea ce priveste masura inchiderii procedurii in cazul privatizarii societatii comerciale, aceasta "are, intr-adevar, efectele aratate de catre autorul exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv descarcarea debitorului de obligatiile pe care le avea inainte de deschiderea acesteia", fiind insa conditionata de prevederile contractului de privatizare care va trebui sa cuprinda clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societatii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati. Exceptia este nefondata si prin raportare la prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, deoarece prin "suspendarea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, se urmareste tocmai protejarea intereselor nationale, respectiv valorificarea tuturor factorilor de productie - prin privatizarea societatii comerciale".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, dispozitii care au urmatoarea redactare: "(1) Exercitiul actiunilor sau, dupa caz, efectuarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea institutiei publice implicate, fata de societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50% + 1 din capitalul social, ce inregistreaza obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor inscrise in evidenta contabila, aflate in proces de privatizare, cuprinse in programe speciale care sa conduca la cresterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au inregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni.
    (2) Suspendarea va fi pronuntata de instanta competenta pentru o perioada de un an, care va putea fi prelungita, in cazuri temeinic justificate, cu maximum un an.
    (3) In termen de 15 zile de la pronuntarea hotararii de suspendare, administratorul sau, dupa caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte institutiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operatiunilor efectuate in cursul procedurii de lichidare judiciara.
    (4) In urma privatizarii societatii prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni, judecatorul-sindic va pronunta, la cererea institutiei publice implicate, o incheiere prin care va dispune inchiderea procedurii in temeiul prevederilor contractului de vanzare a actiunilor."
    Prevederile constitutionale pe care autorii exceptiei le considera ca fiind incalcate prin dispozitiile legale criticate sunt:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 134 alin. (2): "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu contravin principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie. Liberul acces la justitie include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente "pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, este numai suspendat, nu suprimat.
    Suspendarea exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justitie dat fiind ca, prin insasi natura ei, aceasta masura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitata, potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, dupa constatarea de catre judecator a indeplinirii conditiilor prevazute in alin. (1) al aceluiasi articol, si anume: sa fie vorba de o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50% + 1 din capitalul social; societatea comerciala in cauza sa aiba obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor inscrise in evidenta contabila; societatea sa se afle in proces de privatizare, cuprinsa intr-un program special menit sa duca la cresterea atractivitatii acesteia pentru privatizare sau sa se fi inregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni ale acesteia.
    In conditiile in care masura suspendarii nu opereaza de drept, ci, asa cum s-a aratat, in cadrul unei proceduri judiciare, creditorii si toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa infatiseze instantei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor conditiilor prevazute de lege pentru a se dispune suspendarea actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de lege.
    In acelasi sens este de observat ca procedura suspendata pe cale judiciara urmeaza sa se inchida tot pe cale judiciara, fie in conditiile prevazute de art. 117 si urmatoarele din Legea nr. 64/1995 - daca nu s-a realizat privatizarea -, fie in conditiile prevazute de art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, in urma privatizarii prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni.
    De asemenea, Curtea retine ca titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comerciala ajunsa in incapacitate de plata au posibilitatea ca, la inchiderea procedurii speciale prevazute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, sa isi recupereze creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, in conditiile dreptului comun, de la succesorii societatii privatizate.
    Asadar, atat masura suspendarii, cat si inchiderea procedurii prevazute de lege au loc in cadru judiciar, in fata instantei competente, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin textul de lege care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate s-ar restrange exercitiul dreptului sau insusi dreptul de liber acces la justitie.
    Pentru aceleasi considerente, Curtea Constitutionala nu poate primi nici sustinerea ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ar fi contrare prevederilor art. 49 din Constitutie prin aceea ca s-ar restrange dreptul creditorilor de a-si realiza creantele ce le au asupra societatilor comerciale cu capital majoritar de stat. In plus, Curtea retine ca textul criticat este un text de procedura - deci fara efect cu privire la dreptul substantial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
    Este, in sfarsit, neintemeiata sustinerea autorilor exceptiei de neconstitutionalitate ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
    Art. 134 din Constitutie stabileste obligatiile care revin statului in asigurarea functionarii economiei de piata.
    Examinand continutul dispozitiilor legale criticate, Curtea constata ca acestea nu contravin cu nimic obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie - prevazuta in art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, invocat de autorii exceptiei -, deoarece masura suspendarii, criticata de acestia, raspunde tocmai exigentei formulate de Legea fundamentala, fiind menita sa salveze societatile comerciale in dificultate si capitalurile acestora, pentru a-si putea indeplini in continuare functiile economice pentru care au fost create - deci, pentru a asigura libertatea comertului -, precum si toate obligatiile ce decurg din aceste functii, inclusiv aceea de a-si achita obligatiile fata de creditori.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de: Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. si de Societatea Comerciala "Pricewaterhousecoopers Management Consultants" - S.R.L., lichidatori, pentru Bankcoop BGCP - S.A. - Agentia Ialomita in Dosarul nr. 1.645/2000 al Tribunalului Ialomita - judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Republica" - S.A. in Dosarul nr. 1.819/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea Comerciala "Duvitur Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Agrosun" - S.A. din Craiova in dosarele nr. 16/F/2001, nr. 19/F/1999, nr. 29/F/1999 ale Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ - judecatorul-sindic.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent,
                              Laurentiu Cristescu

    Intrucat domnul Laurentiu Cristescu se afla in concediu de odihna, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 alin. 4 din Codul de procedura civila,

                              Magistrat-asistent sef,
                              Claudia Miu

                             OPINIE SEPARATA

    Apreciem ca solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii este gresita, intrucat, in cauza, se impunea admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002.
    Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 a fost emisa pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Toate modificarile si completarile sunt cuprinse in art. I din ordonanta. Dispozitiile art. III din aceeasi ordonanta nu au urmarit modificarea sau completarea normelor juridice impersonale si general obligatorii ale Legii nr. 64/1995, ci instituirea unor reguli speciale, derogatorii, dar si discriminatorii, in acelasi timp, in privilegiul unei anumite categorii de societati comerciale supuse procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in favoarea unui singur creditor privilegiat si in detrimentul tuturor celorlalti creditori.
    Sub acest aspect, este interesant a se observa ca, potrivit art. II din ordonanta, aceasta "intra in vigoare dupa 180 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia prevederilor art. III, care intra in vigoare la data publicarii", iar conform art. IV, procedurile deschise anterior datei intrarii in vigoare a ordonantei vor fi administrate si lichidate conform dispozitiilor legale anterioare, cu exceptia procedurilor "pentru care opereaza suspendarea solicitata de institutia publica implicata, in conformitate cu prevederile art. III".
    Art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 prevede suspendarea de drept a exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a efectuarii procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 pentru o cauza diferita de cele aratate la art. 243 din Codul de procedura civila. Conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", dar aceasta nu inseamna ca legiuitorul poate institui si reguli de procedura contrare unor dispozitii sau principii constitutionale.
    Analizand dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, in raport si cu consecintele directe pe care le produc, observam ca acestea contravin principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie. Liberul acces la justitie include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente "pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", precum si dreptul de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege.
    Suspendarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului la cererea unei terte persoane, respectiv a institutiei publice implicate care detine majoritatea actiunilor societatii comerciale supuse acestei proceduri, astfel cum dispune textul de lege examinat, goleste de continut si de eficienta dreptul de a se adresa justitiei, de vreme ce creditorii care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comerciala ajunsa in incapacitate de plata, independent de vointa si de vina lor, nu mai pot starui in continuarea si finalizarea procedurii in vederea recuperarii, integrale sau, cel putin, partiale, a creantelor lor. Suspendarea dispunandu-se pe o perioada de un an, cu posibilitatea prelungirii acesteia cu inca un an, lipseste creditorii timp indelungat de orice posibilitate pentru valorificarea drepturilor lor legitime prin recuperarea creantelor, eventual prin lichidarea activelor sau a intregului patrimoniu al societatii debitoare.
    Restrangerea, prin suspendare, a exercitiului dreptului de acces liber la justitie, chiar prin lege, nu este justificata de nici unul dintre cazurile prevazute de art. 49 din Constitutie. Se poate retine si faptul ca suspendarea pe o perioada indelungata a procedurii si, mai ales, inchiderea acesteia in urma privatizarii societatii comerciale debitoare, determina, poate in multe cazuri, imposibilitatea celorlalti creditori de a-si mai recupera creantele, consecinte datorita carora dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului insusi, iar nu numai restrangerea vremelnica a exercitiului acestuia.
    Dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 favorizeaza si apara de consecintele procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului societatile comerciale cu capital majoritar de stat care au mari datorii fata de bugetul de stat (peste 50% din totalul datoriilor inregistrate) in dezavantajul celorlalte societati comerciale creditoare, care neputandu-si recupera creantele ajung in situatia de a nu-si mai putea continua activitatea ori ca nici acestea sa nu-si mai poata plati datoriile catre bugetul de stat. Astfel nu se asigura nici libertatea comertului si nici concurenta loiala. Credem ca un asemenea tratament juridic diferentiat nu se justifica nici prin dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, care printre obligatiile statului inscrie si "protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". Apararea intereselor nationale in domeniul economiei presupune asigurarea cadrului legal corespunzator pentru buna functionare si pentru desfasurarea unei activitati eficiente de catre toti agentii economici.
    Incasarea intr-o masura cat mai mare si cat mai operativa a datoriilor catre bugetul de stat si catre bugetele locale reprezinta, intr-adevar, un interes national deosebit de important. Aceasta insa este reglementata prin alte dispozitii legale speciale. Observam ca, potrivit dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, in procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nu intervine titularul creantelor bugetare alaturi de ceilalti creditori, ci institutia publica implicata in privatizarea societatii comerciale debitoare, care este doar detinatorul pachetului majoritar de actiuni la aceasta societate.
    Avand in vedere interesul national, legea poate califica creantele bugetare drept creante preferentiale si sa prevada prioritatea lor la recuperare fata de creantele celorlalti creditori chirografari, dar aceasta numai in cadrul procedurii falimentului si nu prin excluderea tuturor celorlalti creditori.
    Infaptuirea reformei economice si, in acest cadru, privatizarea societatilor comerciale se incadreaza in masurile menite sa protejeze ori sa promoveze "interesul national", dar nu in conditiile prevazute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, prin incalcarea drepturilor si intereselor legitime ale altora. Prin suspendarea efectuarii procedurilor legate de reorganizarea judiciara sau de faliment, o societate comerciala nu devine mai atractiva pentru privatizare ca in cazul continuarii procedurii in conditii rezonabile si de echitate. Falimentul si lichidarea unei societati comerciale pe actiuni determina devalorizarea totala a actiunilor acesteia si, prin urmare, pierderi materiale tuturor actionarilor la societatea respectiva. Suspendarea procedurii falimentului se face in scopul unui actionar, statul ori autoritatea administratiei publice locale, respectiv pentru crearea posibilitatii vanzarii pachetului majoritar de actiuni, detinut de acest actionar. Statul sau autoritatea administratiei publice locale, vanzandu-si actiunile, isi protejeaza proprietatea, recuperand valoarea acesteia, in timp ce toti ceilalti actionari la aceeasi societate comerciala sufera o pierdere insemnata ori, poate, chiar totala. In conditiile procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, statul isi putea recupera, eventual, total sau partial, creantele bugetare, iar, in situatia reglementata de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, vinde actiuni din proprietatea sa privata, renuntand la creante ori acceptand reesalonarea platii creantelor izvorate din datorii restante catre bugetul de stat sau bugetul local. Credem ca, in aceste conditii, nu poate fi negata incalcarea principiului ocrotirii in mod egal de lege a proprietatii private, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2) teza intai din Constitutie.
    Privatizarea societatilor comerciale debitoare se poate realiza si prin procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995, avand in vedere dispozitiile art. 100 alin. (2) teza a doua din aceasta lege, potrivit carora "Bunurile vor putea fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare - sau individual". Investitorul interesat in achizitionarea societatii comerciale va putea cumpara integral in cadrul procedurii de lichidare, situatie in care pretul platit se distribuie intre toti creditorii in ordinea prioritatii creantelor lor si in mod proportional. Din vanzarea pachetului majoritar de actiuni beneficiaza doar statul sau autoritatea administratiei publice locale, iar ceilalti creditori, precum si ceilalti actionari raman in imposibilitatea de a-si recupera creantele, respectiv, cu actiunile lor devalorizate.
    Apreciem, de asemenea, ca prin caracterul obligatoriu al suspendarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar apoi al inchiderii procedurii, prin dispozitiile legale criticate, legislativul intervine in mod neconstitutional in infaptuirea actului de justitie.
    Potrivit prevederilor art. 119 din Legea nr. 64/1995 "Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute", deci se are in vedere realizarea intereselor legitime ale tuturor creditorilor, respectiv, finalizarea procedurii.
    Conform prevederilor art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, procedura se inchide, in mod obligatoriu, printr-o incheiere "In urma privatizarii societatii prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni [...] in temeiul prevederilor contractului de vanzare a actiunilor". Asadar, judecatorul-sindic, prezentandu-i-se contractul din care rezulta ca pachetul majoritar de actiuni, detinut de stat sau de o autoritate a administratiei publice locale, a fost vandut, nu va avea alta posibilitate decat sa dispuna inchiderea procedurii. Textul de lege nu cere ca prin conventia de vanzare-cumparare a actiunilor sa se rezolve situatia tuturor debitelor societatii comerciale, iar judecatorul-sindic nu va examina aceasta problema, ci doar realitatea vanzarii pachetului majoritar de actiuni. Astfel, demersurile creditorilor pentru recuperarea creantelor lor raman nefinalizate sau, mai exact, zadarnicite.
    Retinem in prezenta opinie separata si contrarietatea solutiei adoptate cu jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale. Astfel, de exemplu, Curtea a statuat inca prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, in sensul ca "o dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala". Aceasta constatare a fost reiterata si in Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000.

                                Judecator,
                              Kozsokar Gabor