DECIZIE Nr. 210 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
(1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului
de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 592 din 8 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 2.267/C/2004
al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
La apelul nominal raspunde, pentru partea C.N.F.R. "Navrom" -
S.A. Galati, consilier juridic Elena Raileanu, cu delegatie la dosar, lipsind
autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca la dosarul cauzei
autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicita asistenta judiciara
gratuita, printr-un avocat desemnat de Baroul Bucuresti.
Presedintele acorda cuvantul pe cererea formulata.
Consilierul juridic al partii C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati
solicita respingerea cererii, ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii, aratand
totodata ca, in fata instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, autorul
exceptiei a formulat o cerere similara, iar aceasta a fost respinsa, intrucat
nu erau intrunite conditiile pentru acordarea asistentei judiciare gratuite.
Curtea respinge cererea prin care se solicita asistenta judiciara gratuita.
Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe
fond.
Reprezentantul C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati solicita
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca devenita inadmisibila,
intrucat Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra textelor de lege
criticate, prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, respingand
exceptia de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat a mai facut
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, ridicata de acelasi autor, cu o
motivare identica, intr-un dosar al Tribunalului Galati - Sectia civila, iar
prin Decizia nr. 144 din 15 martie 2005 Curtea Constitutionala a respins
exceptia, asa incat solutia si considerentele cuprinse in decizia mentionata
isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
2.267/C/2004, Curtea de Apel Galati - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II
din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie
ridicata de Marin Frunza intr-o cauza avand ca obiect recursul civil impotriva
deciziei prin care s-a solutionat un litigiu de munca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art.
15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 124 si art. 126 din Constitutie,
ale art. 6, art. 13, art. 14 si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 1, art. 2, art. 6,
art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 si art. 30 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, considerand, in esenta, ca: dispozitiile art. II din Legea
nr. 195/2004 "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale,
inchizitoriale", deoarece incalca dreptul la un recurs efectiv la o
instanta nationala, "dreptul privind interzicerea discriminarii, dreptul
la un proces echitabil, principiul universalitatii, principiul statului de
drept si dreptul la aparare". Justitiabilul este supus unei discriminari,
deoarece acesta nu mai are posibilitatea de a se apara in fata instantei de
judecata "in mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat" si nu
mai poate exercita o cale de atac "in situatia in care recursul se scoate
de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se trimite pe cale
administrativa unei instante inferioare in grad sau in situatia in care se
trimite cu declinarea competentei, prin incheiere irevocabila data in sala de
consiliu, fara citarea partilor".
Curtea de Apel Galati - Sectia civila apreciaza ca textul de lege criticat
contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece ar fi trebuit sa se
aplice numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea sa in vigoare,
iar nu si situatiilor anterioare. Instanta considera ca nu sunt incalcate
celelalte drepturi si principii invocate de autorul exceptiei.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege
criticat este neintemeiata, intrucat acesta nu aduce atingere art. 15 din
Constitutie, ci instituie regula aplicarii imediate a noilor reguli de
competenta, prin derogare de la art. 725 alin. 2 teza intai din Codul de
procedura civila. In materia aplicarii in timp a normelor de competenta
principiul este acela al ultraactivitatii legii vechi, insa prin art. II din
Legea nr. 195/2004 se adopta o solutie diferita, constand in aplicarea imediata
a legii noi.
"Pe de alta parte, modificarea competentei si stabilirea normelor
tranzitorii nu reprezinta o incalcare a art. 21 din Constitutie, ci o aplicare
a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2), deoarece
competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a solutiona recursuri nu
este prevazuta de o norma constitutionala".
Cu privire la incalcarea, prin textul de lege criticat, a dispozitiilor
art. 21 si art. 24 din Constitutie si, corelativ, a prevederilor art. 6 si art.
13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si a dispozitiilor art. 8 si art. 10 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, retine urmatoarele: faptul ca partile nu sunt
citate in situatia reglementata de textul de lege criticat nu reprezinta o
incalcare a textelor mentionate mai sus, deoarece procedura speciala la care se
refera textul criticat nu se aplica fondului cauzelor, ci "numai
aspectelor de ordin pur legal, a caror examinare nu face necesara o dezbatere
cu citarea partilor".
Nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 126 din Constitutie, prin textul
de lege supus controlului, intrucat "Inalta Curte de Casatie si Justitie
isi va exercita atributia de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a
legii, in conditiile si limitele prevazute de reglementarile in vigoare,
inclusiv prin cele cuprinse in textele criticate din Legea nr. 195/2004".
Art. 14 si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, precum si art. 1, art. 2, art. 7, art. 11 si art. 30
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului "nu au legatura cu textele
de lege criticate" si, "in mod corelativ, nu poate fi sustinuta nici
incalcarea art. 11 si art. 20 din Constitutie".
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004
sunt constitutionale, fiind adoptate in concordanta cu prevederile art. 126
alin. (2) si art. 115 alin. (8) din Constitutie, fara a aduce atingere art. 15
alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece se aplica de la intrarea lor in
vigoare. Invoca in acest sens o parte din argumentele cuprinse in
considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 291 din 1 iulie 2004.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
reprezentantului C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 si art. 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in realitate,
dispozitiile art. II alin. (1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au urmatorul
continut:
- Art. II: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de
apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul
Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor imediat
superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
..........................................................................
(3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in
principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei
legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor
devenite competente sa le judece [...]."
Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca
urmatoarele prevederi constitutionale: art. 1 privind statul roman, art. 4
privind unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 11 privind
dreptul international si dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art.
16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele
internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la
justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 124 privind infaptuirea
justitiei si art. 126 privind instantele judecatoresti.
In opinia autorului sunt incalcate, de asemenea, si prevederile art. 6
privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs
efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminarii si art. 17 privind
interzicerea abuzului de drept, din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, precum si prevederile art. 1 privind
libertatea si egalitatea in demnitate si in drepturi, art. 2 privind egalitatea
in drepturi si interzicerea discriminarii, art. 6 privind recunoasterea
calitatii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea in fata legii si
protectia impotriva oricarei discriminari, art. 8 privind accesul efectiv la
instantele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil, art. 11 privind
prezumtia de nevinovatie si art. 30 privind interpretarea Declaratiei, din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este
neintemeiata, in considerarea celor ce urmeaza:
Modificarea reglementarii in aceasta materie a fost realizata de legiuitor
in cadrul competentei sale constitutionale, fiind impusa de o serie de ratiuni
majore, afectate de reglementarea anterioara care instituia competenta
exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materie de solutionare a
recursurilor. S-au urmarit, astfel, o mai buna administrare a justitiei, o
deplina realizare a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces
echitabil.
Noua solutie legislativa nu instituie nici o discriminare si, ca atare, nu
contravine principiului egalitatii de tratament.
Consacrarea posibilitatii de a exercita o cale de atac impotriva solutiei
de trimitere a dosarului, pe cale administrativa sau prin incheiere de
declinare de competenta, la instanta devenita competenta potrivit noii
reglementari ar fi fost nu doar neproductiva, ducand la tergiversarea
solutionarii cauzei, ci, totodata, inutila fata de caracterul imperativ al
normelor in materie de competenta.
Asa fiind, nu se poate retine incalcarea dispozitiilor cuprinse in actele
internationale invocate de autorul exceptiei si nici a textelor constitutionale
de referinta, mai ales ca pretinsa atingere adusa majoritatii acestora ar putea
fi retinuta numai mediat, ca o consecinta a incalcarii principiilor
constitutionale mentionate anterior.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
(1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului
de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr.
2.267/C/2004 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Catalina Turcu