DECIZIE Nr.
210 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) teza a doua si art. 11
alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 133 din 3 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportat la art. 10
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" - S.R.L,
din Timişoara în Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 septembrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.394/325/2006, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1), raportat la
art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
comercială „Tim Relanco Impex" - S.R.L, din Timişoara într-o cauză aflată
în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluţionarea plângerii
formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de Garda Financiară
- Comisariatul Regional Timiş.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia
arată că, în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 10 lit. b),
constând în neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate, sancţiunea se aplică societăţii comerciale, iar sancţiunea
pentru contravenţia prevăzută la art. 10 lit. d), constând în nepredarea
bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic
fiscal, se aplică operatorului aparatului electronic, deşi ambele fapte au ca
autor persoana fizică însărcinată cu efectuarea operaţiunii de emitere a
bonului fiscal. Susţine că astfel este nesocotit principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, prevăzut de
art. 16 din Constituţie. In acest sens, precizează că răspunderea
contravenţională este personală, iar „cel care săvârşeşte o abatere răspunde pentru fapta sa şi pentru prejudiciul
produs".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale,
prevederile art. 11 alin. (1), raportat la art. 10 lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 75
din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Textele de
lege menţionate au următorul cuprins:
- Art. 10 lit. b): „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni: (...)
b) neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici
de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate
conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia
prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile
livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară
celei reale, precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind
tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul
ştergerii memoriei operative."
- Art. 11 alin. (1): „(1)
Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor
economici, cu excepţia celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1), i), j), I) şi m) se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei."
In urma examinării motivării scrise a excepţiei, Curtea
observă, însă, că obiectul excepţiei trebuie restrâns numai la prevederile art.
10 lit. b) teza a doua „neemiterea bonului fiscal
pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate" şi la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b), care stabilesc
sancţiunea aplicabilă pentru fapta prevăzută la art. 10 lit. b), nu şi
celelalte litere ale art. 11 alin. (1), care prevăd sancţiuni pentru diverse
alte contravenţii.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie
privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără
discriminări.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine critica autorului prin raportare la dispoziţiile
art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate se aplică în
mod nediscriminatoriu tuturor subiecţilor de drept care cad sub incidenţa
acestora. Totodată, observă că măsurile sancţionatorii dispuse prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei
fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi al
ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.
In acest sens, prin Decizia nr. 529 din 31 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, Curtea Constituţională a statuat că
prevederile legale criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni
contravenţionale pentru operatorii economici care nu respectă dispoziţiile
legale incidente în materie, consecinţa încălcării acestora fiind amendarea
contravenienţilor şi suspendarea activităţii acestora. Or, stabilirea unei
contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă, respectiv cu suspendarea
activităţii operatorului economic, reprezintă o opţiune a legiuitorului, care
dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 lit. b) teza a doua şi art. 11 alin. (1) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor
economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" - S.R.L, din Timişoara în
Dosarul nr. 5.394/325/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu