DECIZIE   Nr. 210 din 14 aprilie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 592 din  8 iulie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 2.267/C/2004 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde, pentru partea C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati, consilier juridic Elena Raileanu, cu delegatie la dosar, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca la dosarul cauzei autorul exceptiei a depus o cerere prin care solicita asistenta judiciara gratuita, printr-un avocat desemnat de Baroul Bucuresti.
    Presedintele acorda cuvantul pe cererea formulata.
    Consilierul juridic al partii C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati solicita respingerea cererii, ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii, aratand totodata ca, in fata instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, autorul exceptiei a formulat o cerere similara, iar aceasta a fost respinsa, intrucat nu erau intrunite conditiile pentru acordarea asistentei judiciare gratuite.
    Curtea respinge cererea prin care se solicita asistenta judiciara gratuita.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca devenita inadmisibila, intrucat Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, respingand exceptia de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat a mai facut obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, ridicata de acelasi autor, cu o motivare identica, intr-un dosar al Tribunalului Galati - Sectia civila, iar prin Decizia nr. 144 din 15 martie 2005 Curtea Constitutionala a respins exceptia, asa incat solutia si considerentele cuprinse in decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.267/C/2004, Curtea de Apel Galati - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza intr-o cauza avand ca obiect recursul civil impotriva deciziei prin care s-a solutionat un litigiu de munca.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 124 si art. 126 din Constitutie, ale art. 6, art. 13, art. 14 si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 si art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, considerand, in esenta, ca: dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004 "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece incalca dreptul la un recurs efectiv la o instanta nationala, "dreptul privind interzicerea discriminarii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitatii, principiul statului de drept si dreptul la aparare". Justitiabilul este supus unei discriminari, deoarece acesta nu mai are posibilitatea de a se apara in fata instantei de judecata "in mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat" si nu mai poate exercita o cale de atac "in situatia in care recursul se scoate de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si se trimite pe cale administrativa unei instante inferioare in grad sau in situatia in care se trimite cu declinarea competentei, prin incheiere irevocabila data in sala de consiliu, fara citarea partilor".
    Curtea de Apel Galati - Sectia civila apreciaza ca textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece ar fi trebuit sa se aplice numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea sa in vigoare, iar nu si situatiilor anterioare. Instanta considera ca nu sunt incalcate celelalte drepturi si principii invocate de autorul exceptiei.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege criticat este neintemeiata, intrucat acesta nu aduce atingere art. 15 din Constitutie, ci instituie regula aplicarii imediate a noilor reguli de competenta, prin derogare de la art. 725 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila. In materia aplicarii in timp a normelor de competenta principiul este acela al ultraactivitatii legii vechi, insa prin art. II din Legea nr. 195/2004 se adopta o solutie diferita, constand in aplicarea imediata a legii noi.
    "Pe de alta parte, modificarea competentei si stabilirea normelor tranzitorii nu reprezinta o incalcare a art. 21 din Constitutie, ci o aplicare a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2), deoarece competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a solutiona recursuri nu este prevazuta de o norma constitutionala".
    Cu privire la incalcarea, prin textul de lege criticat, a dispozitiilor art. 21 si art. 24 din Constitutie si, corelativ, a prevederilor art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a dispozitiilor art. 8 si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, retine urmatoarele: faptul ca partile nu sunt citate in situatia reglementata de textul de lege criticat nu reprezinta o incalcare a textelor mentionate mai sus, deoarece procedura speciala la care se refera textul criticat nu se aplica fondului cauzelor, ci "numai aspectelor de ordin pur legal, a caror examinare nu face necesara o dezbatere cu citarea partilor".
    Nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 126 din Constitutie, prin textul de lege supus controlului, intrucat "Inalta Curte de Casatie si Justitie isi va exercita atributia de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a legii, in conditiile si limitele prevazute de reglementarile in vigoare, inclusiv prin cele cuprinse in textele criticate din Legea nr. 195/2004".
    Art. 14 si art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 1, art. 2, art. 7, art. 11 si art. 30 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului "nu au legatura cu textele de lege criticate" si, "in mod corelativ, nu poate fi sustinuta nici incalcarea art. 11 si art. 20 din Constitutie".
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004 sunt constitutionale, fiind adoptate in concordanta cu prevederile art. 126 alin. (2) si art. 115 alin. (8) din Constitutie, fara a aduce atingere art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece se aplica de la intrarea lor in vigoare. Invoca in acest sens o parte din argumentele cuprinse in considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 291 din 1 iulie 2004.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului C.N.F.R. "Navrom" - S.A. Galati, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 si art. 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in realitate, dispozitiile art. II alin. (1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, care au urmatorul continut:
    - Art. II: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
    ..........................................................................
    (3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor devenite competente sa le judece [...]."
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale: art. 1 privind statul roman, art. 4 privind unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea in drepturi, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 124 privind infaptuirea justitiei si art. 126 privind instantele judecatoresti.
    In opinia autorului sunt incalcate, de asemenea, si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminarii si art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prevederile art. 1 privind libertatea si egalitatea in demnitate si in drepturi, art. 2 privind egalitatea in drepturi si interzicerea discriminarii, art. 6 privind recunoasterea calitatii de subiect de drept, art. 7 privind egalitatea in fata legii si protectia impotriva oricarei discriminari, art. 8 privind accesul efectiv la instantele judiciare, art. 10 privind procesul echitabil, art. 11 privind prezumtia de nevinovatie si art. 30 privind interpretarea Declaratiei, din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata, in considerarea celor ce urmeaza:
    Modificarea reglementarii in aceasta materie a fost realizata de legiuitor in cadrul competentei sale constitutionale, fiind impusa de o serie de ratiuni majore, afectate de reglementarea anterioara care instituia competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materie de solutionare a recursurilor. S-au urmarit, astfel, o mai buna administrare a justitiei, o deplina realizare a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
    Noua solutie legislativa nu instituie nici o discriminare si, ca atare, nu contravine principiului egalitatii de tratament.
    Consacrarea posibilitatii de a exercita o cale de atac impotriva solutiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativa sau prin incheiere de declinare de competenta, la instanta devenita competenta potrivit noii reglementari ar fi fost nu doar neproductiva, ducand la tergiversarea solutionarii cauzei, ci, totodata, inutila fata de caracterul imperativ al normelor in materie de competenta.
    Asa fiind, nu se poate retine incalcarea dispozitiilor cuprinse in actele internationale invocate de autorul exceptiei si nici a textelor constitutionale de referinta, mai ales ca pretinsa atingere adusa majoritatii acestora ar putea fi retinuta numai mediat, ca o consecinta a incalcarii principiilor constitutionale mentionate anterior.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) si alin. (3) teza intai din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 2.267/C/2004 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu