DECIZIE Nr. 21
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie si ale Legii nr. 54/2006
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002
privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 132 din 26 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi ale Legii
nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Ioana
Iuliana Gârlea în Dosarul nr. 1.793/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.793/288/2009, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie şi ale Legii nr. 54/2006 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Ioana Iuliana Gârlea
într-o cauză penală referitoare la săvârşirea unor
infracţiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece conţin norme adoptate de Guvern în
materia organizării unei autorităţi publice, rezervată în
exclusivitate Parlamentului, şi fără să existe o
situaţie extraordinară care să justifice reglementarea pe calea
ordonanţei de urgenţă.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, şi ale Legii nr. 54/2006
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 61
alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. I) privind
reglementarea prin lege organică şi în art. 115 alin. (4) privind
condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor
criticate, raportate la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi
cele invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 1.634 din 3 decembrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5
ianuarie 2010, respingând ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. Cu acel prilej, Curtea a
reţinut că actul normativ contestat a fost aprobat prin Legea nr.
54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din
13 martie 2006, şi, prin urmare, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 „a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter
de lege, chiar dacă din raţiuni de tehnică legislativă,
alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de
identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern".
In plus, prin aceeaşi decizie, Curtea a
reţinut că Legea nr. 54/2006 a fost adoptată de Parlamentul
României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, cu
respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie şi ale Legii nr. 54/2006 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, excepţie ridicată de Ioana Iuliana Gârlea în
Dosarul nr. 1.793/288/2009 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean