DECIZIE Nr.
209 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 11 alin.
(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia
agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 269 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Bana-n" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate privind
dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
apreciind că acestea nu contravin prevederilor constituţionale, şi, ca
inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile
art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât
acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 11 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Bana-n" - S.R.L. din Lugoj.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin, în
ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2)
şi (8), art. 45, art. 16 alin. (i), art. 1 alin. (3), art. 21, 20, art. 21
alin. (3) şi art. 11 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt
ambigue şi ar fi trebuit să prevadă aplicarea sancţiunii contravenţionale în
sarcina importatorului sau producătorului, şi nicidecum în sarcina celui care
comercializează produsele, întrucât acestuia din urmă i se îngrădeşte astfel
dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia. Totodată, se
consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia măsuri ca de la
producător sau importator să nu intre pe piaţă produse accizabile marcate
necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte, să nu sancţioneze
un simplu comerciant de bună-credinţă care a cumpărat astfel de produse în scop
de revânzare.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia
ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în
acord cu Legea fundamentală şi cu reglementările internaţionale invocate de
autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile art. 190 alin.
(1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 863
din 26 septembrie 2005, şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 75 din
21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins:
- Art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003: „Constituie contravenţii următoarele fapte: [...]
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false";
- Art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „(1) Amenzile pentru
contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia
celor prevăzute la lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j),
e) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 400 milioane lei la 1 miliard lei.
(2) Contravenţiile
prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu
amendă de la 8 milioane lei la 40 milioane lei.
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor
sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art.
1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele
emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat
la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă
şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă
sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după
suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 45, art.
16 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 21, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 11
raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
se constată că acestea au mai format obiectul controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, Curtea, respingând excepţia de
neconstituţionalitate, a constatat că textul legal criticat stabileşte faptul
că deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul
României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie.
De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 203
din Codul fiscal, responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor autorizaţi
[persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în
exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să
primească şi să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal - art.
163 lit. e) din Codul fiscal] sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la
art. 2961 alin. (1) lit. h), stabileşte că marcarea cu marcaje false a produselor
accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor
marcate în acest fel constituie infracţiune. Astfel, coroborând textele legale
de mai sus, Curtea a constatat că atât cel ce marchează cu marcaje false
produsele accizabile supuse marcării sau deţine în antrepozitul fiscal produse
marcate în acest fel, cât şi cel care deţine în afara antrepozitului fiscal sau
comercializează pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării, fără
a fi marcate, necorespunzător marcate sau cu marcaje false, sunt sancţionaţi,
prima faptă constituind infracţiune, iar cea de-a doua, contravenţie.
Este, de altfel, o soluţie legislativă care
sancţionează aceste fapte săvârşite cu vinovăţie, orice încălcare a legii
impunând o sancţiune în raport cu gravitatea faptei săvârşite.
Totodată, în aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că
aceste măsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii
fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea comerţului şi nici
protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, ci, dimpotrivă,
stabileşte un cadru legal, clar şi precis, în care să se desfăşoare schimburile
comerciale cu protejarea intereselor economice naţionale. Astfel, măsura în
cauză protejează şi concurenţa loială, neîngăduind intrarea pe piaţă a unor
produse accizabile care eludează cadrul legal în domeniu. De altfel, accesul
liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea
unor limite de exercitare a libertăţii economice, cu specificarea faptelor
ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin
decizia menţionată, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile
şi în prezenta cauză.
II. Cu privire la dispoziţiile
art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, se reţine
că obiectul litigiului dedus instanţei de judecată care a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea
recursului prin care autorul excepţiei contestă Sentinţa civilă nr. 1.125/2006,
pronunţată de Judecătoria Lugoj, privind soluţionarea plângerii sale
contravenţionale la procesul-verbal nr. 0173623 din 30 septembrie 2006, prin
care a fost sancţionat pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 190 alin. (1)
lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.
Astfel, având în vedere că soluţionarea cauzei deduse
instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi că, potrivit art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra excepţiei de
neconstituţionalitate „care are legătură cu soluţionarea cauzei", excepţia urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Bana-n" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr.
6.689/R/CA/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de acelaşi
autor în acelaşi dosar al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu