DECIZIE Nr. 205 din 17 octombrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit.
f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile
ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 702 din 28 decembrie 2000

Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula Pantea - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ralu Traian Filip in
Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor (Ralu Traian Filip, ziarul
"Curierul National", Gheorghe Mocuta si Ioan Doru Cristescu), fata de
care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, considerand ca
prevederile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru nu contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin.
(3) si in art. 54, deoarece, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie,
Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a
stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plata
taxei judiciare de timbru, fara ca prin aceasta sa fie incalcate drepturile si
libertatile cetatenesti.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.971/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Ralu Traian Filip.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
legale criticate sunt neconstitutionale, deoarece incalca prevederile art. 1
alin. (3) si ale art. 54 din Constitutie. Autorul exceptiei considera ca
regimul derogator al textului de lege invocat nu corespunde cerintelor statului
de drept si garantarii dreptatii, intrucat se creeaza un regim de inegalitate
intre cei care pretind daune evaluabile in bani, ca urmare a unor prejudicii
morale, in raport cu cei care au suferit prejudicii materiale. Se sustine ca
astfel justitia devine un instrument de presiune asupra libertatii de
exprimare, iar prerogativele legiuitorului de a stabili competenta materiala a
instantelor judecatoresti sunt transferate reclamantului care, prin simplul
fapt al "autoevaluarii" morale, alege competenta de prima instanta.
De asemenea, se sustine ca derogarea de la regimul general al actiunilor in
justitie faciliteaza in mod direct arbitrariul si abuzul de drept, transformand
institutia daunelor morale intr-o sursa de venituri si, mai grav, intr-un
instrument de presiune asupra libertatii de exprimare si dreptului de
informare, ambele garantate de Constitutie. Se apreciaza ca aceasta anomalie a
devenit posibila si datorita neconstitutionalitatii textului indicat, fapt
rezultat si din adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53 din 19 mai
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 23 mai
2000.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, exprimandu-si opinia,
considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera
ca "art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei, denumit marginal statul
roman, nu interzice nici prin litera si nici prin spirit degrevarea unor
categorii de cetateni de plata unor taxe, inclusiv a taxelor de timbru, iar
scutirea introdusa la lit. f^1) se inscrie in ansamblul scutirilor de taxe
judiciare de timbru, introduse prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997,
modificata prin Ordonanta de urgenta nr. 53 din 23 mai 2000". Se apreciaza
ca "puterea judecatoreasca nu se transforma intr-un instrument de presiune
asupra libertatii de exprimare a judecatorului, nestirbindu-i-se cu nimic din
independenta, suveranitatea supunerii sale, exclusiv fata de lege, prevazuta in
art. 123 din Constitutie". Prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 -
se arata in continuare - nu este interzisa libera exprimare a cetateanului si
nici nu este impus un comportament legal substantial al instantei, de favoare
fata de cei ce ar pretinde daune morale. De asemenea, textul invocat nu
introduce o noutate in materia evaluarii obiectului pricinii, privind
competenta materiala, intrucat dreptul comun in aceasta materie este art. 112
alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila, care stabileste ca evaluarea
obiectului se va face dupa pretuirea reclamantului. Instanta considera ca nici
abuzul de drept nu este incurajat, deoarece buna-credinta este o atitudine
prezumata la orice justitiabil, iar art. 15 lit. f^1) nu contine in substanta
sa germenul abuzului de drept, fiind o norma de facilitare a accesului la
justitie, urmand ca reclamantul sa-si desfasoare intreaga activitate
procedurala in limitele impuse de Codul de procedura civila, orice abuz de
drept fiind sanctionat conform aceluiasi cod. In fine, instanta considera ca
argumentul potrivit caruia daunele morale ar echivala cu veniturile ilicite nu
apare ca fiind convingator, deoarece obligarea la plata unor daune morale
printr-o hotarare judecatoreasca are ca izvor legea si, pe cale de consecinta,
aceste venituri nu pot fi decat legale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin textul de lege criticat
nu s-au incalcat dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale art. 54 din Constitutie.
In acest sens se arata ca exceptiile de la regula timbrarii actiunilor sunt
cele stabilite de legiuitor, ratiunea fiind crearea unui regim egal pentru
acces la justitie al tuturor acelora care, in situatiile prevazute de textul
invocat, isi exercita cu buna-credinta dreptul de a pretinde daune morale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
I. Prin Incheierea din 7 iunie 2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a
III-a civila Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, dispozitii introduse prin pct. 4 al art. I
din Ordonanta Guvernului nr. 11/1998 si modificate prin Legea nr. 112/1998
privind aprobarea acestei ordonante (lege publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispozitii au urmatoarea
redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: actiunile si
cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la:
[...]
f^1) stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse
onoarei, demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice;"
Curtea constata insa ca anterior sesizarii sale acest text a fost modificat
prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind
solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele
morale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 23
mai 2000, astfel incat in prezent textul de lege criticat are urmatoarea
redactare: "stabilirea si acordarea de despagubiri persoanei fizice pentru
daunele morale aduse onoarei, demnitatii, reputatiei, vietii intime, familiale
sau private, ori dreptului la imagine;"
In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca
atunci cand dispozitia legala invocata a fost modificata exceptia poate sa fie
examinata, daca textul legal in noua sa redactare conserva substanta din
reglementarea initiala.
II. Autorul exceptiei sustine ca textul legal criticat incalca dispozitiile
art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Romania este stat de
drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si
libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si
pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate", precum
si dispozitiile constitutionale ale art. 54, conform carora "Cetatenii
romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si
libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si
libertatile celorlalti".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate sub aspectul criticii privind
incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, Curtea constata ca
instituirea unor exceptii de la regula generala a platii taxelor judiciare de
timbru (scutiri de plata taxei) este o prerogativa exclusiva a legiuitorului.
Potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutie, "Impozitele, taxele si orice
alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de
stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea unor exceptii de la plata
taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din
Constitutie, text potrivit caruia "Cetatenii au obligatia sa contribuie,
prin impozite si taxe, la cheltuielile publice", in masura in care, in
situatii diferite, aceasta obligatie este prevazuta prin lege. Intrucat
legiuitorului ii apartine prerogativa de a reglementa cu privire la taxe si
impozite, acesta are libertatea de a aprecia asupra unor scutiri de taxe in
conditii pe care le considera justificate, fara ca prin aceasta sa se aduca
atingere prevederilor constitutionale privitoare la statul de drept.
Curtea constata ca fiind neintemeiat si argumentul potrivit caruia prin
textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra
libertatii de exprimare si s-ar aduce astfel atingere principiului exercitarii
cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor, prevazut la art. 54 din
Constitutie. Astfel, Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absoluta,
intrucat, conform art. 30 alin. (6) din Legea fundamentala, aceasta "nu
poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici
dreptul la propria imagine".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 lit.
f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie
ridicata de Ralu Traian Filip in Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 17 octombrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Cristina Radu