Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Vasile Cristian în Dosarul nr. 1.429/116/2015 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4D/2016.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, potrivit art. 33 din Legea nr. 94/1992 şi art. 140 din Constituţie, litigiile dintre instituţiile controlate de Curtea de Conturi şi aceasta din urmă trebuie să fie supuse controlului instanţelor de judecată. Actele administrative la care se referă litigiul, prin care se stabileau salarii ale inspectorilor din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, nu puteau fi sancţionate sub aspectul legalităţii de către Curtea de Conturi, această instituţie neavând o atribuţie în acest sens.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile Legii nr. 94/1992 dau eficienţă prevederilor art. 140 din Constituţie, iar litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi sunt supuse instanţelor de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.429/116/2015, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Excepţia a fost ridicată de Vasile Cristian cu prilejul soluţionării litigiului de muncă în care a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea Deciziei nr. 183 din 1 iulie 2015 şi a Actului adiţional nr. 6 din 13 iulie 2015 emise de I.S.C.T.R., precum şi plata de către această instituţie a drepturilor salariale cuvenite şi neacordate pentru perioada în care Decizia nr. 183 din 1 iulie 2015 şi-a produs efectele.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 126 alin. (1), (2), (5) şi (6) şi art. 140 alin. (1) din Constituţie, întrucât permit Curţii de Conturi să procedeze la verificare legalităţii unor acte şi operaţiuni ale unor instituţii publice, cu consecinţa obligării acelor instituţii publice de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să constate în mod definitiv pretinsele abateri de la legalitate. Împrejurarea că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se vor soluţiona de instanţele judecătoreşti conform art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece litigiile rezultă doar din cauza faptului că, prin art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, îi este permis Curţii de Conturi să constate abateri de la legalitatea întrebuinţării resurselor financiare, iar instituţiile publice au obligaţia subsecventă de a îndrepta aceste abateri. Consecinţele sunt însă suportate de destinatarii actelor instituţiilor publice, aşa cum este cazul autorului excepţiei, al cărui salariu a fost micşorat, fără a cunoaşte cu certitudine dacă această măsură a fost constatată ca fiind legală printr-o hotărâre judecătorească.7. Totodată, autorul excepţiei arată că prevederile Constituţiei nu prevăd decât atribuţia Curţii de Conturi de a controla modul de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, şi nu posibilitatea verificării legalităţii acestora.8. De asemenea învederează că, potrivit art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, conducătorul departamentului Curţii de Conturi sesizează organele de urmărire penală atunci când constată că există indicii privind comiterea unor fapte penale, fără a mai putea impune Curţii de Conturi obligaţia de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi a diminuării acestuia. Astfel, consideră că, dacă în speţă s-ar fi constatat existenţa unor indicii privind comiterea unor fapte penale, instituţia în care lucrează nu ar mai fi dispus măsurile de acoperire a prejudiciului şi îndreptare a situaţiei constatate, care au condus la diminuarea drepturilor salariale ce i se cuvin.9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine şi că, prin dispoziţiile de lege criticate, Curtea de Conturi îndeplineşte o funcţie jurisdicţională. Or, consideră că abaterile de la legalitate trebuie cenzurate de o instanţă de judecată. Caracterul definitiv al constatărilor Curţii de Conturi pentru instituţiile publice se desprinde din dispoziţiile art. 33 alin. (3) teza întâi şi a doua din Legea nr. 94/1992, care vorbesc, pe de-o parte, de „abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii" - cu semnificaţia legăturii de cauzalitate dintre abaterile de la legalitate şi prejudiciul constatat de Curtea de Conturi - şi, pe de altă parte, despre „stabilirea întinderii prejudiciului", având semnificaţia certitudinii constatărilor Curţii de Conturi cu privire la existenţa unui prejudiciu, faţă de care există obligaţia corelativă a instituţiei publice de a lua măsuri pentru recuperarea acestuia.10. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, instanţa de contencios administrativ putând fi sesizată împotriva hotărârilor înscrise în încheierile emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, de către entitatea verificată.11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece Legea nr. 94/1992 dă eficienţă dispoziţiilor constituţionale ale art. 140 privind rolul şi funcţiile Curţii de Conturi, respectiv controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Verificarea respectării prevederilor legale în vigoare aplicabile la data efectuării operaţiunii verificate reprezintă tocmai esenţa şi scopul controlului efectuat de această instituţie. Litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 2 lit. n): „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...]n)legalitate - caracteristica unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia;";– Art. 33 alin. (3): „În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate."16. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 126 alin. (1), (2), (5) şi (6) privind instanţele judecătoreşti şi art. 140 alin. (1) referitor la Curtea de Conturi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica formulată de autorul acesteia are în vedere competenţa Curţii de Conturi de a constata existenţa unor abateri de la legalitate, competenţă pe care o consideră ca având caracter jurisdicţional, ce contravine atât competenţelor constituţionale ale acestei instituţii, cât şi atribuţiilor constituţionale ale instanţelor de judecată. 18. Cât priveşte primul aspect al criticii formulate, referitor la nerespectarea competenţelor constituţionale ale Curţii de Conturi, Curtea Constituţională constată că, potrivit prevederilor art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituţie, această instituţie „exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public." Desigur, evaluarea acestor elemente trebuie să fie raportată la un reper, care stabileşte condiţiile şi criteriile de constituire a resurselor financiare publice, precum şi ale modului de administrare şi întrebuinţare a acestor resurse. Art. 137 alin. (1) din Legea fundamentală prevede în mod expres că acest reper este legea: „formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege." Pe cale de consecinţă, controlul privind aceste resurse financiare nu se poate raporta decât la dispoziţiile legale. Acesta este motivul pentru care legiuitorul, dând eficienţă prevederilor Legii fundamentale, a prevăzut în art. 2 lit. a) din Legea nr. 94/1992 că, prin activitatea de control exercitată de Curtea de Conturi, „se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice." Aşa fiind, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate referitoare la constatarea de către Curtea de Conturi a unor abateri de la legalitate şi regularitate nu sunt neconstituţionale, ci, din contră, reprezintă o expresie a prevederilor art. 137 alin. (1) şi art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. 19. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Constituţie, Curtea observă că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 nu împiedică exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale ale instanţelor de judecată cu privire la actele Curţii de Conturi, iar susţinerea referitoare la caracterul definitiv al constatărilor acestei instituţii apare, de asemenea, ca fiind lipsită de temei. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Cristian în Dosarul nr. 1.429/116/2015 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea