DECIZIE Nr.
202 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 239 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr.
28/63/2003 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 28/63/2003, Tribunalul Dolj - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138
din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Constantin Robu în cauza ce are
ca obiect judecarea acţiunii privind răspunderea patrimonială a autorului
excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (8), precum şi ale
art. 45 din Constituţie, deoarece consacră posibilitatea pentru lichidatorul
judiciar de a declanşa răspunderea patrimonială a membrilor organelor de
conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă. Se
instituie astfel prezumţia de caracter ilicit aplicabilă manierei de dobândire
a bunurilor proprietate privată pentru aceste categorii de persoane. Se creează
totodată premisele apariţiei abuzului de drept, manifestat sub forma
introducerii discreţionare a unor astfel de cereri în instanţă.
Tribunalul Dolj - Secţia comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile
legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, este
invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 138
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 138: „(1) La cererea
administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare
de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a
debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei
juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei
activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să
dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în
conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul
persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv
pasivul acesteia.
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura
persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit
sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi
creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură
aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Comitetul creditorilor poate cere
judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin.
(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în
raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de
insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis
să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care
se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie.
(4) In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor
prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de
insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au
exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza
insolvenţă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele
colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele
care au cauzat insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat
insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor
la aceste decizii."
Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (8) referitor la
garantarea dreptului la proprietate şi ale art. 45 privind libertatea
economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1),
administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul are legitimare procesuală
activă pentru a solicita angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat
starea de insolvenţă a debitorului, inclusiv a membrilor organelor de
supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere. In condiţiile expres
prevăzute de art. 138 alin. (3) din lege, şi anume dacă administratorul
judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul lui asupra cauzelor
insolvenţei persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului
debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acţiunea de
stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale
societăţii comerciale şi răspunderea acestor persoane ameninţă să se prescrie,
calitatea procesuală activă este dobândită şi de comitetul creditorilor.
Dispoziţiile legale criticate reglementează cazurile în
care persoanele care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului, inclusiv
membrii organelor de conducere, suportă, în parte, pasivul acestuia.
Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvabilitate a debitorului
are la bază, în toate cazurile, culpa acestora în activitatea de gestionare a
societăţii, fără să existe vreo legătură cu drepturile fundamentale prevăzute
la art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie, presupuse a fi încălcate.
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale
criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, prin care a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. c), d) şi e) din
Legea nr. 85/2006 ca fiind neîntemeiată. In cuprinsul acestei decizii, s-a
reţinut că dispoziţiile legale criticate „nu instituie prezumţia de culpă a
persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită", ci „prevăd în
concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare,
fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă şi care
pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere.
Stabilirea existenţei unor asemenea fapte şi a măsurii în care ele au
contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a societăţii comerciale
debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile şi în
dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet şi pertinent. In cadrul acestui
proces, persoana a cărei
responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire
dreptul la apărare, precum şi căile legale de atac". S-a mai reţinut că,
deşi membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere,
precum şi persoanele care au cauzat starea de insolvenţă a societăţii
debitoare, suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului lor de
proprietate, având în vedere că pe această cale se asigură acoperirea pasivului
debitorului insolventşi valorificarea drepturilor creditorilor şi întrucât,
potrivit art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, stabilirea conţinutului
şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului,
reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradicţie cu textele
constituţionale de referinţă.
Soluţiile pronunţate de Curtea Constituţională prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente
noi, de natură a schimba această jurisprudentă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Constantin Robu în Dosarul nr. 28/63/2003 al Tribunalului
Dolj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta