DECIZIE Nr. 200 din 29 aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin.
(2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata si
modificata prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 1 iunie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art.
32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata si modificata prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare,
exceptie ridicata de Ion Constantin in Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecatoriei
Brasov.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibila intrucat, la data sesizarii Curtii
Constitutionale, dispozitiile criticate erau abrogate prin Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 108/2003. In ceea ce priveste exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13
alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 considera ca aceasta
este neintemeiata, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor
constitutionale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 7.124/2003,
Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art.
13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, cu modificarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Ion
Constantin intr-o cauza civila ce are ca obiect plangerea formulata impotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, incheiat de
Administratia Finantelor Publice Predeal.
Din examinarea incheierii de sesizare si a concluziilor scrise depuse in
motivarea exceptiei, Curtea constata ca autorul acesteia a ridicat initial, la
data de 30 iunie 2003, exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001, considerand ca aceasta contravine art. 21 si 125 din
Constitutie, precum si principiului separatiei puterilor in stat. Ulterior
insa, potrivit precizarilor depuse la dosar, acesta a invocat exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art.
13 alin. (2) si ale art. 32 din actul normativ sus-mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.
16 alin (1) si (2), ale art. 21 si celor ale art. 39. In acest sens, apreciaza
ca sanctiunile prevazute la art. 5 alin. (2) lit. c) reprezinta de fapt o munca
fortata, fapt ce aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 39,
intrucat prestarea fortata a unei activitati in folosul comunitatii "este
specifica persoanelor condamnate pentru savarsirea de infractiuni si reprezinta
munca obligatorie prestata in perioada de detentie sau de libertate
conditionata". In continuare arata ca instituirea pedepsei cu inchisoarea
contraventionala, prevazuta de art. 5 alin. (2) lit. d), contravine art. 16
alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece se instituie "o discriminare
intre cetatenii romani care savarsesc fapte de un mare pericol social,
infractiuni, care sunt pedepsiti cu inchisoarea, si cetatenii romani care
savarsesc fapte de un mic pericol social, contravenientii". In ceea ce
priveste dispozitiile art. 13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001,
autorul exceptiei arata ca acestea contravin principiului egalitatii, intrucat
instituie o discriminare intre "cetatenii care au comis contraventii
minore, dar ale caror raspunderi contraventionale nu se vor prescrie niciodata,
si orice infractor care a comis o infractiune foarte grava, pentru care
raspunderea penala se prescrie in 15 ani". In sfarsit, sustine ca art. 32
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 "limiteaza dreptul oricarui cetatean
de a se adresa nemijlocit justitiei pentru ca o instanta independenta si
impartiala sa se pronunte asupra cauzei sale", ceea ce reprezinta o
incalcare a prevederilor art. 21 din Constitutie.
Judecatoria Brasov apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art.
32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neintemeiata. Astfel, in ceea ce
priveste neconstitutionalitatea art. 5 alin. (2) lit. c) si d), instanta
apreciaza ca nu poate fi primita sustinerea autorului exceptiei potrivit careia
obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii
sau la inchisoarea contraventionala ar aduce atingere prevederilor
constitutionale ale art. 39, devenit art. 42 in Constitutia republicata, si
celor ale art. 16, "deoarece acestea sunt sanctiuni care se aplica in
situatia in care s-a constatat ca s-a savarsit o fapta ilicita". In ceea
ce priveste aplicarea inchisorii contraventionale, instanta subliniaza faptul
ca aceasta sanctiune are un caracter de exceptie. Se considera neintemeiata si
sustinerea autorului exceptiei referitoare la contrarietatea dispozitiilor art.
13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 fata de prevederile art. 16
din Constitutie, intrucat in cazul contraventiilor continue "momentul din
care incepe sa se calculeze termenul de prescriptie este cel de la care
inceteaza incalcarea obligatiei legale respective, cu alte cuvinte, data
epuizarii faptei contraventionale". Instanta nu retine nici critica cu
privire la neconstitutionalitatea art. 32 din actul normativ mai sus mentionat,
deoarece "atata vreme cat plangerea se solutioneaza de catre o instanta de
judecata", acest text de lege este in concordanta cu prevederile art. 21
din Constitutie. Prin faptul ca plangerea se depune la organul constatator nu
se infrange accesul liber la justitie, intrucat aceasta nu este decat o
procedura prealabila sesizarii instantei.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1
din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de
vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens, arata ca prin dispozitiile legale criticate "se instituie
tocmai posibilitatea contravenientului de a se adresa instantei judecatoresti
impotriva procesului-verbal de contraventie. Faptul ca organul administrativ
din care face parte agentul constatator este cel care primeste plangerea nu
semnifica si faptul ca tot el o solutioneaza. Competenta solutionarii plangerii
apartine instantei judecatoresti, dar este de principiu ca o cale de atac se
depune la organul al carui act se ataca".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este
inadmisibila, deoarece aceste dispozitii au fost abrogate expres prin Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 108/2003. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5
alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din acelasi act
normativ, Avocatul Poporului arata ca acestea sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
5 alin. (2) lit. c) si d), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, ulterior
modificata.
La data sesizarii Curtii Constitutionale, dispozitiile art. 5 alin. (2)
lit. d) erau abrogate prin art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 108/2003 pentru desfiintarea inchisorii contraventionale, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003,
aprobata prin Legea nr. 28/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) si (6) din Legea
nr. 47/1992, republicata, exceptia de neconstitutionalitate a art. 5 alin. (2)
lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este inadmisibila.
Celelalte dispozitii legale criticate de autorul exceptiei au urmatoarea
redactare:
- Art. 5 alin. (2): "Sanctiunile contraventionale principale sunt:
[...]
c) prestarea unei activitati in folosul comunitatii.";
- Art. 13 alin. (2): "In cazul contraventiilor continue termenul
prevazut la alin. (1) curge de la data constatarii faptei. Contraventia este
continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in
timp.";
- Art. 32: "(1) Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de
constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul
constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o
dovada in acest sens.
(2) Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei
in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.
(3) Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor prevazute la art.
31 alin. (2) suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau,
dupa caz, masura confiscarii."
In sustinerea neconstitutionalitatii dispozitiilor legale mentionate,
autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16
alin. (1) si (2), ale art. 21, precum si ale art. 39, devenit art. 42 in
Constitutia republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 42: "(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Nu constituie munca fortata:
a) activitatile pentru indeplinirea indatoririlor militare, precum si cele
desfasurate, potrivit legii, in locul acestora, din motive religioase sau de
constiinta;
b) munca unei persoane condamnate, prestata in conditii normale, in
perioada de detentie sau de libertate conditionata;
c) prestatiile impuse in situatia creata de calamitati ori de alt pericol,
precum si cele care fac parte din obligatiile civile normale stabilite de
lege."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin.
(2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea constata ca acestea nu
contravin prevederilor cuprinse in art. 42 din Constitutie, republicata. In
acest sens, Curtea observa ca sanctiunea prestarii unei activitati in folosul
comunitatii este reglementata prin Ordonanta Guvernului nr. 55/2002 privind
regimul juridic al sanctiunilor prestarii unei activitati in folosul
comunitatii, aprobata prin Legea nr. 641/2002, cu modificarile ulterioare. Asa
cum se prevede in art. 1 din acest act normativ, aceasta sanctiune se
stabileste intotdeauna alternativ cu amenda si poate fi aplicata numai de
instanta de judecata. Activitatea in folosul comunitatii se presteaza in
domeniul serviciilor publice, iar aceasta sanctiune poate fi aplicata numai daca
exista consimtamantul contravenientului. Evident ca acest fapt nu contravine
prevederilor constitutionale ale art. 42.
Curtea apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia art.
13 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 incalca prevederile art. 16
din Constitutie, republicata. Aceasta sustinere este neintemeiata deoarece
situatia contravenientilor care au savarsit o contraventie continua sa se
diferentieze de cea a altor contravenienti, deosebire ce rezulta din
particularitatile acestei forme a contraventiei, si anume durata sau
continuitatea faptei contraventionale. Avand in vedere faptul ca incalcarea
obligatiei legale dureaza in timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu
privire la momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie al
raspunderii penale.
De altfel, asa cum instanta de contencios constitutional a stabilit in mod
constant in jurisprudenta sa, principiul egalitatii nu inseamna uniformitate,
asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la
situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit. Violarea
principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica
tratament diferentiat unor cazuri egale, fara a exista o motivare obiectiva si
rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin
tratamentul inegal si mijloacele folosite (de exemplu, Decizia nr. 107/2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august
2000).
In sfarsit, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 32 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, Curtea observa ca textul de lege criticat nu
ingradeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate, ci instituie
norme de procedura privind solutionarea plangerii formulate impotriva
procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Aceasta
modalitate de reglementare reprezinta insa optiunea legiuitorului, fiind in
conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata,
privind competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ion Constantin
in Dosarul nr. 7.124/2003 al Judecatoriei Brasov.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) lit. c), ale art. 13 alin. (2) si ale art. 32
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare,
exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 aprilie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman