DECIZIE   Nr. 196 din 12 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 642 din  8 decembrie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Cristina Radu          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de catre Iustinian Minculescu in Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde avocatul Gheorghe Ionescu, pentru Iustinian Minculescu, lipsind Florian Tuca, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand ca textele criticate incalca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si ale art. 24 privind garantarea dreptului la aparare. Se arata ca partii care a fost prezenta la dezbateri, insa din cauza amanarii pronuntarii nu a mai fost prezenta la pronuntare, ar trebui sa i se comunice o copie de pe dispozitivul hotararii, termenul de exercitare a cailor de atac curgand astfel de la comunicare, sau ar trebui citata la pronuntarea hotararii.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, cu motivarea ca necitarea partilor la pronuntare si curgerea termenului de exercitare a cailor de atac de la pronuntare, in situatia amanarii pronuntarii, nu incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si nu restrang dreptul la aparare.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, observa urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 535/2000, Tribunalul Arges - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iustinian Minculescu, recurent-inculpat in recursul declarat impotriva Sentintei penale nr. 77 din 16 februarie 2000 a Judecatoriei Curtea de Arges.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 24 din Constitutie. In opinia autorului exceptiei, partile pentru care pronuntarea hotararii s-a amanat, fara culpa lor, si care nu au fost citate la termenul fixat pentru pronuntare sunt supuse unui tratament juridic diferentiat, discriminatoriu, fata de partile care au putut afla rezultatul deliberarii in aceeasi zi in care a avut loc dezbaterea. Pe de alta parte, se arata in continuare, nici o dispozitie legala nu obliga instantele de judecata sa faca apelul si sa mentioneze prezenta partilor la pronuntare. In sustinerea ingradirii exercitiului dreptului la aparare se precizeaza ca partea lipsa la pronuntare, "neputand afla in timp util rezultatul judecatii, nu poate exercita in termen legal calea de atac a apelului sau a recursului, in acest fel hotarari judecatoresti poate nelegale si netemeinice raman definitive, cu consecintele de rigoare".
    Tribunalul Arges - Sectia penala, exprimandu-si opinia, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca normele procedurale criticate nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si celor ale art. 24 din Constitutie, intrucat dispozitiile art. 310 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora hotararea se pronunta in sedinta publica, sunt de natura sa garanteze respectarea drepturilor procesuale si constitutionale ale tuturor partilor in procesul penal. Nici dispozitia privind necitarea partilor la pronuntare - arata instanta - nu poate fi privita ca fiind neconstitutionala, deoarece partea careia i s-a amanat pronuntarea afla acest lucru in aceeasi zi, cu ocazia pronuntarii in sedinta publica a celorlalte hotarari, iar necomunicarea copiei de pe dispozitiv nu contravine dispozitiilor art. 360 din Codul de procedura penala, care indica expres persoanele carora li se comunica hotararea.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca textele legale atacate sunt constitutionale; la pronuntare partile nu sunt citate datorita anuntarii in sedinta publica, la incheierea dezbaterilor, a amanarilor si a datei pronuntarii, astfel incat partile sunt considerate ca au luat termen in cunostinta. In plus, indiferent daca au fost sau nu prezente la dezbateri, partile au acces liber la dosar si la registrele instantei privitoare la activitatea de judecata, putand lua cunostinta de faza in care se afla dosarul. Este necesar, se arata in continuare, a fi facuta distinctie intre dreptul constitutional la aparare si dreptul de exercitare a cailor de atac. In acest sens se apreciaza ca dispozitiile art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la dispozitiile art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze, sunt in stransa legatura cu art. 128 din Constitutie, si nu cu art. 24. Dispozitiile constitutionale ale art. 128 fac "trimitere la lege in ceea ce priveste exercitarea cailor de atac".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii din Codul de procedura penala:
    Art. 385^3 alin. 2 teza intai
    "Dispozitiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, [...] caii de atac se aplica in mod corespunzator.";
    Art. 363 alin. 3 teza a doua a primei fraze
    "Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare.";
    Art. 310 alin. 2 teza intai
    "La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza".
    Normele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat".
    Analizand critica de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul exceptiei are in vedere ipoteza in care una dintre partile procesului penal este prezenta la dezbatere, dar lipseste la pronuntarea hotararii, amanata la alt termen, ulterior zilei in care a avut loc dezbaterea, termen pentru care nu mai este citata. Sustine ca, intr-o asemenea situatie, partea respectiva sufera un tratament juridic inegal, dezavantajos, in comparatie cu partea careia hotararea i s-a dat in ziua dezbaterii si a fost prezenta la pronuntare, intrucat in ambele situatii termenul de apel sau de recurs curge de la pronuntare. Sub un alt aspect, partea necitata si absenta la termenul de pronuntare amanat nu poate afla in timp util solutia data in cauza pentru a exercita caile legale de atac, fiindu-i astfel ingradit exercitiul dreptului la aparare.
    Examinand textele de lege criticate, Curtea nu poate retine incalcarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, inscris la art. 16 alin. (1) din Constitutie. Ambele categorii de parti ale procesului penal pot exercita caile legale de atac in acelasi termen si in aceleasi conditii. Asadar nu tratamentul juridic este diferit, ci situatia concreta in care se afla partile: una, fiind prezenta la pronuntare, afla de indata rezultatul deliberarii, iar cealalta, fiind lipsa la pronuntare, trebuie sa depuna diligente suplimentare pentru cunoasterea solutiei si, poate, va avea mai putin timp la dispozitie pentru a se hotari daca declara sau nu apel ori recurs, dupa caz.
    Curtea constata ca aceste deosebiri ale situatiilor in care se afla diferite parti din proces, prezente sau lipsa la pronuntarea hotararii, nu impun instituirea unui tratament juridic diferentiat. Partea prezenta la dezbateri nu se mai citeaza la pronuntare, intrucat ea, in mod real, poate afla data la care se va face pronuntarea. Potrivit dispozitiilor art. 306 din Codul de procedura penala hotararea se pronunta de indata dupa incheierea dezbaterilor, deliberarea si pronuntarea putand fi amanate pentru motive temeinice cel mult 15 zile. Este la libera optiune a fiecarei parti daca asteapta sau nu pana la terminarea sedintei de judecata si a deliberarii, pentru a afla imediat rezultatul. Amanarea deliberarii si a pronuntarii se dispune printr-o incheiere care este tot o hotarare, ce se pronunta in sedinta publica, in conditiile prevazute la art. 310 alin. 1 din Codul de procedura penala, fiecare dintre partile prezente la dezbateri putand lua la cunostinta termenul la care se va pronunta hotararea de rezolvare pe fond a cauzei.
    Curtea nu poate retine, ca fiind intemeiate, nici sustinerile autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale criticate ingradesc exercitiul dreptului la aparare de catre partile procesului penal si ca incalca astfel prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie. Exercitarea cailor de atac de catre toate partile procesului, ca parte componenta a dreptului la aparare, este prevazuta ca un act procesual in art. 128 din Constitutie, potrivit caruia "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". De asemenea, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    Legea procesual penala, prin reglementarea conditiilor de exercitare a cailor de atac, inclusiv a termenelor si a momentului de la care acestea incep sa curga, nu restrange pentru nici o parte exercitiul dreptului la aparare si nici al celui de declarare a apelului sau a recursului. Sub acest aspect Curtea constata ca toate partile procesului penal au asigurata, in mod efectiv, posibilitatea de a cunoaste termenul la care se face deliberarea si pronuntarea hotararii. Partea care, indiferent din ce motive, nu este prezenta la pronuntare dispune de numeroase posibilitati de informare pentru a afla rezultatul deliberarii in timp util in vederea exercitarii cailor de atac, daca o considera necesara. In cazul in care, din motive obiective, independente de vointa si de culpa sa, nu a putut participa la dezbateri sau la pronuntare ori nu a putut exercita caile de atac in termen legal, drepturile partii respective sunt aparate prin dispozitiile art. 364 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel considera ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile". Aceasta reglementare, potrivit dispozitiilor art. 385^3 alin. 2 din Codul de procedura penala, se aplica in mod corespunzator si in cazul recursului.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin (2) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^3 alin. 2 teza intai, raportate la art. 363 alin. 3, teza a doua a primei fraze, coroborate cu prevederile art. 310 alin. 2 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Iustinian Minculescu in Dosarul nr. 535/2000 al Tribunalului Arges - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2000.

                     PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu