DECIZIE   Nr. 193 din 4 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) si art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 167 din 16 martie 2010

Ioan Vida                             - preşedinte

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                   -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                       -judecător

Puskas Zoltan Valentin      -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Antonia Constantin             - procuror

Doina Suliman                    - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cabinet M Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.664/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei, arată că partea Mariana Dumitru (fostă Năstase) a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.664/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cabinet M Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 7.391 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în contradictoriu cu Mariana Dumitru (fostă Năstase).

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, art. 53 alin. (1) şi art. 135 alin. (1), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. '(1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii „apar ca fiind de un formalism excesiv, inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de reclamant".

Cât priveşte art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei consideră acest text de lege ca fiind neconstituţional, „deoarece lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor în situaţiile care sunt îndeplinite condiţiile impuse de acest text de lege pentru conexare şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, în condiţiile în care este cert că aplicarea acestei măsuri va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a justiţiei, o economisire de timp şi cheltuieli, precum şi o judecată unitară - care toate coroborate duc la respectarea, într-un final, a drepturilor esenţiale ale părţilor".

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (1) privind economia de piaţă.

Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este nemulţumit de „formalismul" impus de textele de lege criticate, în sensul că aplicarea acestora de către instanţa de judecată „nu face decât să statueze preeminenţa formei asupra fondului".

Or, toate aspectele invocate ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări a situaţiilor de fapt, care nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum aceasta este reglementată de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de judecată.

Deoarece atribuţiile Curţii Constituţionale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză, critica de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cabinet M Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.664/3/2008 Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman