DECIZIE Nr.
193 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2),
art. 64 alin. (1) si art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si art. 244
alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Zoltan Valentin -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 63
alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cabinet M
Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.664/3/2008 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent-şef, referând asupra cauzei,
arată că partea Mariana Dumitru (fostă Năstase) a depus la
dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.664/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin.
(2), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură
civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Cabinet M Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia
soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr.
7.391 din 27 noiembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti
- Secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în
contradictoriu cu Mariana Dumitru (fostă Năstase).
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, art. 53
alin. (1) şi art. 135 alin. (1), precum şi prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată, în
esenţă, că dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 63 alin.
(2), art. 64 alin. '(1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
„apar ca fiind de un formalism excesiv, inacceptabil de rigid, de natură
să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de
lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să
restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului care este
pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de reclamant".
Cât priveşte art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de
procedură civilă, autorul excepţiei consideră acest text de
lege ca fiind neconstituţional, „deoarece lasă la aprecierea
instanţei posibilitatea conexării cauzelor în situaţiile care
sunt îndeplinite condiţiile impuse de acest text de lege pentru conexare
şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, în condiţiile
în care este cert că aplicarea acestei măsuri va duce la o mai
bună realizare a actului de înfăptuire a justiţiei, o
economisire de timp şi cheltuieli, precum şi o judecată
unitară - care toate coroborate duc la respectarea, într-un final, a
drepturilor esenţiale ale părţilor".
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele
scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2), art. 63 alin. (2), art. 64
alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea
unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 alin. (1)
privind economia de piaţă.
Examinând excepţia, Curtea constată că
autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, ci, în realitate, este nemulţumit de
„formalismul" impus de textele de lege criticate, în sensul că
aplicarea acestora de către instanţa de judecată „nu face decât
să statueze preeminenţa formei asupra fondului".
Or, toate aspectele invocate ţin de modul de
aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări a
situaţiilor de fapt, care nu intră în competenţa instanţei
de contencios constituţional, aşa cum aceasta este reglementată
de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de
judecată.
Deoarece atribuţiile Curţii
Constituţionale privind analiza conformităţii unor texte de lege
cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor invocate de
autorul excepţiei în prezenta cauză, critica de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2), art. 63
alin. (2), art. 64 alin. (1) şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii şi art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cabinet M
Oproiu" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.664/3/2008
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman