DECIZIE Nr. 190 din 31 martie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art.
38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 437 din 24 mai 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29, art. 31, art. 34 si art. 77 din Legea nr. 64/1995,
exceptie ridicata de Anastasia Bancu in Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului
Calarasi.
La apelul nominal se prezinta consilier juridic Alina Lisabela Caloian,
pentru Banca de Export-Import a Romaniei "Eximbank" - S.A., si
consilier juridic Zabalovici Cosmin, pentru Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a
fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent informeaza asupra cererii formulate de autorul
exceptiei privind acordarea unui nou termen de judecata pentru lipsa de
aparare. In motivarea cererii Anastasia Bancu arata ca a luat cunostinta de
citatii la 28 martie 2005, data la care a sosit din provincie, fiind in
imposibilitate de a-si pregati sustinerea exceptiei. Fata de aceasta
solicitare, magistratul-asistent precizeaza ca procedura de citare a autorului
exceptiei a fost legal indeplinita atat in baza dispozitiilor Codului de
procedura civila, cat si in baza prevederilor speciale ale Regulamentului de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale. In ambele cazuri
comunicarea citatiei s-a facut cu respectarea intervalului de 5 zile inaintea
termenului de judecata, prevazut de art. 89 din Codul de procedura civila.
Partile prezente si reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea
cererii, deoarece procedura de citare s-a facut cu respectarea prevederilor
legale.
Curtea, deliberand, respinge cererea de amanare, intrucat instiintarea
partilor pentru termenul de judecata s-a facut cu respectarea dispozitiilor
art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii
Constitutionale.
Avand cuvantul, pe fond, reprezentantul Bancii de Export-Import a Romaniei
"Eximbank" - S.A. solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata,
intrucat dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale nu au
legatura cu prevederile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei.
Reprezentantul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului
considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Mai arata ca
autorul exceptiei nu are calitate de parte in proces, ci de asociat unic al
Societatii Comerciale "Mimi" - S.R.L., precum si ca instanta de
judecata nu si-a indeplinit obligatia legala privind exprimarea opiniei asupra
exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata. Se arata ca prevederile criticate ca fiind neconstitutionale
sunt in conformitate cu dispozitiile art. 45 din Constitutie, potrivit carora
accesul persoanei la o activitate economica este liber, in conditiile legii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 18/F/2003,
Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29, art. 31 si art. 77 din Legea nr.
64/1995, exceptie ridicata de Anastasia Bancu intr-o cauza avand ca obiect
judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a
falimentului, formulata in baza Legii nr. 64/1995.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca dispozitiile art. 29, art. 31, art. 34 si art. 77 din Legea nr.
64/1995 contravin prevederilor "art. 44^1 din Constitutia Romaniei
[devenit art. 45 dupa republicare], intitulat <<Libertatea economica>>,
care instituie accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera
initiativa si stabileste ca aceste drepturi fundamentale ale persoanei sunt
garantate", si ale "art. 134 din Constitutie [devenit art. 135],
intitulat <<Economia>>, care stabileste in alin. (1) ca economia
Romaniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta,
iar alin. (2) impune obligatia statului roman de a asigura crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
Autorul exceptiei mai sustine ca prevederile criticate contravin "art.
41^1 din Constitutie, intrucat, prin posibilitatea care i se ofera altei
entitati de a deschide o procedura a falimentului si de a dizolva o societate
comerciala, fara vointa asociatilor sau actionarilor, ingradeste si chiar poate
anula dreptul cetatenilor de a exercita o activitate economica bazata pe libera
initiativa". Totodata, autorul exceptiei considera ca prevederile legale
sunt contrare si "art. 134 din Constitutie prin faptul ca afecteaza
obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei
loiale".
Tribunalul Calarasi nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la Legea nr.
64/1995, ca "a fost adoptata pentru promovarea drepturilor si intereselor
legitime prin indeplinirea obligatiilor corespunzatoare de plata, si nu pentru
a crea posibilitatea incalcarii altor drepturi recunoscute de lege". In
acest context se precizeaza ca, in temeiul prevederilor constitutionale ale
art. 15 alin. (1) si art. 126 alin. (2), competenta in materie a instantelor
judecatoresti a fost stabilita prin lege.
Guvernul precizeaza ca dispozitiile criticate au mai fost supuse
controlului de constitutionalitate de catre Curtea Constitutionala. Sunt
mentionate in acest sens deciziile nr. 297 din 6 noiembrie 2001 si nr. 332 din
16 septembrie 2004.
Avocatul Poporului considera ca "sesizarea Curtii Constitutionale prin
Incheierea din 22 octombrie 2004 a Tribunalului Calarasi nu este legala".
Se arata ca, intrucat instanta de judecata nu si-a formulat opinia asupra
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29, art. 31, art. 34 si
art. 77 din Legea nr. 64/1995, au fost incalcate prevederile art. 29 alin. (4)
din Legea nr. 47/1992.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il
constituie dispozitiile art. 29, 31, 34 si 77 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificate si
completate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Dispozitiile criticate au fost modificate
si completate prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ulterior, Legea nr. 64/1995 a fost
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17
noiembrie 2004, textele criticate fiind preluate cu acelasi continut dar cu o
numerotare diferita. Astfel, art. 29 a devenit art. 36, art. 31 a devenit art.
38, art. 34 a devenit art. 41, iar art. 77 a devenit art. 106.
In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 36,
art. 38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995, care au urmatorul continut:
- Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante
certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui
debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de
acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi
obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii
insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si
calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior
echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii
cererii introductive;
c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii
mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie
superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in
conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
(2) Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al
judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de
catre alti creditori, judecatorul-sindic va dispune conexarea acestora si va
stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la
cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor
tuturor creditorilor care au formulat cereri.
(3) Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare
aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar.";
- Art. 38: "(1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor
stabilite la art. 32, 33 si 35, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de
deschidere a procedurii, pe care o va notifica in conditiile art. 75. In cazul
in care creditorii se opun deschiderii procedurii in termen de 15 zile de la
publicarea notificarii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o
sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii
procedurii, in urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate
opozitiile.
(2) In termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorilor,
judecatorul-sindic va comunica cererea, in copie, debitorului si va dispune
afisarea unei copii la usa instantei.
(3) Daca, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca
ar fi in stare de insolventa, in conditiile stabilite la art. 36,
judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi
citati debitorul si creditorii care au introdus cererea.
(4) La cererea debitorului, judecatorul-sindic ii poate obliga pe
creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de 15 zile, la o
banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi
restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi
respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de
debitor. Daca nu este consemnata in termen cautiunea, cererea introductiva va
fi respinsa.
(5) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de
insolventa, ii va respinge contestatia si va deschide procedura printr-o
sentinta.
(6) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de
insolventa, respinge cererea creditorilor si dispune ca sentinta sa fie afisata
la usa instantei. In cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerata ca
lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei.
(7) Daca debitorul nu contesta in termenul prevazut la alin. (3) ca ar fi
in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a
procedurii.";
- Art. 41: "Prin hotararea de deschidere a procedurii
judecatorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atributiile,
potrivit art. 24, precum si remuneratia, in conformitate cu criteriile aprobate
prin hotarare a Guvernului.";
- Art. 106: "(1) Judecatorul-sindic va decide, prin incheiere,
intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a
declarat intentia de reorganizare; si
b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de
reorganizare, in conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre
planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B. a) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un
plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si
confirmat; si
b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de
reorganizare, in conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre
planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite,
in conditiile stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii
debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea
in faliment a debitorului, potrivit art. 57.
(2) Prin incheierea prin care se decide intrarea in faliment,
judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei
acestuia, in conformitate cu criteriile aprobate prin hotarare a Guvernului;
c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator
catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa
deschiderea procedurii, mentionata la art. 49 alin. (2);
d) intocmirea si predarea catre lichidator, in termen de maximum 10 zile de
la intrarea in faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele
creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu
indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;
e) notificarea intrarii in faliment.
(3) Incheierea va indica si termenele prevazute la art. 107 alin. (2).
(4) Prevederile art. 45 se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste
creantele existente la data intrarii in faliment.
(5) Dupa intrarea in faliment, dispozitiile art. 75 - 90 vor fi aplicate,
daca este necesar, in mod corespunzator, in ceea ce priveste creantele nascute
intre data deschiderii procedurii si data intrarii in faliment, precum si
procedura de admitere a acestora."
Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei sunt cele ale
art. 45 si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), care au urmatorul cuprins:
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica,
libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt
garantate.";
- Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): "(1) Economia Romaniei este
economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie [...]."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca
posibilitatea conferita de lege "altei entitati de a deschide o procedura
a falimentului si de a dizolva o societate comerciala, fara vointa asociatilor
sau actionarilor, ingradeste si chiar poate anula dreptul cetatenilor de a
exercita o activitate economica, bazata pe libera initiativa". De
asemenea, in opinia autorului exceptiei, prevederile criticate "afecteaza
obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei
loiale".
Examinand prevederile legale criticate prin raportare la textele
constitutionale invocate, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. In realitate textele legale criticate nu sunt incompatibile
cu dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei. Dispozitiile
legale criticate au ca scop, ca si intreaga procedura instituita prin Legea nr.
64/1995, acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, si, in acelasi
timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde
obligatiei statului inscrise in art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
Curtea retine, de asemenea, ca nici critica de neconstitutionalitate
intemeiata pe invocarea incalcarii dispozitiilor art. 45 din Constitutie nu
poate fi primita. Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera
initiativa si exercitarea acestora sunt garantate de textul constitutional in
conditiile legii, iar nu prin incalcarea dispozitiilor legale care stabilesc
obligatiile participantilor la activitatea comerciala.
De altfel, dispozitiile legale in cauza au mai format obiect al controlului
de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 26
februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262
din 25 martie 2004, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 29 din Legea nr. 64/1995, constatand ca nu sunt incalcate
dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. In considerentele
deciziei Curtea a retinut ca "dreptul formularii cererii introductive
pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului a fost
conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru
a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii
speciale, pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa. Ca atare,
contrar sustinerilor autorilor exceptiei, numai creditorii care indeplinesc
toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 29 [devenit, dupa recenta
republicare, art. 36] din Legea nr. 64/1995, pot formula in fata instantei de
judecata o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare sau a
falimentului impotriva unui debitor care, de asemenea, se incadreaza in
conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea
cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului,
creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum
superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data
formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi incetat platile
timp de cel putin 30 de zile. [...]". Curtea a mai constatat, prin aceeasi
decizie, ca si sustinerea cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constitutie "este nefondata, intrucat scopul Legii nr.
64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului
debitorului aflat in incetare de plati, prin dispozitiile criticate se
realizeaza respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". In acest sens este
si Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, prin care Curtea Constitutionala
a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1)
lit. a), retinand ca acest text de lege nu contravine art. 134 alin. (2) lit.
a) din Constitutie [devenit art. 135 alin. (2) lit. a)].
Prin Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constitutionala a
respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1)
lit. a) si ale art. 77 [devenit art. 106] alin. (1) lit. A.a), constatand ca
dispozitiile constitutionale ale art. 16, art. 21, art. 41, art. 42 si art. 136
nu sunt incalcate prin textul de lege criticat.
De asemenea, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii art. 31 alin.
(1) si (3) [devenit art. 38 alin. (1) si (3)] din Legea nr. 64/1995 prin
Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003; Decizia nr. 65 din 3 februarie
2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 9
martie 2005, si Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005. In considerentele
deciziilor s-a retinut ca dispozitiile criticate nu incalca prevederile art.
16, art. 21 si art. 128 din Constitutie.
Solutiile pronuntate de Curtea Constitutionala in cauzele respective,
precum si considerentele care au stat la baza acestora isi pastreaza
valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu se invoca elemente noi de natura
sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art.
38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Anastasia Bancu in Dosarul
nr. 18/F/2003 al Tribunalului Calarasi.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 31 martie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta