DECIZIE   Nr. 190 din 31 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art. 38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 437 din 24 mai 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29, art. 31, art. 34 si art. 77 din Legea nr. 64/1995, exceptie ridicata de Anastasia Bancu in Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Calarasi.
    La apelul nominal se prezinta consilier juridic Alina Lisabela Caloian, pentru Banca de Export-Import a Romaniei "Eximbank" - S.A., si consilier juridic Zabalovici Cosmin, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza asupra cererii formulate de autorul exceptiei privind acordarea unui nou termen de judecata pentru lipsa de aparare. In motivarea cererii Anastasia Bancu arata ca a luat cunostinta de citatii la 28 martie 2005, data la care a sosit din provincie, fiind in imposibilitate de a-si pregati sustinerea exceptiei. Fata de aceasta solicitare, magistratul-asistent precizeaza ca procedura de citare a autorului exceptiei a fost legal indeplinita atat in baza dispozitiilor Codului de procedura civila, cat si in baza prevederilor speciale ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale. In ambele cazuri comunicarea citatiei s-a facut cu respectarea intervalului de 5 zile inaintea termenului de judecata, prevazut de art. 89 din Codul de procedura civila.
    Partile prezente si reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii, deoarece procedura de citare s-a facut cu respectarea prevederilor legale.
    Curtea, deliberand, respinge cererea de amanare, intrucat instiintarea partilor pentru termenul de judecata s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale.
    Avand cuvantul, pe fond, reprezentantul Bancii de Export-Import a Romaniei "Eximbank" - S.A. solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate ca fiind neconstitutionale nu au legatura cu prevederile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei.
    Reprezentantul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Mai arata ca autorul exceptiei nu are calitate de parte in proces, ci de asociat unic al Societatii Comerciale "Mimi" - S.R.L., precum si ca instanta de judecata nu si-a indeplinit obligatia legala privind exprimarea opiniei asupra exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata. Se arata ca prevederile criticate ca fiind neconstitutionale sunt in conformitate cu dispozitiile art. 45 din Constitutie, potrivit carora accesul persoanei la o activitate economica este liber, in conditiile legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 18/F/2003, Tribunalul Calarasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29, art. 31 si art. 77 din Legea nr. 64/1995, exceptie ridicata de Anastasia Bancu intr-o cauza avand ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, formulata in baza Legii nr. 64/1995.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 29, art. 31, art. 34 si art. 77 din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor "art. 44^1 din Constitutia Romaniei [devenit art. 45 dupa republicare], intitulat <<Libertatea economica>>, care instituie accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si stabileste ca aceste drepturi fundamentale ale persoanei sunt garantate", si ale "art. 134 din Constitutie [devenit art. 135], intitulat <<Economia>>, care stabileste in alin. (1) ca economia Romaniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, iar alin. (2) impune obligatia statului roman de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
    Autorul exceptiei mai sustine ca prevederile criticate contravin "art. 41^1 din Constitutie, intrucat, prin posibilitatea care i se ofera altei entitati de a deschide o procedura a falimentului si de a dizolva o societate comerciala, fara vointa asociatilor sau actionarilor, ingradeste si chiar poate anula dreptul cetatenilor de a exercita o activitate economica bazata pe libera initiativa". Totodata, autorul exceptiei considera ca prevederile legale sunt contrare si "art. 134 din Constitutie prin faptul ca afecteaza obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale".
    Tribunalul Calarasi nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la Legea nr. 64/1995, ca "a fost adoptata pentru promovarea drepturilor si intereselor legitime prin indeplinirea obligatiilor corespunzatoare de plata, si nu pentru a crea posibilitatea incalcarii altor drepturi recunoscute de lege". In acest context se precizeaza ca, in temeiul prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) si art. 126 alin. (2), competenta in materie a instantelor judecatoresti a fost stabilita prin lege.
    Guvernul precizeaza ca dispozitiile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate de catre Curtea Constitutionala. Sunt mentionate in acest sens deciziile nr. 297 din 6 noiembrie 2001 si nr. 332 din 16 septembrie 2004.
    Avocatul Poporului considera ca "sesizarea Curtii Constitutionale prin Incheierea din 22 octombrie 2004 a Tribunalului Calarasi nu este legala".
    Se arata ca, intrucat instanta de judecata nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29, art. 31, art. 34 si art. 77 din Legea nr. 64/1995, au fost incalcate prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 29, 31, 34 si 77 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003. Dispozitiile criticate au fost modificate si completate prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004. Ulterior, Legea nr. 64/1995 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, textele criticate fiind preluate cu acelasi continut dar cu o numerotare diferita. Astfel, art. 29 a devenit art. 36, art. 31 a devenit art. 38, art. 34 a devenit art. 41, iar art. 77 a devenit art. 106.
    In consecinta, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 36, art. 38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995, care au urmatorul continut:
    - Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
    (2) Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul-sindic va dispune conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
    (3) Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar.";
    - Art. 38: "(1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor stabilite la art. 32, 33 si 35, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica in conditiile art. 75. In cazul in care creditorii se opun deschiderii procedurii in termen de 15 zile de la publicarea notificarii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile.
    (2) In termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorilor, judecatorul-sindic va comunica cererea, in copie, debitorului si va dispune afisarea unei copii la usa instantei.
    (3) Daca, in termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contesta ca ar fi in stare de insolventa, in conditiile stabilite la art. 36, judecatorul-sindic va tine, in termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati debitorul si creditorii care au introdus cererea.
    (4) La cererea debitorului, judecatorul-sindic ii poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, in termen de 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Daca nu este consemnata in termen cautiunea, cererea introductiva va fi respinsa.
    (5) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, ii va respinge contestatia si va deschide procedura printr-o sentinta.
    (6) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, respinge cererea creditorilor si dispune ca sentinta sa fie afisata la usa instantei. In cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei.
    (7) Daca debitorul nu contesta in termenul prevazut la alin. (3) ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii.";
    - Art. 41: "Prin hotararea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atributiile, potrivit art. 24, precum si remuneratia, in conformitate cu criteriile aprobate prin hotarare a Guvernului.";
    - Art. 106: "(1) Judecatorul-sindic va decide, prin incheiere, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
    A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare; si
    b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
    B. a) debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat; si
    b) nici unul dintre celelalte subiecte indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, in conditiile prevazute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
    C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite, in conditiile stipulate prin planul confirmat, sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii aduce pierderi averii sale;
    D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea in faliment a debitorului, potrivit art. 57.
    (2) Prin incheierea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:
    a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
    b) desemnarea unui lichidator, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia, in conformitate cu criteriile aprobate prin hotarare a Guvernului;
    c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii, mentionata la art. 49 alin. (2);
    d) intocmirea si predarea catre lichidator, in termen de maximum 10 zile de la intrarea in faliment, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;
    e) notificarea intrarii in faliment.
    (3) Incheierea va indica si termenele prevazute la art. 107 alin. (2).
    (4) Prevederile art. 45 se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste creantele existente la data intrarii in faliment.
    (5) Dupa intrarea in faliment, dispozitiile art. 75 - 90 vor fi aplicate, daca este necesar, in mod corespunzator, in ceea ce priveste creantele nascute intre data deschiderii procedurii si data intrarii in faliment, precum si procedura de admitere a acestora."
    Dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei sunt cele ale art. 45 si art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.";
    - Art. 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a): "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie [...]."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine, in esenta, ca posibilitatea conferita de lege "altei entitati de a deschide o procedura a falimentului si de a dizolva o societate comerciala, fara vointa asociatilor sau actionarilor, ingradeste si chiar poate anula dreptul cetatenilor de a exercita o activitate economica, bazata pe libera initiativa". De asemenea, in opinia autorului exceptiei, prevederile criticate "afecteaza obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale".
    Examinand prevederile legale criticate prin raportare la textele constitutionale invocate, Curtea retine ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In realitate textele legale criticate nu sunt incompatibile cu dispozitiile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei. Dispozitiile legale criticate au ca scop, ca si intreaga procedura instituita prin Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, si, in acelasi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligatiei statului inscrise in art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
    Curtea retine, de asemenea, ca nici critica de neconstitutionalitate intemeiata pe invocarea incalcarii dispozitiilor art. 45 din Constitutie nu poate fi primita. Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora sunt garantate de textul constitutional in conditiile legii, iar nu prin incalcarea dispozitiilor legale care stabilesc obligatiile participantilor la activitatea comerciala.
    De altfel, dispozitiile legale in cauza au mai format obiect al controlului de constitutionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 64/1995, constatand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie. In considerentele deciziei Curtea a retinut ca "dreptul formularii cererii introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului a fost conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii speciale, pentru orice creanta si in orice valoare nesemnificativa. Ca atare, contrar sustinerilor autorilor exceptiei, numai creditorii care indeplinesc toate conditiile prevazute de dispozitiile art. 29 [devenit, dupa recenta republicare, art. 36] din Legea nr. 64/1995, pot formula in fata instantei de judecata o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului impotriva unui debitor care, de asemenea, se incadreaza in conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi incetat platile timp de cel putin 30 de zile. [...]". Curtea a mai constatat, prin aceeasi decizie, ca si sustinerea cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie "este nefondata, intrucat scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati, prin dispozitiile criticate se realizeaza respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie". In acest sens este si Decizia nr. 245 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a), retinand ca acest text de lege nu contravine art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie [devenit art. 135 alin. (2) lit. a)].
    Prin Decizia nr. 304 din 8 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 816 din 3 septembrie 2004, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 [devenit art. 106] alin. (1) lit. A.a), constatand ca dispozitiile constitutionale ale art. 16, art. 21, art. 41, art. 42 si art. 136 nu sunt incalcate prin textul de lege criticat.
    De asemenea, Curtea s-a pronuntat asupra constitutionalitatii art. 31 alin. (1) si (3) [devenit art. 38 alin. (1) si (3)] din Legea nr. 64/1995 prin Decizia nr. 358 din 12 decembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2003; Decizia nr. 65 din 3 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 201 din 9 martie 2005, si Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005. In considerentele deciziilor s-a retinut ca dispozitiile criticate nu incalca prevederile art. 16, art. 21 si art. 128 din Constitutie.
    Solutiile pronuntate de Curtea Constitutionala in cauzele respective, precum si considerentele care au stat la baza acestora isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu se invoca elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.

    Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36, art. 38, art. 41 si art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Anastasia Bancu in Dosarul nr. 18/F/2003 al Tribunalului Calarasi.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 31 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta