DECIZIE   Nr. 185 din 27 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 490 din  1 iunie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ervin Mulak si Georgeta Mulak in Dosarul nr. 2.181/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal este prezenta Mariana Ilie, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partea prezenta solicita respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 2.181/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ervin Mulak si Georgeta Mulak.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca accesul la justitie consacrat in art. 21 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si pe cele ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cu motivarea ca nu "se poate refuza judecarea de catre instantele judecatoresti a unor actiuni in revendicare prin care se reclama incalcarea dreptului de proprietate imobiliara ca urmare a aplicarii prevederilor Decretului nr. 223/1974".
    Instanta de judecata apreciaza ca textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, aratand ca instituirea unei proceduri administrative nu este contrara principiilor prevazute de art. 21 din Constitutie, atata timp cat decizia poate fi atacata la instanta de judecata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca termenul prevazut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de prescriptie, deoarece procedura instituita prin aceasta lege este o procedura administrativa, care nu impiedica accesul la justitie. Persoana nemultumita poate ataca in justitie modul de solutionare a notificarii de catre persoana juridica detinatoare a imobilului care trebuie restituit.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin art. 21 din Constitutie, intrucat instituirea unui termen de 6 luni in interiorul caruia trebuie trimisa notificarea are ca finalitate evitarea perpetuarii starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si de a facilita accesul la justitie prin asigurarea unui climat de ordine in vederea exercitarii acestui drept constitutional.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (5): "Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 din Constitutie, care prevede: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    De asemenea mai este invocata si incalcarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte ce au urmatoarea redactare:
    - Art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Analizand critica referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca instituirea unui termen de decadere nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie, deoarece toate masurile luate de autoritatile si persoanele juridice prevazute in Legea nr. 10/2001 pentru stabilirea si punerea in executare a masurilor reparatorii prevazute de lege pot fi atacate in justitie de catre persoanele interesate, pe baza dispozitiilor pe care insasi legea le prevede.
    Curtea Constitutionala a statuat, in jurisprudenta sa, ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie. S-a considerat ca legiuitorul are competenta exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege"; astfel ca, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
    In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textul criticat incalca prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in jurisprudenta sa Curtea a statuat ca in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului cerinta privind judecarea unui proces in mod echitabil si intr-un termen rezonabil nu se analizeaza in abstract, ci se raporteaza la fiecare caz, tinandu-se seama de durata procedurii, de natura pretentiilor, de complexitatea procesului, de comportamentul autoritatilor si al partilor, de dificultatea dezbaterilor, de aglomerarea rolului instantei, de exercitarea cailor de atac etc.
    De aceea, Curtea constata ca textul criticat are in vedere tocmai celeritatea solutionarii procesului, satisfacand astfel cerinta solutionarii intr-un termen rezonabil.
    In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea observa ca textul de lege criticat se armonizeaza cu aceste prevederi, avand ca scop asigurarea stabilitatii si securitatii raporturilor civile, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in jurisprudenta sa, ca statele contractante sunt indrituite sa reglementeze exercitarea dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general, adoptand in acest sens legile necesare.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Ervin Mulak si Georgeta Mulak in Dosarul nr. 2.181/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 aprilie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu