DECIZIE   Nr. 184 din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 255 din 1 aprilie 2008

Ioan Vida                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu         -judecător

Aspazia Cojocaru             -judecător

Acsinte Gaspar                 -judecător

Petre Ninosu                     -judecător

Ion Predescu                     -judecător

Tudorel Toader                 -judecător

Puskas Valentin Zoltan     -judecător

Augustin Zegrean              -judecător

Ion Tiucă                            - procuror

Ioana Marilena Chiorean    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie ridicată de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

La apelul nominal răspunde Maria Hurdea, mandatar al părţii Simona Corina Dâncul, cu procură la dosar, fără studii juridice. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că prezumţia comunităţii de bunuri a soţilor are caracter relativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 2 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.380/112/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Grigore Claudiu Dâncul într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui acţiuni de partajare a bunurilor comune.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât în timpul căsătoriei pot apărea situaţii în care câştigurile soţilor sunt inegale sau în care un bun să fie achitat în exclusivitate din veniturile unuia dintre soţi, situaţii în care nu se justifică să se reţină că bunurile dobândite sunt bunuri comune.

Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumţie relativă de comunitate, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soţul care pretinde că a avut o contribuţie mai mare sau exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi celor din actele internaţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d)din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, cu următorul cuprins:

„Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

Orice convenţie contrară este nulă.

Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi celor ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind proprietatea.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că legiuitorul român a instituit - prin dispoziţiile criticate din Codul familiei - regimul comunităţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţă firească a relaţiilor personale izvorâte din căsătorie şi ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor.

Totodată, potrivit dispoziţiilor alin. (3) al art. 30 din Codul familiei, se instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor soţilor, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea reţine că bunurile comune pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soţi, prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea căsătoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de participarea fiecărui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie şi din actele internaţionale invocate.

In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au legătură cu instituirea de către legiuitor a prezumţiei relative de comunitate a bunurilor aparţinând soţilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie ridicată de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean