Decizia Nr.177 din 06.03.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 148D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis Curţii concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 336/A din 15 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.208/243/2008, Tribunalul Hunedoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Sorin-Ionel Buta cu ocazia soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât, pe de o parte, învinuitul sau inculpatul nu este înştiinţat asupra efectuării constatării tehnico-ştiinţifice şi nu are posibilitatea de a propune obiective, de a discuta în contradictoriu obiectivele urmărite de organul de urmărire penală şi de a desemna un specialist care să asiste la efectuarea constatării, iar, pe de altă parte, aceste constatări tehnico-ştiinţifice sunt efectuate, de regulă, de specialişti care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, prin urmare de colegi ai acestuia din urmă, care nu sunt independeţi şi imparţiali. Mai arată că art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală oferă instanţelor judecătoreşti posibilitatea de a decide în mod discreţionar dacă cineva beneficiază de dreptul constituţional la apărare, caz în care dispun efectuarea unei expertize, sau dacă nu beneficiază de acest drept, situaţie în care apreciază că este suficient raportul tehnico-ştiinţific, dreptul la un proces echitabil fiind, practic, anulat în acest mod.Tribunalul Hunedoara - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 112: „Când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe.“; – Art. 113 alin. 1 şi 2: „Organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control.“; – Art. 115 alin. 2: „Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 112, 113 şi 115 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 956 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând că posibilitatea organului de urmărire penală de a cere concursul unor specialişti atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt se concretizează printr-un act procedural care reclamă urgenţă, constatarea tehnico-ştiinţifică efectuându-se potrivit unei proceduri simplificate de expertiză. Aceasta nu este însă de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faţa instanţelor judecătoreşti, de a administra orice probe în apărarea lor şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Sunt îndeplinite şi exigenţele dreptului la un proces echitabil, întrucât dispoziţiile procedural-penale asigură posibilitatea părţilor de a cere completarea sau refacerea raportului tehnico-ştiinţific, sens în care prevederile art. 115 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală dispun în consecinţă. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.530 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 februarie 2011. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru motivele arătate, dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112, art. 113 alin. 1 şi 2 şi art. 115 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin-Ionel Buta în Dosarul nr. 2.208/243/2008 al Tribunalului Hunedoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică