DECIZIE   Nr. 174 din 12 iunie 2002

cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., cu modificarile ulterioare, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 702/2001, in ansamblul sau, precum si a dispozitiilor art. 1, 2, 6, 7, 8 si 9 din aceeasi ordonanta

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 784 din 29 octombrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Claudia Miu           - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, cu modificarile ulterioare, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 702/2001, exceptie ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala, precum si de Razvan Liviu Temesan.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 30 aprilie 2002 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 28 mai 2002 si apoi pentru data de 29 mai 2002, pentru data de 30 mai 2002, pentru data de 11 iunie 2002 si, in fine, pentru data de 12 iunie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.073/2001, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, exceptie ridicata, din oficiu, de instanta, precum si de Razvan Liviu Temesan.
    In motivarea exceptiei instanta de judecata considera ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 sunt neconstitutionale, pentru urmatoarele motive:
    - Desi dispozitiile art. 2 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante contin cerinta impusa de art. 114 alin. (3) din Constitutie ca ordonanta criticata pentru neconstitutionalitate sa fie supusa aprobarii Parlamentului, aceasta nu a fost trimisa spre aprobare pana la implinirea termenului de abilitare si nici nu a fost aprobata sau respinsa de catre Parlament pana la data de 27 iunie 2001.
    Ordonanta incalca dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutie, deoarece Guvernul a depasit limitele abilitarii legislative, avand in vedere ca art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 prevede numai luarea unor "masuri pe linia restructurarii unor banci cu capital de stat", iar nu si reglementarea "in materia incetarii personalitatii juridice a unor societati bancare". Guvernul nu a reglementat restructurarea unor banci cu capital de stat, ci a emis norme numai cu privire la o singura societate bancara, si anume Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A., care au condus la incetarea personalitatii sale juridice. De asemenea, nu a fost abilitat sa emita acte normative cu caracter individual, care constituie atributul puterii executive, ci numai acte normative cu caracter general, ce constituie prerogative ale autoritatii legiuitoare.
    - Depasind limitele abilitarii, Guvernul a incalcat dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie.
    - Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 incalca dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutie, pentru ca Guvernul nu putea sa reglementeze in materia dreptului procesual civil, nefiind abilitat prin Legea nr. 140/1999. Prin ordonanta "se instituie o procedura de judecata derogatorie de la cea ordinara si se atribuie competente extraordinare curtilor de apel", incalcandu-se astfel dispozitiile art. 125 din Constitutie.
    - Aceeasi ordonanta contravine si prevederilor art. 21 din Constitutie, prin "stabilirea obligatiei reclamantului la consemnarea unei cautiuni pentru a putea cere suspendarea executarii hotararii privind fuziunea, in conditii greu de realizat (2% din valoarea insumata a capitalului social al bancilor supuse fuziunii)".
    Deosebit de motivele invocate de instanta de judecata, reclamantul Razvan Liviu Temesan a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, in ansamblu, precum si a unor dispozitii ale acesteia, dupa cum urmeaza:
    - Dispozitiile art. (1) si (2) din ordonanta criticata impun, prin Guvern, vointa statului, determinand comportamentul actionarilor Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A., in conditiile in care statul detinea 62% din actiuni, desi potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale toti actionarii sunt egali in drepturi, incalcandu-se astfel prevederile art. 1 alin. (3) si art. 16 alin. (2) din Constitutie.
    - Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 stabileste o alta procedura privind fuziunea prin absorbtie decat cea prevazuta in Legea nr. 31/1990, lege organica, procedura care este in detrimentul celorlalti actionari, altii decat Fondul Proprietatii de Stat, contravenindu-se astfel dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si (2) si art. 20 din Constitutie, cu referire la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    - Conditionarea, in temeiul art. 8 din ordonanta, a suspendarii executarii hotararilor adunarilor generale extraordinare ale actionarilor de depunerea unei cautiuni egale cu 2% din valoarea insumata a capitalului social blocheaza liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil. In acest mod au fost incalcate dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    - Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, in ansamblul sau, contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, deoarece "proprietarul, reprezentat de stat si mandatand Fondul Proprietatii de Stat, avand ca instrument legislativ Guvernul si ordonanta, [...]" a pagubit pe ceilalti actionari, "ale caror actiuni au fost reduse la zero", procedandu-se astfel la o nationalizare mascata. "In mod indirect, ca o consecinta a fuziunii prin absorbtie [...] statul, prin intermediul Fondului Proprietatii de Stat, si-a transferat si conservat drepturi de proprietate ce se regasesc in patrimoniul S.C. Banca Comerciala Romana - S.A. si in patrimoniul public unde au fost transferate" cu incalcarea prevederilor art. 41 alin. (2) si art. 1 alin. (3) din Constitutie.
    - Prevederile art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, care stabilesc retragerea autorizatiei de functionare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. de catre Banca Nationala a Romaniei, incalca prevederile Legii nr. 33/1991 si pe cele ale Legii nr. 58/1998, care prevad ca autorizatiile se dau si se retrag de catre Banca Nationala a Romaniei, contrar dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, deoarece nu se poate sustine ca intr-un stat de drept Guvernul, ca organ suprem al administratiei publice, emite ordonante cu nerespectarea Constitutiei si a procedurilor legale.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, inregistrat la Curtea Constitutionala sub nr. 3.321 din 26 septembrie 2001, considera ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (2), deoarece efectele acesteia nu au incetat in ziua urmatoare implinirii termenului de abilitare, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. (3) din Constitutie. Ordonanta criticata a fost inaintata spre aprobare Parlamentului si a fost inregistrata la Camera Deputatilor cu nr. 287 din 10 august 1999, deci anterior implinirii termenului de abilitare. Se apreciaza ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 107 alin. (3) din Constitutie, pentru ca nu s-au depasit limitele stabilite prin prevederile art. 1 lit. D din Legea nr. 140/1999. De asemenea, Guvernul apreciaza ca legea de abilitare nu contine interdictia, in ceea ce-l priveste, de a emite ordonante cu caracter individual.
    Guvernul considera totusi ca Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 este neconstitutionala, intrucat, in primul rand, reglementarea unei proceduri derogatorii de la Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si, respectiv, Legea bancara nr. 58/1998, depaseste limitele abilitarii. Prin ordonanta criticata s-au adoptat masuri cu caracter individual, dar si cu caracter general, aplicabile intr-o chestiune particulara in care statul este interesat, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 din Constitutie. Se mai considera ca se incalca si prevederile art. 114 alin. (1) din Constitutie (deoarece ordonanta priveste domenii care fac obiectul legilor organice - Legea nr. 31/1990 si Legea nr. 58/1998), precum si prevederile art. 21 din Constitutie, prin stabilirea "cautiunii de 2% din valoarea insumata a capitalului social al bancilor supuse fuziunii o data cu formularea opozitiei la fuziune, constituie o conditie prohibitiva in calea exercitarii dreptului la actiune". In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, in ansamblul sau, contravine dispozitiilor art. 41 alin. (3) din Constitutie privitoare la exproprierea pentru cauza de utilitate publica, se arata ca aceasta este intemeiata, deoarece art. 21 alin. (2) din ordonanta "dispune in avans asupra solutiei pe care BCR - S.A. urma sa o adopte cu privire la patrimoniul preluat prin absorbirea Bancorex si a faptului ca banca absorbanta va fi fost, practic, expropriata de bunurile mobile corporale si imobile preluate de la Bancorex, care vor fi trecut in proprietatea statului, fara acordul bancii vizate si fara respectarea procedurii stabilite de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica - lege organica". Este, de asemenea, intemeiata, in opinia Guvernului, critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 134 din Constitutie, in special a alin. (2) lit. a) privitoare la obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale, prin aceea ca prevederile art. 2, 4, 5, 15 si 26 permit amestecul nejustificat al statului in activitatea unor societati comerciale, persoane juridice de drept privat.
    In fine, Guvernul apreciaza ca fiind inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor ordonantei mentionate, in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (3) si art. 11 din Constitutie, pentru ca acestea nu au legatura cu cauza.
    Prin adresa inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 1.338 din 26 martie 2002, Guvernul a inaintat un alt punct de vedere, prin care si l-a reconsiderat pe cel initial, avand, in esenta, urmatorul continut:
    Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11 si art. 20 alin. (1) din Constitutie este inadmisibila, intrucat aceste articole nu au legatura cu cauza.
    Exceptia de neconstitutionalitate vizand dispozitii ale aceluiasi act normativ in raport cu prevederile art. 16 alin. (2), art. 21, art. 107 alin. (3), art. 114 alin. (3) si art. 125 din Constitutie este neintemeiata pentru urmatoarele motive:
    1. Nu sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, deoarece dispozitiile criticate nu creeaza discriminari intre cetateni pe criteriile enuntate in art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat si in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    2. Nu au fost incalcate nici prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, intrucat ele stabilesc egalitate "de ocrotire intre titularii dreptului de proprietate privata, iar nu consacrarea propriu-zisa a ocrotirii proprietatii, care este concretizata in cadrul alin. (1) al art. 41 din Constitutie".
    3 si 4. In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 107 alin. (3) si ale art. 114 alin. (3) din Constitutie, Guvernul isi mentine punctul de vedere exprimat initial.
    5. Prin stabilirea unei competente speciale in sarcina curtilor de apel nu au fost incalcate prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, intrucat, potrivit acestui text constitutional, competenta instantelor judecatoresti se stabileste prin lege. Legiuitorul constituant ori de cate ori se refera la notiunea de lege are in vedere legea ordinara, al carei domeniu poate face si obiectul ordonantelor simple.
    Guvernul apreciaza totusi ca dispozitiile art. 8 alin. (1) din ordonanta criticata incalca prevederile art. 21 din Constitutie, intrucat "impunerea, prin textul vizat, a consemnarii obligatorii a unei cautiuni, de catre actionarii interesati, in cuantum de 2% din valoarea insumata a capitalului social al bancilor supuse fuziunii, pentru a putea solicita suspendarea hotararii adunarii generale a actionarilor o data cu formularea opozitiei la fuziune, constituie o conditie prohibitiva in calea dreptului la actiune".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile autorului exceptiei Razvan Liviu Temesan, ale partilor prezente, precum si cele ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., cu modificarile ulterioare, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 702/2001, in ansamblul sau, precum si dispozitiile art. 1, 2, 6, 7, 8 si 9 din aceeasi ordonanta.
    Exceptia de neconstitutionalitate priveste doua categorii de critici, dupa cum urmeaza:
    I. Critici de neconstitutionalitate cu caracter general, care vizeaza neconstitutionalitatea Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, in ansamblul sau, astfel cum a fost ulterior aprobata si modificata;
    II. Critici de neconstitutionalitate a unor dispozitii cuprinse in actul normativ ce face obiectul controlului.
    I. Curtea, examinand legitimitatea constitutionala a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, in ansamblul sau, retine ca sunt neintemeiate criticile formulate.
    1. Astfel, se observa ca prevederile art. 114 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora, "Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei", au fost respectate de Guvern, deoarece, asa cum rezulta din adresa Cabinetului secretarului general al Camerei Deputatilor, inregistrata sub nr. 315 din 24 ianuarie 2002, Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 a fost inaintata spre aprobare Parlamentului si a fost inregistrata la Camera Deputatilor cu nr. 287 din 10 august 1999, deci anterior implinirii termenului de abilitare prevazut de art. 1 din Legea nr. 140/1999. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate confunda cerinta constitutionala prevazuta de art. 114 alin. (3), ca ordonantele sa fie supuse spre aprobare Parlamentului, cu insasi aprobarea ordonantei de catre Parlament. Chiar si in situatia in care ordonanta nu ar fi fost supusa aprobarii Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare, acest fapt nu ar constitui un motiv de neconstitutionalitate, ci, conform textului constitutional citat, ar atrage "incetarea efectelor ordonantei".
    2. Este, de asemenea, nefondata si sustinerea ca Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 a depasit limitele abilitarii. Prevederea prin care se deleaga dreptul de legiferare in domeniul restructurarii bancilor cu capital de stat are o formulare generala, lasand la aprecierea autoritatii executive adoptarea masurilor pe care le socoteste necesare in scopul restructurarii bancilor cu capital de stat. Aceasta prevedere confera Guvernului libertatea sa decida adoptarea de catre reprezentantii sai in adunarile generale ale actionarilor ca societatile la care se impune sa fie restructurate prin acte juridice care implica incetarea personalitatii lor juridice, cum este si cazul fuziunii prin absorbtie, iar daca se constata incetarea de plati fata de creditori, aceiasi reprezentanti sa poata sesiza instantele judecatoresti pentru declansarea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995.
    3. Cu privire la sustinerea ca Guvernul a fost abilitat sa emita acte normative cu caracter general si impersonal, in timp ce ordonanta adoptata are un evident caracter individual, Curtea observa urmatoarele:
    De principiu, legiuitorul constituant nu a limitat posibilitatea Parlamentului de a adopta exclusiv legi cu caracter general, stabilind in "Sectiunea a 3-a - Legiferarea", la art. 72, categoriile de legi, si anume: "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare", iar la art. 3 alin. (3) din Constitutie, ca unele orase pot fi declarate, prin lege, municipii, legea de declarare a unui oras drept municipiu neavand in acest caz caracter general. Intrucat, potrivit art. 58 alin. (1), "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii", rezulta ca acesta, in virtutea legitimitatii sale, poate adopta legi cu caracter general sau individual. De altfel, se retine ca ordonanta criticata nu are natura unui act juridic individual. Or, in cazul examinat nu s-au aplicat in concret norme juridice, ci, prin exercitarea dreptului de legiferare delegata, s-au emis norme juridice cu caracter general si impersonal.
    4. Cu privire la sustinerea ca prin ordonanta supusa controlului de neconstitutionalitate au fost depasite limitele abilitarii, contravenind astfel dispozitiilor art. 16 alin. (2) si ale art. 107 alin. (3) din Constitutie, Curtea observa, de asemenea, ca si aceasta este neintemeiata. Astfel, prevederile art. 107 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta", au fost respectate de Guvern cu prilejul emiterii Ordonantei nr. 39/1999, deoarece temeiul acesteia l-a constituit Legea nr. 140 din 22 iulie 1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999), si anume art. 1 lit. D pct. 29 din lege, prin care Guvernul este abilitat sa ia "masuri pe linia restructurarii unor banci cu capital de stat". Or, astfel cum rezulta din insusi titlul acestei ordonante, scopul emiterii ei a fost "finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A.", iar masurile dispuse de Guvern se incadreaza in acelea prevazute in legea de abilitare mentionata. Atat timp cat ordonanta a fost emisa in limitele abilitarii conferite prin delegarea legislativa, nu se poate sustine ca ar fi infrante dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca "Nimeni nu este mai presus de lege".
    5. Curtea constata ca nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia actul normativ criticat stabileste o alta procedura privind fuziunea prin absorbtie decat cea prevazuta de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, procedura care este in detrimentul celorlalti actionari decat Fondul Proprietatii de Stat, deoarece Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 are caracterul unei reglementari speciale, prin raportare la Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Legea mentionata nu contine norme juridice cu privire la procesul de restructurare a societatilor comerciale bancare si, prin urmare, Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, prin caracterul sau special, legitimat de abilitarea legislativa, nu contravine dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (1) si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In legatura cu aspectul concordantei dintre unele dispozitii din legile in vigoare, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca in situatia in care totusi exista anumite conflicte de reglementare, aceasta problema este de competenta exclusiva a Consiliului Legislativ, a Guvernului si a Parlamentului, care pot actiona, in limita atributiilor, in vederea inlaturarii contradictiilor si realizarii corelarii normative.
    6. Este nefondata si critica de neconstitutionalitate potrivit careia Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, in ansamblul sau, contravine dispozitiilor art. 1 alin. (3) si ale art. 41 alin. (2) din Constitutie.
    Curtea s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, statuand prin Decizia nr. 89 din 9 mai 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, ca aceasta ordonanta "nu dispune cu privire la drepturile de creanta ale actionarilor minoritari ai bancii absorbite, [...] dar, in schimb, prevede anularea sau trecerea la datoria publica a unor insemnate datorii ale Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A., precum si acoperirea prin titluri de stat a pierderilor. In consecinta, satisfacerea creantelor actionarilor societatii bancare absorbite, in masura in care aceasta aduce in societatea absorbanta un activ patrimonial, se poate realiza conform dispozitiilor art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicata, care prevad: <<Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea universala a patrimoniului sau catre societatea sau societatile beneficiare, in starea in care se gaseste la data fuziunii sau divizarii, in schimbul atribuirii de actiuni sau de parti sociale ale acestora catre asociatii societatii care inceteaza si, eventual, a unei sume in bani, care nu poate depasi 10% din valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale atribuite>>".
    In consecinta, s-a constatat ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 39/1999, cu modificarile ulterioare, nu contravin prevederilor art. 41 alin. (3) din Constitutie, iar considerentele acelei decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale.
    Deoarece ordonanta examinata este concordanta cu dispozitiile art. 41 alin. (3) din Constitutie, rezulta ca ea este emisa cu respectarea principiului statului de drept, consacrat prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, astfel incat si sub acest aspect urmeaza ca exceptia sa fie respinsa ca neintemeiata.
    II. Critici de neconstitutionalitate a unor dispozitii cuprinse in actul normativ ce face obiectul controlului:
    1. Cu privire la sustinerea ca prevederile art. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 sunt contrare dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 16 alin. (2) din Constitutie:
    Prevederile criticate pentru neconstitutionalitate au urmatorul cuprins:
    "Art. 1. - Prezenta ordonanta stabileste cadrul juridic pentru finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. in scopul cresterii gradului de solvabilitate a sistemului bancar, precum si a credibilitatii interne si externe a acestuia.
    Art. 2. - (1) Restructurarea Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. se va finaliza prin fuziunea acesteia cu Banca Comerciala Romana - S.A.
    (2) Fondul Proprietatii de Stat va mandata reprezentantii sai in adunarile generale ale actionarilor celor doua banci sa voteze fuziunea intre Banca Comerciala Romana - S.A. si Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si sa ii imputerniceasca pe administratorii bancilor ce fuzioneaza sa intocmeasca proiectul de fuziune."
    Aceste prevederi sunt in concordanta cu dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, potrivit carora "(2) Statul trebuie sa asigure: [...]
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara".
    Finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea sa prin absorbtie cu Banca Comerciala Romana - S.A. au fost reglementate tocmai in scopul indeplinirii obligatiilor constitutionale impuse statului, in vederea salvgardarii interesului national in domeniul financiar si monetar.
    2. Sustinerea ca ordonanta criticata contravine dispozitiilor art. 107 alin. (3) din Constitutie, pentru ca Guvernul nu a fost abilitat sa reglementeze in domeniul procedurii civile, este nefondata. Curtea retine ca autorul exceptiei a avut in vedere dispozitiile art. 6 - 8 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, prin care se reglementeaza cadrul procesual in care se judeca legalitatea hotararilor adunarilor generale extraordinare ale actionarilor celor doua banci. Aceste dispozitii au fost menite sa reglementeze o etapa care a condus la finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbtie a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A. Asa fiind, nu se poate sustine, cu temei, ca in aceasta materie Guvernul a depasit limitele delegarii legislative.
    Autorii exceptiei sustin ca aceleasi prevederi instituie o procedura de judecata derogatorie de la cea ordinara, deoarece instituie proceduri extraordinare, precum si instante extraordinare, contravenind astfel dispozitiilor art. 125 din Constitutie. Curtea retine ca, in realitate, critica se refera doar la continutul art. 8 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, avand urmatorul cuprins: "Cererile prevazute la art. 7 [cererea in anulare sau, dupa caz, opozitia] sunt de competenta Curtii de apel si se judeca de urgenta si cu precadere." Dispozitiile art. 125 din Constitutie prevad: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    Curtea Constitutionala constata ca nu exista contrarietate intre dispozitia criticata si cea constitutionala. Potrivit dispozitiilor constitutionale, justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie (care, intr-o atare situatie, este instanta de recurs) si de curtea de apel (ca instanta de fond), instante judecatoresti stabilite de lege. Nu se instituie, asadar, o instanta extraordinara prin dispozitiile criticate.
    3. Examinand critica referitoare la dispozitiile art. 8 alin. (1) din ordonanta supusa controlului de constitutionalitate, se constata ca nici aceasta nu este intemeiata, deoarece instituirea conditiei de depunere a unei cautiuni de 2% din valoarea insumata a capitalului social al bancilor supuse fuziunii, pentru a se obtine suspendarea executarii hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor, nu reprezinta o ingradire a accesului la justitie prevazut de art. 21 din Constitutie. Astfel, se observa ca nu dreptul la actiune al reclamantului este conditionat de depunerea cautiunii, ci doar discutarea cererii sale de suspendare a executarii. De asemenea, judecata de urgenta si cu precadere prevazuta de ordonanta atat in instanta de fond, cat si in recurs, pentru solutionarea acestor categorii de cereri, reprezinta o masura de celeritate a solutionarii cauzelor, care nu numai ca nu ingradeste accesul liber la justitie, ci asigura solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si asigura premisele unui proces echitabil, ceea ce este in concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Dispozitiile art. 8. alin. (1) din actul normativ criticat nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 1 alin. (3) si nici celor ale art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    4. Nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, derogand de la cele ale Legii nr. 58/1998, contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie.
    Dispozitiile art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 au urmatorul cuprins: "(1) Banca Nationala a Romaniei va retrage autorizatia de functionare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. pe baza urmatoarelor documente:
    - hotararile adunarilor generale extraordinare ale actionarilor Bancii Comerciale Romane - S.A. si Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. privind fuziunea;
    - bilantul contabil de prefuziune.
    (2) Hotararea Bancii Nationale a Romaniei privind retragerea autorizatiei de functionare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei in regim de urgenta si va intra in vigoare la data fuziunii. In cazul in care, potrivit bilantului de prefuziune, Banca Romana de Comert Exterior - Bancorex - S.A. inregistreaza un patrimoniu net negativ, hotararea de retragere a autorizatiei de functionare intra in vigoare la data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei."
    Examinand critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, avand competenta generala de legiferare, poate ca pe calea delegarii legislative, prevazuta la art. 114 alin. (1) - (3) din Legea fundamentala, sa abiliteze Guvernul sa reglementeze in domenii care apartin exclusiv legii ordinare. In ceea ce priveste conceptul de retragere a autorizatiei de functionare, se retine ca acesta nu este de domeniul rezervat legii organice si, prin urmare, reglementarea normativa se poate face prin lege ordinara sau prin ordonanta emisa in baza unei delegari legislative date de Parlament. Totodata, Curtea observa ca Legea bancara nr. 58/1998 a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutie, dar aceasta nu presupune ca toate dispozitiile sale contin reglementari de domeniul legii organice. Astfel, din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constitutie si al celorlalte dispozitii constitutionale nu rezulta ca reglementarile relative la activitatea bancara fac parte din domeniul rezervat legilor organice. Exista insa, fara indoiala, in continutul acestei reglementari dispozitii de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea sa cu majoritatea prevazuta de Constitutie pentru o astfel de lege. Aceasta insa nu inseamna transformarea tuturor dispozitiilor legii mentionate in prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constitutiei, care reglementeaza expres si limitativ domeniile rezervate acestor categorii de legi. In acelasi sens s-a pronuntat, in mod constant, Curtea Constitutionala, de exemplu prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 1 alin. (3), art. 3 alin. (3), art. 16, art. 21, art. 41 alin. (3), art. 58 alin. (1), art. 72, art. 74, art. 107 alin. (3), art. 114, art. 125, art. 134 alin. (2) lit. b), art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Bancii Romane de Comert Exterior - Bancorex - S.A. si fuziunea prin absorbire a acestei banci cu Banca Comerciala Romana - S.A., cu modificarile ulterioare, astfel cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 702/2001, in ansamblul sau, precum si a dispozitiilor art. 1, 2, 6, 7, 8 si 9 din aceeasi ordonanta, exceptie ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala, precum si de Razvan Liviu Temesan in Dosarul nr. 1.073/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 iunie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent sef,
                              Claudia Miu

                              OPINIE SEPARATA

    In opinia noastra, hotararea adoptata de Curtea Constitutionala - cu majoritate de voturi - este susceptibila de serioase rezerve pe care intelegem sa le infatisam in cele ce urmeaza.
    Astfel, in ceea ce ne priveste, consideram ca Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, in intregul sau, contravine art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "nimeni nu este mai presus de lege".
    Fara indoiala, aceasta concluzie nu ar fi posibila in masura in care s-ar considera ca textul constitutional reprodus isi limiteaza incidenta exclusiv la cetateni, asadar la persoanele fizice, ipoteza in care, evident, nu ar avea cum sa fie incalcat prin ordonanta dedusa controlului care se refera la persoane juridice.
    Formula utilizata de legiuitorul constitutional nu indreptateste, insa limitarea incidentei textului reprodus exclusiv la cetateni, rezultat al unei interpretari nejustificat si excesiv de restrictive, ci trebuie inteleasa ca dand expresie unui principiu de maxima generalitate, acela al legalitatii, care consacra - alaturi de art. 51 din Legea fundamentala - suprematia legii in toate domeniile si, desigur, in primul rand, in acela al activitatii de legiferare.
    Or, recunoasterea unei atare semnificatii art. 16 alin. (2) din Constitutie impunea constatarea ca Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 ii contravine esential.
    Intr-adevar, potrivit acestei ordonante, desi, formal, hotararea de reorganizare a Bancorex - S.A. apartine organelor legal abilitate sa decida in materie, ea nu exprima optiunea lor libera, ci constituie o conformare impusa la o solutie prestabilita in termeni imperativi, asadar, dictata. Se instituie, astfel, imixtiunea statului intr-un domeniu sustras, prin reglementarile de principiu cuprinse in legile nr. 58/1998 si nr. 31/1990, interventiei sale, procedeu autoritar, in flagranta contradictie cu principiile statului de drept si, in primul rand, cu principiul legalitatii.
    Desigur, legiuitorul - inclusiv cel delegat, recte Guvernul - poate, atunci cand particularitatile domeniului - obiect al reglementarii - o impun, sa adopte o reglementare derogatorie de la dreptul comun instituit prin lege, fara ca o asemenea optiune sa poata fi calificata ca o incalcare a principiului legalitatii. Trebuie, insa, subliniat ca o poate face, numai in masura in care reglementarea derogatorie are caracter normativ. Asadar, se poate deroga de la o norma de drept comun printr-o alta norma destinata reglementarii unei sfere de relatii sociale mai restranse.
    In speta, insa, reglementarea prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 39/1999 nu are un obiect generic determinat, ci este destinata a-si gasi aplicare intr-o unica situatie, avand deci caracter individual, ceea ce nu mai permite calificarea sa ca derogatorie, impunand concluzia ca are caracter discriminatoriu.
    Procedand in aceasta maniera, Guvernul, ca legiuitor delegat, nu a actionat in limitele mandatului sau, ceea ce i-ar fi permis sa deroge de la dreptul comun, insa, exclusiv pe calea unei reglementari cu caracter normativ, ci, practic, a inlaturat aplicarea unor prevederi legale normative cu caracter general, intr-un caz particular, incalcand astfel principiul suprematiei legii consacrat de art. 16 alin. (2) si de art. 51 din Constitutie.
    Viciul infatisat afecteaza Ordonanta Guvernului nr. 39/1999, in integralitatea sa, ceea ce ar fi impus admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.

                                Judecator,
                           Serban Viorel Stanoiu