DECIZIE   Nr. 173 din  4 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE:     CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 624 din 21 decembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mitica Ionita in Dosarul nr. 2.892/1999 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
    La apelul nominal a raspuns Centrul de Inginerie Tehnologica Obiective Nucleare - CITON Bucuresti, parte civila, prin consilier Dumitru Lazar, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul CITON Bucuresti pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca prevederile criticate sunt in deplin acord cu dispozitiile Constitutiei.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, care reglementeaza inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acoperire, sunt considerate de autorul exceptiei ca reglementand inselaciunea in conventii. Sustinerea autorului exceptiei se intemeiaza, evident, pe o confuzie.
    Referitor la dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, arata ca asupra constitutionalitatii acestora Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat anterior si, in consecinta, pune concluzii de respingere a exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Tribunalul Teleorman - Sectia penala, prin Incheierea din 3 august 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.892/1999, a dispus sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal si ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Mitica Ionita, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de inselaciune, prevazuta la art. 215 alin. 4 si 5 din Codul penal. Prin aceeasi incheiere s-a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    In motivarea exceptiei autorul arata ca dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, precum si prevederilor art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si celor ale art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la aceeasi prezumtie de nevinovatie. In ceea ce priveste dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, "care reglementeaza inselaciunea in conventii, acestea contravin dispozitiilor art. 20 din Constitutie, prin nesocotirea art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice", potrivit caruia "nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala". Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta considera ca aceasta este neintemeiata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se arata, cu privire la art. 215 alin. 4 din Codul penal, ca "acest text se refera la infractiunea de inselaciune prin emitere de cecuri fara acoperire si nu la sanctionarea cu pedeapsa inchisorii a neexecutarii unei obligatii contractuale". De aceea invocarea prevederilor art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice nu are nici un temei. In legatura cu dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, care reglementeaza unul dintre cazurile in care se poate dispune arestarea preventiva a inculpatului, se arata ca acestea nu contravin dispozitiilor si principiilor constitutionale. In concluzie, Guvernul arata ca exceptia este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal si dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala.
    1. Dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, considerate de autorul exceptiei ca neconstitutionale, sunt urmatoarele: "Emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. 2". Autorul exceptiei afirma ca aceste dispozitii reglementeaza inselaciunea in conventii si ca ele contravin prevederilor art. 20 din Constitutie, prin nesocotirea art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care prevede ca "Nimeni nu poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie contractuala".
    Referitor la aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea constata mai intai ca dispozitiile la care se refera autorul exceptiei nu privesc inselaciunea in conventii, astfel cum se arata in motivarea aflata la dosar, ci inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acoperire. Inselaciunea in conventii, ca varianta a infractiunii de inselaciune, este prevazuta in alin. 3 al art. 215 din Codul penal, in care se arata: "Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate".
    Curtea constata ca, inclusiv in cazul in care autorul exceptiei ar fi avut in vedere, in realitate, dispozitiile alin. 3, iar nu cele ale alin. 4 al art. 215 din Codul penal, ori chiar ambele dispozitii, critica de neconstitutionalitate este neintemeiata. Inselaciunea, in oricare dintre variantele sale, este o grava infractiune contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil in cadrul acestor raporturi juridice. In toate sistemele de drept inselaciunea sau escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata. Nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice privitoare la interzicerea sanctionarii penale a neexecutarii unei obligatii contractuale este total nepertinenta. Sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
    2. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca acest text, cu denumirea marginala "Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului", prevede, printre cazurile in care poate fi luata masura arestarii preventive, la alin. 1 lit. h): "inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica". Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii ar fi contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata". Sunt invocate, totodata, prevederile art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora "Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi dovedita in mod legal in cursul unui proces public in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii", precum si cele ale art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in sensul carora "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita".
    Din analiza textului considerat ca fiind neconstitutional nu rezulta insa o incalcare a prezumtiei de nevinovatie. Prevazand, printre cazurile in care poate fi luata masura arestarii preventive, si pe acela in care, pentru infractiunea imputata inculpatului, se prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, legea nu il considera pe inculpat deja vinovat de savarsirea infractiunii - lucru care nu este posibil de stabilit decat prin hotararea judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva -, ci prevede numai o conditie pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului. Termenul infractiune, folosit de legiuitor, are aici semnificatia unei fapte prevazute de legea penala, care se incadreaza intr-un anumit text de lege ce o prevede si o sanctioneaza, si nu desemnarea unei infractiuni a carei existenta sa fi fost constatata printr-o hotarare de condamnare definitiva. Masura arestarii preventive este o restrangere a libertatii persoanei, permisa de Constitutie prin art. 49, in scopul bunei desfasurari a instructiei penale, iar conditia ca fapta imputata inculpatului sa fie prevazuta de legea penala, ca infractiune de o anumita gravitate, reprezinta tocmai o garantie impotriva luarii arbitrare a acestei masuri.
    De altfel asupra conformitatii dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala cu Constitutia, desi, sub alte aspecte, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 709 din 19 decembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, constatand ca aceste dispozitii legale sunt constitutionale.
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mitica Ionita in Dosarul nr. 2.892/1999 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 1999.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Laurentiu Cristescu