DECIZIE Nr.
1683 din 17 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale
art. 64 si art. 68 alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 26 1 alin.
(6) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea
faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 9 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 68 alin. 2
şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 261
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan-Lucian Precup în
Dosarul nr. 809/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara- Secţia
penală.
La apelul nominal se prezintă părţile,
autorul excepţiei fiind asistat de apărătorul ales Florin
Kovacs, cu împuternicire avocaţială la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul ales al autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia, reiterând motivele invocate în faţa
Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
Partea Petru Prundan solicită, de asemenea,
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin încheierea din 16 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 809/108/2008, Curtea de Apel Timişoara
- Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art.
68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale art. 261
din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicată de
loan-Lucian Precup cu ocazia soluţionării apelurilor împotriva unei
sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Arad într-o cauză având
ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârşirea
infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 2
din Codul penal.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 261 alin. (6) din Legea nr.
78/2000 încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie,
dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală, dreptul la
apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi folosirea căilor de
atac, întrucât permit investigatorului sub acoperire să provoace
săvârşirea de infracţiuni, în condiţiile în care ar trebui
numai să observe săvârşirea sau pregătirea acestora de
către infractori şi să comunice datele acelora care au autorizat
activitatea sa. Arată, în acest sens, că, potrivit art. 64 din Codul
de procedură penală, mijloacele de probă obţinute în mod
ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Totodată, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului,
şi anume cauzele Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (1998)
şi Ramanauskas împotriva Lituaniei (2008), în care Curtea a
reţinut încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
condiţiile în care acţiunile agenţilor de poliţie au avut
efectul unei instigări la săvârşirea de infracţiuni,
neexistând niciun indiciu care să arate că infracţiunile ar fi
fost săvârşite fără intervenţia lor.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia
penală apreciază că textele de lege
criticate nu încalcă dispoziţiile din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei,
nemulţumirile acestuia vizând de fapt aplicarea respectivelor prevederi
legale de către organele judiciare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 64 şi art. 254 alin. 2 din Codul penal
şi ale art. 261 din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale, deoarece
nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 68 alin. 2 din Codul penal este inadmisibilă,
întrucât acest text de lege a fost abrogat.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.
64, art. 68 alin. 2 şi ale art. 254 alin. 2 din Codul penal şi ale
art. 261 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea
şi sancţionarea faptelor de corupţie. Din concluziile scrise ale
autorului excepţiei reiese că acesta pune în discuţie, în
realitate, prevederile art. 254 alin. 2 din Codul penal, ale art. 64 şi
art. 68 alin. 2 din Codul de procedură penală şi ale art. 261
alin. (6) din Legea nr. 78/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra
acestor texte de lege, având următorul cuprins:
- Art. 254 alin. 2 din Codul penal: „Fapta
prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un
funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- Art. 64 din Codul de procedură penală, completat
cu alin. 2 prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea
Codului de procedură penală şi a unor legi speciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie
2003: „Mijloacele de probă prin care se constată elementele de
fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale
inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale
părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente,
declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau
video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările
tehnico-stiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele.
Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal
nu pot fi folosite în procesul penal.";
- Art. 68 alin. 2 din Codul de procedură
penală: „De asemenea, este oprit a determina o persoană să
săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte
penale, în scopul obţinerii unei probe";
- Art. 261 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
219 din 18 mai 2000, prevederi introduse prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi
completarea Legii nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005: „Investigatorii sub acoperire sau
investigatorii cu identitate reală pot fi autorizaţi să
promită, să ofere sau, după caz, să dea bani ori alte
foloase unui funcţionar, în condiţiile prevăzute la art. 254,
256 sau 257 din Codul penal."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 24
privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la condiţiile
şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac,
precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează nicio
critică cu privire la dispoziţiile art. 254 alin. 2 din Codul penal
şi ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură
penală. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările
trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".
Referitor la dispoziţiile art. 261
alin. (6) din Legea nr. 78/2000, autorul excepţiei este nemulţumit,
în realitate, de modul de aplicare a acestora de către organele judiciare.
Textul de lege criticat are în vedere necesitatea asigurării
moralităţii funcţionarilor publici şi a descoperirii unor
infracţiuni greu de dovedit, iar condamnarea funcţionarului vizat de
prevederile art. 261 alin. (6) din Legea nr. 78/2000 nu survine
pentru mita luată sau pentru foloasele necuvenite primite de la
investigatorii sub acoperire, ci pentru descoperirea unui ansamblu de fapte
infracţionale. In aceste condiţii, eventualele greşeli de
aplicare a legii de către organele judiciare nu pot constitui însă
motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate
şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios
constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată
învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic
superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 254 alin. 2 din Codul
penal, ale art. 64 şi art. 68 alin. 2 din Codul de procedură
penală şi ale art. 261 alin. (6) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, excepţie ridicată de Ioan-Lucian Precup în Dosarul nr.
809/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică