DECIZIE Nr.
167 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finala din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, precum si ale art.
2 teza intai si art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea si
exercitarea profesiei de consilier juridic
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 204 din 17 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale art.
2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Carmen
Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate ca inadmisibilă,
întrucât prin motivarea acesteia sunt formulate critici de aplicare şi
interpretare a legii, iar nu de încălcare a Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.816/314/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2
alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, precum şi ale art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier
juridic. Excepţia a fost ridicată de Carmen Brătescu într-un dosar având ca
obiect o contestaţie la executare, în care aceasta contestă calitatea de
reprezentanţi juridici unor prepuşi ai Administraţiei Finanţelor Publice Suceava
şi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, părţi cu care se află în
litigju.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece:
- prin formularea actuală, art. 2 alin. (3) lit. g)
teza finală din Legea nr. 188/1999 „permite funcţionarilor publici
nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 şi a Statutului profesiei de consilier
juridic) în desfiderea normei constituţionale, statuarea acestora mai presus de
lege şi perturbarea sistemului de justiţie românesc, viciind cadrul procesual,
exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte condiţii decât
prevede legea";
- art. 2 teza finală şi art. 3 alin. (1) din Legea nr.
514/2003 „perpetuează un act normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955,
menţinând în actualitate o funcţie care nu mai există - funcţia de consilier
juridic - salariat în cadrul unor compartimente funcţionale (oficii juridice, birouri juridice,
servicii juridice, direcţii juridice)".
Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că art. 2 alin.
(3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999, precum şi art. 2 teza întâi şi
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 contravin art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi art.
16 alin. (2) din Constituţie. In sensul acestor susţineri, arată că, potrivit
Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier
juridic, activitatea de reprezentare judiciară a statului, a autorităţilor
publice centrale şi locale, a instituţiilor publice şi de interes public,
precum şi a tuturor persoanelor juridice de drept public şi privat „a devenit atributul exclusiv al profesiei de consilier
juridic". In timp ce, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor
şi responsabilităţilor, stabilite de lege, în scopul realizării prerogativelor
de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală, profesia
de consilier juridic este
reglementată distinct, „atributul profesiei constituindu-l activităţile
juridice de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, avizare pentru
legalitate şi contrasemnare acte juridice", toate desfăşurate în regim de
independenţă profesională, conform prevederilor coroborate ale art. 10 lit. b)
şi art. 23 din Legea nr. 514/2003. Aşadar, activitatea profesională a
consilierului juridic de reprezentare în justiţie „se desfăşoară sub incidenţa
mandatului şi nicidecum ca prerogativă de putere publică",
incompatibilitatea dintre funcţia publică şi profesia de consilier juridic fiind „statuată de
legiuitor în art. 10 lit. c) din Legea nr. 514/2003". In continuare,
autorul excepţiei mai arată: imprecizia şi insuficienţa redactării art. 2 teza
întâi şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 creează „o confuzie care a perpetuat
exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei noi
profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către funcţionarii
publici reglementaţi prin Legea nr. 188/1999 - ce exercită în mod exclusiv
prerogative de putere publică, incompatibile cu activităţile profesionale de
reprezentare judiciară"; prin abrogarea Decretului nr. 143/1955 au
dispărut gradele profesionale ale functiei de jurisconsult, astfel
încât, odată cu organizarea exercitării profesiei de consilier juridic, nu mai există posibilitatea numirii în
funcţia de consilier juridic, „norma prevăzută în art. 2 şi art. 3 cu referire
la numirea în funcţie fiind caducă"; Legea nr. 514/2003 „nu mai permite
organizarea de oficii juridice, birouri juridice, servicii sau direcţii
juridice cu organizare ierarhică profesională", iar perpetuarea lor la
nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice contravine „normei
constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5)", „statuându-se mai presus
de lege în desfiderea art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală". In
legătură cu invocarea încălcării art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit
căruia cetăţenii au drepturile şi libertăţile consacrate prin legi şi au
obligaţiile prevăzute de acestea, autorul excepţiei arată că, „pentru a exercita
atributele profesiei de consilier juridic, licenţiatul unei facultăţi de drept
trebuie să dobândească această calitate profesională prin apartenenţa la corpul
profesional al consilierilor juridici, care este singurul în măsură să-l
verifice sub aspectul compatibilităţilor, al demnităţii, şi să organizeze
primirea în profesie şi efectuarea stagiului obligatoriu de doi ani, conform
legii şi statutului profesiei de avocat, aşa cum imperativ statuează art. 12
din Legea nr. 514/2003". Or, în conformitate cu art. 52 din Legea nr.
188/1999, funcţionarii publici efectuează stagiu pentru funcţia publică de
execuţie, astfel că, „în mod evident,
suntem în faţa a două profesii distincte - «profesia» de funcţionar public - cu
prerogative de putere publică, reglementată prin lege specială şi statut
propriu profesional, şi profesia juridică de consilier juridic, reglementată
prin lege şi statut propriu profesional".
Judecătoria Suceava nu
şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât „cele
menţionate" „sunt strict probleme de aplicare şi interpretare a
dispoziţiilor legale şi ele nu încalcă vreo prevedere constituţională".
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât: „nu contravin
sub niciun aspect normelor fundamentale, ele izvorând din raporturile
contractuale ce se desfăşoară între autoritate şi funcţionarul acesteia în baza
contractului de muncă"; consilierul juridic poate fi numit în funcţie sau
angajat în muncă numai în condiţiile legii şi, „odată numit în funcţie,
consilierul are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia";
„nu instituie discriminări pe criterii arbitrare, fiind aplicabile în mod egal
tuturor persoanelor vizate de ipotezele normelor
legale."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie:
- Art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007,
care prevede: „(3) Activităţile desfăşurate de
funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere
publică, sunt următoarele: [...] g) [...] precum şi reprezentarea în justiţie a
autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;";
- Art. 2 teza întâi - „Consilierul
juridic poate să fie numit în funcţie [...] în condiţiile legii" - şi art. 3 alin. (1) - „Consilierul juridic numit în funcţie
are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia" - din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003.
In opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege
contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care dispune că, „In
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie", ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia „Cetăţenii beneficiază
de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi
au obligaţiile prevăzute de acestea" şi ale art. 16 alin. (2) care stabileşte că „Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, potrivit criticilor formulate, art. 2 alin.
(3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 este neconstituţional, deoarece
„permite funcţionarilor publici nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 şi a Statutului profesiei de
consilier juridic) în desfiderea normei constituţionale, statuarea acestora mai
presus de lege şi perturbarea sistemului de justiţie românesc, viciind cadrul
procesual, exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte
condiţii decât prevede legea", iar art. 2 teza finală şi art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 514/2003 sunt neconstituţionale, întrucât „perpetuează un act
normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955, menţinând în actualitate o
funcţie care nu mai există - funcţia de consilier juridic - salariat în cadrul
unor compartimente funcţionale (oficii juridice, birouri juridice, servicii
juridice, direcţii juridice)".
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că ele nu
constituie motive de neconstituţionalitate, din care să rezulte, aşa cum invocă
autorul excepţiei, încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) sau art. 16
alin. (2) din Constituţie, şi nici a altor prevederi din Legea fundamentală. In
principal, criticile privesc necorelări de reglementare între două acte normative
- Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier
juridic şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici -, precum
şi modul de aplicare a dispoziţiilor acestor legi. Or, constituţionalitatea
unei dispoziţii de lege nu poate fi examinată prin raportare la o altă
dispoziţie legală, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, controlul se efectuează
numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Aşadar,
aspecte ca cele arătate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii,
coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.
Pentru aceleaşi argumente nu pot fi analizate nici
celelalte consideraţii pe care autorul excepţiei le exemplifică, detaliat, sub
aspectul „incompatibilităţilor" de reglementare existente între legile
menţionate, şi nici pe cele constând în eventuale deficienţe de redactare, cum
ar fi, de exemplu, „imprecizia şi insuficienţa redactării art. 2 teza întâi şi
a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003", care creează „o confuzie care
a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei
noi profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către funcţionarii
publici reglementaţi prin Legea nr. 188/1999 - ce exercită în mod exclusiv
prerogative de putere publică, incompatibile cu activităţile profesionale de
reprezentare judiciară".
De altfel, Curtea constată că, nici în sine,
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale
art. 15 alin. (1) sau ale art. 16 alin. (2) din Constituţie. Astfel,
reglementarea cuprinsă în art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici constă în definirea „funcţiei
publice" in sensul
că aceasta „reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere
publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală
şi autorităţile administrative autonome", precum şi în enunţarea
activităţilor desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea
prerogativelor de putere publică, între care şi cea prevăzută în teza finală a
lit. g) - criticate ca fiind neconstituţionale - şi anume „reprezentarea în
justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea". Din cuprinsul acestor dispoziţii nu rezultă încălcarea
obligaţiei de a respecta Constituţia şi legile ţării şi nici nesocotirea
prevederii constituţionale potrivit căreia „Nimeni
nu este mai presus de lege". Curtea constată,
de asemenea, că textul de lege criticat, care dispune, aşa cum s-a arătat, în
legătură cu o categorie de personal - funcţionarul public, nu are incidenţă cu
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la drepturile şi
libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi de care beneficiază
cetăţenii. Pentru aceleaşi raţiuni nu se poate reţine nici contrarietatea
dintre textele din Constituţie menţionate şi art. 2 teza întâi şi art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de
consilier juridic, întrucât ele stabilesc posibilitatea numirii în funcţie a
consilierului juridic, în condiţiile legii, care are statutul funcţionarului,
potrivit funcţiei şi categoriei acestuia.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. Â.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale art.
2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Carmen
Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu