DECIZIE   Nr. 165 din 21 octombrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 624 din 21 decembrie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, ridicata din oficiu de instanta in Dosarul nr. 4.769/1999 al Judecatoriei Cluj-Napoca, privind pe Vasile Nicula.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei, aratand ca dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (2), deoarece creeaza un regim juridic diferentiat de ocrotire pentru proprietatea privata a statului. Considera ca aceasta reprezinta o discriminare interzisa de dispozitiile legii fundamentale, cuprinse in textul mentionat, referitoare la protectia egala a proprietatii private, indiferent de titular. Astfel, potrivit dispozitiilor legale criticate, pentru ocrotirea proprietatii private a statului procesul penal este pornit din oficiu, in timp ce pentru protectia proprietatii private apartinand altor titulari de drept procesul penal se declanseaza numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. In continuare, se refera la jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume la deciziile nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care s-a statuat, cu privire la o formulare discriminatorie similara, cuprinsa in alin. 2 al art. 213 din Codul penal si, respectiv, la alin. 3 al art. 214 din Codul penal, in sensul ca aceasta discriminare contravine dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Constitutie. In final, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, in masura in care instituie un regim juridic diferit pentru ocrotirea proprietatii private a statului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 iulie 1999, pronuntata in dosarul nr. 4.769/1999, Judecatoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, ridicata din oficiu intr-o cauza penala privind pe Vasile Nicula, invinuit de savarsirea infractiunii de tulburare de posesie, prevazuta la art. 220 din Codul penal, in dauna Societatii Comerciale "Legume-Fructe" - S.A. din Cluj-Napoca. Plangerea a fost adresata Parchetului care, dispunand incetarea urmaririi penale pentru infractiunea prevazuta la art. 108 din Legea nr. 18/1991, republicata, a trimis cauza spre solutionare, sub aspectul infractiunii prevazute la art. 220 din Codul penal, Judecatoriei Cluj-Napoca. Partea vatamata a ridicat exceptia lipsei de competenta materiala a judecatoriei, sustinand ca urmarirea penala trebuie efectuata din oficiu, potrivit dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, iar sesizarea instantei trebuie sa se faca prin rechizitoriul parchetului si nu prin plangerea ei prealabila. Fata de aceasta sustinere a partii vatamate, instanta, din oficiu, a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, considerand ca acestea contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, deoarece instituie un regim juridic de ocrotire diferit, in functie de titularul dreptului de proprietate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, deoarece exceptarea de la cerinta plangerii prealabile a persoanei vatamate si punerea in miscare din oficiu a actiunii penale in cazul in care imobilul este in intregime sau in parte al statului, "asigurand o aparare juridica mai energica a proprietatii private a statului", duce la o "diferentiere neconstitutionala intre protectia proprietatii private a statului si protectia proprietatii private a altor subiecti de drept". Or, datorita acestei diferente, se arata in continuare, dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal "contravin art. 41 alin. (2) din Constitutie, care asigura o egala ocrotire a proprietatii private prin lege, indiferent daca aceasta apartine statului sau altei persoane juridice ori fizice". In motivarea punctului sau de vedere, Guvernul face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume la deciziile nr. 177/1998 si nr. 5/1999, prin care, in cazul infractiunii de abuz de incredere, prevazuta la art. 213 din Codul penal, respectiv al infractiunii de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 din Codul penal, s-a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor referitoare la punerea in miscare a actiunii penale din oficiu, daca bunul care constituie obiectul material al infractiunii apartine in intregime sau in parte statului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia ridicata, fiind legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal, care au urmatoarea redactare: "Daca imobilul este in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".
    In motivarea exceptiei ridicate din oficiu instanta considera ca alin. 4 al art. 220 din Codul penal contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (2), referitoare la ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, considerand ca, desi prin acest text este ocrotita posesia, in realitate aceasta este vizata ca atribut al dreptului de proprietate. Se considera, de asemenea, de catre instanta, ca, prin dispozitiile sale, textul de lege criticat instituie o discriminare interzisa de Constitutie intre protectia proprietatii private a statului, caz in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, si ocrotirea proprietatii private a altor titulari ai dreptului de proprietate, caz in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile alin. 4 al art. 220 din Codul penal instituie o ocrotire juridico-penala diferita, dupa cum imobilul, la a carui posesie se refera tulburarea, este ori nu este "in intregime sau in parte al statului". Astfel textul de lege mentionat prevede ca actiunea penala se pune in miscare din oficiu, atunci cand "acesta este in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in celelalte cazuri, cu posibilitatea, in aceasta din urma ipoteza, ca, prin retragerea plangerii sau prin impacarea partilor, sa se inlature raspunderea penala a faptuitorului. Curtea retine ca, in ipoteza reglementata prin alin. 4 al art. 220 din Codul penal, valoarea sociala explicit aparata este posesia pasnica si netulburata a unui imobil aflat "in posesia unei persoane private". In consecinta, pentru existenta ca atare a infractiunii, nu este relevanta natura dreptului de proprietate asupra imobilului a carui posesie este tulburata (proprietate publica; proprietate privata a statului; proprietate privata particulara), ci numai calitatea de "persoana privata" a posesorului imobilului. Cu toate acestea, prin dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal se creeaza un regim juridic favorabil posesiei ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietatea privata a statului in comparatie cu posesia ce poarta asupra imobilelor aflate in proprietate privata particulara, ceea ce atrage, indirect, favorizarea uneia dintre formele proprietatii private. Asa fiind, asemenea reglementari, care diferentiaza apararea, prin mijloace de drept penal, a unei valori sociale (posesia pasnica si netulburata a unui imobil) in functie de titularul dreptului de proprietate asupra acelui imobil (statul sau, respectiv, alta persoana juridica ori persoana fizica) incalca, atunci cand nu este vorba despre bunuri aflate in proprietate publica, principiul consacrat in art. 41 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular".
    De altfel, Curtea retine ca textul de lege criticat este asemanator, atat ca formulare, cat si prin consecintele sale, cu textele art. 213 alin. 2 si ale art. 214 alin. 3 din Codul penal, in privinta carora Curtea Constitutionala a constatat prin Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999 si, respectiv, prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, ca dispozitiile "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului" si, respectiv, "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte proprietatea statului" sunt neconstitutionale. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia din prezenta cauza, referitoare la dispozitiile art. 220 alin. 4 din Codul penal, urmeaza sa fie identica celor adoptate prin deciziile mentionate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Judecatoria Cluj-Napoca in Dosarul nr. 4.769/1999 si constata ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este intregime sau in parte al statului" din art. 220 alin. 4 din Codul penal este neconstitutionala.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    LUCIAN MIHAI

                           Magistrat asistent,
                           Marioara Prodan