DECIZIE Nr.
1647 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 194 alin. 2 teza întai din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 21 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din
Codul penal, excepţie invocată de Emurla Sunan şi Ciprian Turcan
în Dosarul nr. 17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 17.599/212/2007, Judecătoria
Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din
Codul penal, excepţie invocată de Emurla Sunan şi Ciprian
Turcan.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, se susţine, în
esenţă, că legea penală sancţionează cu
închisoarea fapta de a ameninţa o persoană cu darea în vileag a unei
fapte reale, compromiţătoare pentru persoana ameninţată,
pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, în timp ce
prevederile art. 29 şi 30 din Constituţie garantează libertatea
gândirii şi a opiniilor, nimeni neputând să fie constrâns să
adopte o opinie. Se apreciază că sancţionarea cu pedeapsa
închisorii a faptului de a exprima o situaţie sau o stare adevărată,
reală, dar neplăcută pentru o altă persoană,
reprezintă o încălcare gravă a libertăţii de
exprimare.
Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând şi
considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr.
62/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal.
Art. 194 alin. 2 din Codul penal are următorul
cuprins: „Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în
vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru
persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o
rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
Se susţine că prin dispoziţiile legale
criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 29 - Libertatea
conştiinţei şi art. 30 - Libertatea de exprimare. Se
invocă, totodată, dispoziţiile art. 10 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.
Astfel, contrar celor susţinute de autorii
excepţiei, în cazul infracţiunii de şantaj nu este vorba despre
simpla incriminare a „faptului de a exprima o situaţie sau o stare
adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă
persoană". Elementul material al şantajului în varianta
tipică constă într-o acţiune de constrângere a unei persoane
fizice, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să
facă, să nu facă sau să sufere ceva. Actele de constrângere
exercitate asupra victimei trebuie să aibă aptitudinea de a o
determina să satisfacă pretenţiile nelegale ale
făptuitorului, vizând aşadar silirea acesteia să dea, să
facă, să nu facă sau să sufere ceva, urmarea imediată
a infracţiunii constând într-o restrângere a libertăţii morale a
victimei, care este pusă în situaţia de alege între a suporta o
consecinţă şi îndeplinirea unor pretenţii cerute de
făptuitor.
Astfel fiind, nu poate fi reţinută pretinsa
încălcare, prin normele criticate, a dispoziţiilor art. 30 din
Constituţie, care, stabilind în alin. (1) că „Libertatea de
exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", prevede,
în alin. (6), faptul că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici
dreptul la propria imagine".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepţie
invocată de Emurla Sunan şi Ciprian Turcan în Dosarul nr.
17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta