DECIZIE   Nr. 1642 din 10 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 45 din 20 ianuarie 2010

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Benke Karoly                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 795/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud -Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.268D - nr. 4.321 D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 4.267D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.268D - nr. 4.321 D/2009 la Dosarul nr. 4.267D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.268D - nr. 4.321 D/2009 la Dosarul nr. 4.267D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 795/112/2009, nr. 702/112/2009, nr. 703/112/2009, nr. 700/112/2009, nr. 705/112/2009, nr. 749/112/2009, nr. 748/112/2009, nr. 770/112/2009, nr. 760/112/2009, nr. 735/112/2009, nr. 736/112/2009, nr. 738/112/2009, nr. 784/112/2009, nr. 704/112/2009, nr. 683/112/2009, nr. 722/112/2009, nr. 724/112/2009, nr. 695/112/2009, nr. 690/112/2009, nr. 734/112/2009, nr. 694/112/2009, nr. 680/112/2009, nr. 728/112/2009, nr. 671/112/2009, nr. 780/112/2009, nr. 706/112/2009, nr. 745/112/2009, nr. 731/112/2009, nr. 691/112/2009, nr. 696/112/2009, nr. 746/112/2009, nr. 787/112/2009, nr. 789/112/2009, nr. 769/112/2009, nr. 759/112/2009, nr. 771/112/2009, nr. 774/112/2009, nr. 766/112/2009, nr. 701/112/2009, nr. 794/112/2009, nr. 685/112/2009, nr. 681/112/2009, nr. 792/112/2009, nr. 797/112/2009, nr. 729/112/2009, nr. 752/112/2009, nr. 733/112/2009, nr. 783/112/2009, nr. 768/112/2009, nr. 677/112/2009, nr. 786/112/2009, nr. 676/112/2009, nr. 670/112/2009, nr. 669/112/2009 şi nr. 741/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. în cauze având ca obiect pretenţii băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază, în esenţă, că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, se arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr. 168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente duc la concluzia că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul efectivităţii juridice consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. In plus faţă de acestea, autorul excepţiei consideră că, prin dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, dispoziţii care au următorul conţinut: „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...] orice alte dispoziţii contrare".

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia puterilor în stat şi supremaţia Constituţiei şi a legilor, celor ale art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea, prin lege organică, a raporturilor de muncă, sindicatelor, patronatelor şi protecţiei sociale, şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie privind rolul Consiliului Legislativ.

Prin mai multe decizii, Curtea s-a pronunţat asupra unor critici identice de neconstituţionalitate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, Curtea a constatat că „întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. [...] Or, Curtea reţine că problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauză a unor texte de lege, revin instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că «Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege», iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecată poate fi atacată la instanţa superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dă Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituţională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.

De asemenea, Curtea reţine că atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional".

Intrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. Bucureşti în dosarele nr. 795/112/2009, nr. 702/112/2009, nr. 703/112/2009, nr. 700/112/2009, nr. 705/112/2009, nr. 749/112/2009, nr. 748/112/2009, nr. 770/112/2009, nr. 760/112/2009, nr. 735/112/2009, nr. 736/112/2009, nr. 738/112/2009, nr. 784/112/2009, nr. 704/112/2009, nr. 683/112/2009, nr. 722/112/2009, nr. 724/112/2009, nr. 695/112/2009, nr. 690/112/2009, nr. 734/112/2009, nr. 694/112/2009, nr. 680/112/2009, nr. 728/112/2009, nr. 671/112/2009, nr. 780/112/2009, nr. 706/112/2009, nr. 745/112/2009, nr. 731/112/2009, nr. 691/112/2009, nr. 696/112/2009, nr. 746/112/2009, nr. 787/112/2009, nr. 789/112/2009, nr. 769/112/2009, nr. 759/112/2009, nr. 771/112/2009, nr. 774/112/2009, nr. 766/112/2009, nr. 701/112/2009, nr. 794/112/2009, nr. 685/112/2009, nr. 681/112/2009, nr. 792/112/2009, nr. 797/112/2009, nr. 729/112/2009, nr. 752/112/2009, nr. 733/112/2009, nr. 783/112/2009, nr. 768/112/2009, nr. 677/112/2009, nr. 786/112/2009, nr. 676/112/2009, nr. 670/112/2009, nr. 669/112/2009 şi nr. 741/112/2009 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly