DECIZIE   Nr. 16 din 27 ianuarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 278 din 20 iunie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de avocatul Ion Barbu, aparator al inculpatului Marian Oprisan, in lipsa acestuia, in Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecatoriei Focsani.
    La apelul nominal se constata ca lipsesc partile, Marian Oprisan si Radu Minea, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, iar nu ca inadmisibila, deoarece exceptia de neconstitutionalitate, fiind de ordine publica, poate fi ridicata si de aparatorul inculpatului, in lipsa acestuia, chiar in cauzele penale in care reprezentarea lui nu este permisa de lege, astfel incat exceptia, astfel ridicata, nu poate fi considerata ca inadmisibila. Desi Curtea Constitutionala, prin decizii anterioare, a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, cu motivarea ca aceasta a fost ridicata de aparatorul inculpatului, in lipsa acestuia, pe care nu putea sa il reprezinte, potrivit legii, deci de o persoana care nu avea calitatea de parte in procesul penal, solutia inadmisibilitatii exceptiei este discutabila. In favoarea admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate reprezentantul Ministerului Public invoca dispozitiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad ca procedura jurisdictionala prevazuta de aceasta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale. Or, regulile procedurii civile, fiind mai permisive, fac posibila ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate de catre aparatorul inculpatului, chiar in lipsa acestuia. Se invoca si faptul ca, potrivit practicii jurisdictionale a Curtii Constitutionale, sunt admisibile exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Ministerul Public, desi acesta nu este parte in proces.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 aprilie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 9.719/1998, Judecatoria Focsani a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, ridicata de avocatul Ion Barbu, aparator al inculpatului Marian Oprisan, in lipsa acestuia.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale criticate, referitoare la institutia reprezentarii inculpatului numai in anumite conditii, incalca prevederile constitutionale ale art. 16, care consacra principiul egalitatii in drepturi, si ale art. 24, prin care se garanteaza dreptul la aparare.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza exceptia ca fiind neintemeiata, deoarece "imprejurarea ca, prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, este limitata reprezentarea inculpatului la judecata in prima instanta, ori in rejudecare, numai la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a inchisorii de cel mult un an, nu poate fi privita ca o ingradire a dreptului la aparare ci, dimpotriva, trebuie privita ca fiind o masura care garanteaza inculpatului o aparare corespunzatoare."
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul in punctul sau de vedere considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin art. 24 din Constitutie, "ci constituie o garantie a dreptului fundamental la aparare".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
    Exceptia priveste dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, potrivit carora: "In cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat:
    a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an;"
    Aceste dispozitii legale sunt considerate ca fiind contrare prevederilor constitutionale ale art. 16, privitor la egalitatea in drepturi, si celor ale art. 24, privitor la dreptul la aparare. Autorul exceptiei, chemat in judecata pentru savarsirea infractiunilor de insulta si calomnie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, sustine ca dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, conform carora inculpatul poate fi reprezentat, la judecarea cauzei in prima instanta, numai daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult un an, sunt contrare prevederilor constitutionale. Conditionarea reprezentarii inculpatului, in procesul penal, de gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita constituie, in opinia autorului exceptiei, pe de o parte, o restrangere nejustificata a dreptului la aparare al celor in cauza, iar pe de alta parte, o incalcare a principiului egalitatii in drepturi, deoarece creeaza o discriminare intre inculpati.
    Analizand aceste sustineri, Curtea Constitutionala retine ca asupra neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala a mai fost sesizata, pronuntand Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, precum si Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999. Prin ambele decizii Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi in prima si cu majoritate de voturi, cu opinia separata a patru dintre judecatori, in cea de-a doua, a respins exceptia ca fiind inadmisibila, fara a o examina in fond, cu motivarea ca a fost ridicata de aparatorul inculpatului, in lipsa acestuia si in cauze in care, potrivit dispozitiilor legale criticate, reprezentarea nu era posibila. Curtea a decis ca, fiind ridicata la cererea unei persoane care nu are calitatea de parte in procesul penal, exceptia este contrara prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, si deci inadmisibila.
    Reexaminand argumentele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate de autorii exceptiilor, precum si considerentele cuprinse in opinia separata la Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, Curtea constata ca este necesara o reconsiderare a jurisprudentei sale anterioare, sub aspectul admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, in lipsa acestuia, in cauzele in care, potrivit prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, reprezentarea nu este posibila.
    In acest scop Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte, mai intai, asupra admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate si apoi asupra fondului acesteia.
    I. Astfel adoptarea, prin deciziile anterioare, a solutiei de inadmisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala s-a intemeiat pe interpretarea literala a dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, desprinzandu-se concluzia ca, intrucat inculpatul nu poate fi reprezentat, aparatorul acestuia, chiar legal angajat, nu poate cere, in numele partii absente, ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate. Curtea constata insa ca pentru solutionarea corecta a acestei probleme este necesar sa se recurga si la interpretarea teleologica a dispozitiilor legale criticate ca fiind neconstitutionale, precum si la interpretarea sistematica a tuturor dispozitiilor legale aplicabile exceptiei de neconstitutionalitate.
    Din interpretarea teleologica a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala rezulta ca restrangerea exercitarii de catre aparator a drepturilor procesuale ale inculpatului se refera numai la cercetarea si judecarea cauzei in fond, iar nu si la eventualele incidente sau cereri ce pot fi formulate cu privire la latura procesuala a cauzei penale. Desi exercitarea de catre aparator a drepturilor procesuale ale inculpatului presupune totdeauna prezenta acestuia sau prezenta reprezentantului sau, atunci cand inculpatul poate fi reprezentat (art. 174 alin. 1 din Codul de procedura penala), totusi, in cazul formularii de cereri (de exemplu, de amanari, recuzari, stramutari) sau ridicari de exceptii (de necompetenta, de neindeplinirea procedurii) care nu prejudeca fondul cauzei, aparatorul poate exercita aceste drepturi ale inculpatului si in lipsa acestuia. Este evident ca, printre drepturile inculpatului, pe care aparatorul sau le poate exercita si in lipsa lui, se enumera si dreptul de a ridica exceptia de neconstitutionalitate, deoarece nici aceasta nu prejudeca fondul cauzei si deci nu reclama prezenta sau reprezentarea inculpatului. Aceasta interpretare este in concordanta cu prevederile art. 24 din Constitutie, privitoare la dreptul partilor de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului, iar activitatea acestuia, chiar limitata, in cazurile in care reprezentarea nu este posibila, contribuie la realizarea dreptului la aparare al inculpatului.
    Aceeasi concluzie, in sensul admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, se desprinde si din interpretarea sistematica a dispozitiilor privitoare la exceptia de neconstitutionalitate. Importanta deosebita a exceptiei de neconstitutionalitate, ca mijloc de verificare a conformitatii cu Constitutia a dispozitiilor legale in vigoare si, totodata, ca modalitate de exercitare a dreptului oricarei persoane de a cere, in fata unei instante judecatoresti, verificarea acestei conformitati, in vederea asigurarii suprematiei Constitutiei, deci si a interesului general al societatii, justifica ratiunea ca ea sa fie acceptata si examinata ca atare, chiar atunci cand a fost ridicata la cererea aparatorului inculpatului, in lipsa acestuia. Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel ridicate corespunde atat interesului general al asigurarii suprematiei Constitutiei si al apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, cat si interesului personal al inculpatului de a beneficia de o aparare calificata, in concordanta cu prevederile art. 24 din Constitutie. Totodata admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate la cererea aparatorului inculpatului, in lipsa acestuia, nu contravine nici scopului urmarit prin dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, deoarece exceptia de neconstitutionalitate nu presupune judecarea in prima instanta a cauzei in absenta inculpatului.
    Fata de aceste considerente si revenind asupra solutiilor sale de respingere ca fiind inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, atunci cand exceptia a fost ridicata la cererea avocatului inculpatului lipsa si care nu putea fi reprezentat la judecarea cauzei in prima instanta, Curtea constata ca o astfel de exceptie este admisibila si urmeaza sa fie examinata ca atare. De aceea, in cauza de fata Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si exceptia urmeaza sa fie solutionata potrivit procedurii obisnuite.
    II. Examinand, pe fond, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata. Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale criticate, limitand posibilitatea reprezentarii inculpatului, la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei, la faptele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau inchisorii de cel mult un an, ar constitui o ingradire a dreptului sau la aparare, nu are suport real. Limitarea reprezentarii a fost determinata de specificul raspunderii penale, care are caracter personal. Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanei care a savarsit o infractiune (art. 9 alin. 1 din Codul de procedura penala), inculpatul fiind obligat sa raspunda personal pentru infractiunea savarsita, ceea ce presupune prezenta lui la judecata. In mod exceptional legea permite reprezentarea inculpatului la judecarea, in prima instanta, a cauzelor privitoare la infractiuni de mai mica gravitate, precum si la judecarea cauzei in caile de atac [art. 174 alin. 1 lit. b) din Codul de procedura penala]. Chiar si in aceste cazuri insa instanta are dreptul, atunci cand gaseste necesara prezenta inculpatului, sa dispuna aducerea lui (art. 174 alin. 2 din Codul de procedura penala).
    Obligativitatea prezentei inculpatului la judecata constituie o garantie pentru realizarea dreptului constitutional la aparare al acestuia, deoarece ii creeaza posibilitatea de a da explicatii instantei si de a-si dovedi fie nevinovatia, fie dimensiunea exacta a acesteia, aparare pe care si-o poate face singur sau asistat de un avocat. Totodata prezenta inculpatului la judecarea cauzei sale este necesara si pentru corecta solutionare a actiunii penale, care este o actiune publica, interesand societatea in ansamblu.
    Nu poate fi acceptata nici critica in sensul careia dispozitiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi. Limitarea dreptului inculpatului de a fi reprezentat, in cazurile prevazute de lege, priveste pe toti destinatarii legii, fara discriminari, aflati in situatiile respective.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de avocatul Ion Barbu, aparator al inculpatului Marian Oprisan, in lipsa acestuia, in Dosarul nr. 9.719/1998 al Judecatoriei Focsani.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 ianuarie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman