DECIZIE Nr. 16 din 22 mai
2006
s-a intrunit pentru a
examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la
problema aplicabilitatii dispozitiilor art. 81, 86 1 si 86 7 din Codul penal in
cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 7 din 5 ianuarie 2007
Dosar nr. 5/2006
Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr.
Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problema aplicabilităţii dispoziţiilor
art. 81, 861 şi 867 din Codul penal în cazul
infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea
şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor
art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, fiind prezenţi 73 de judecători din totalul de 105 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că,
la examinarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 81, 861 şi 867 din Codul penal în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din
Legea nr. 143/2000, trebuie avută în vedere pedeapsa indicată în textul de
încriminare, iar nu aceea redusă în temeiul art. 16 din aceeaşi lege.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In legătură cu dispoziţiile art. 81, 861 şi 867 din Codul penal, instanţele judecătoreşti s-au pronunţat diferit
cu privire la problema dacă aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în cazul
infracţiunilor prevăzute în art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000, privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, dacă
pedeapsa a fost redusă ca efect al incidenţei prevederilor art. 16 din aceeaşi
lege.
Astfel, unele instanţe, apreciind că sancţiunea
stabilită ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000
constituie pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reglementate prin
art. 2-10 din această lege, deoarece este rezultatul unei modalităţi legale de
determinare a cuantumului ei, au considerat că într-un asemenea caz sunt
incidente dispoziţiile art. 81, 861 şi 867 din Codul penal referitoare la suspendarea condiţionată a
executării pedepsei.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000', la
aplicarea dispoziţiilor art. 81, 861 şi 867 din Codul penal trebuie avută în vedere pedeapsa stabilită în
textul de lege ce încriminează fapta, iar nu aceea redusă conform art. 16 din
aceeaşi lege.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Aplicarea dispoziţiilor art. 81, 861 şi 867 din Codul penal, referitoare la suspendarea condiţionată a
executării pedepsei, la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi la
executarea pedepsei la locul de muncă constituie un atribut al instanţei de
judecată, pe care aceasta îl realizează în cadrul operaţiunii de
individualizare a pedepsei.
Dar, stabilirea oricăreia dintre cele trei modalităţi
specifice de aplicare a unei pedepse care să nu fie efectiv executată este
condiţionată de îndeplinirea anumitor criterii indicate în cuprinsul textelor
de lege care prevăd o atare posibilitate de individualizare.
Intre aceste criterii este şi acela prevăzut în art. 81
alin. 3, art. 861
alin. 3 şi în art. 867 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia suspendarea condiţionată
a executării pedepsei,
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau executarea pedepsei la
locul de muncă nu poate fi dispusă „în cazul infracţiunilor intenţionate pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani".
Cum în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 52
alin. 1 raportat la art. 72 alin. 1 din Codul penal, prin pedeapsă prevăzută
de lege se înţelege o măsură de constrângere în limitele fixate prin textul
încriminator din Codul penal sau din legea specială aplicabilă, este evident că
prin dispoziţia art. 16 din Legea nr. 143/2000, referitoare la cazul în care
inculpatul beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute
de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsă.
In adevăr, prin art. 16 din Legea nr. 143/2000, se
prevede că „persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2
- 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni
legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor
pedepsei prevăzute de lege".
In acest fel, din însăşi
formularea că persoana care a avut atitudinea menţionată „beneficiază de
reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege" rezultă
voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a stabili că un asemenea caz constituie
doar o împrejurare ce impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de natură
a determina încadrarea faptei în alte limite de pedeapsă.
Ca urmare, textul art. 16 din Legea nr. 143/2000,
nestabilind limitele speciale ale pedepselor pentru infracţiunile la care se
referă, ci un caz de modificare a limitelor pedepsei în eventualitatea când
inculpatul, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni
legate de droguri, nu constituie o dispoziţie de stabilire de noi limite,
speciale, ale pedepsei pentru infracţiunile respective.
Or, câtă vreme în art. 81 alin. 3, art. 861 alin. 3 şi în art. 867 alin. 3 din Codul penal este
reglementată interzicerea suspendării condiţionate a executării pedepsei, a
suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a dispunerii executării pedepsei la locul de muncă „în cazul
infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de 15 ani", nu ar fi posibil să se procedeze astfel şi atunci când
maximul pedepsei este mai mare de 15 ani închisoare şi reducerea lui până la
acest cuantum ar fi rezultatul aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
A considera altfel ar însemna să se îngăduie instanţei
de judecată să se substituie legiuitorului şi să stabilească ea însăşi alte limite de pedeapsă decât
cele prevăzute în textul de încriminare a faptei, prin luarea în calcul a
circumstanţelor agravante sau atenuante legale, ceea ce nu ar fi admisibil.
Aşa fiind, în cazul infracţiunilor prevăzute în art.
2-10 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevăzută de lege este aceea stabilită în
textul de încriminare, iar nu aceea rezultată în urma reducerii la jumătate a
limitelor acesteia în conformitate cu art. 16 din aceeaşi lege.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările ş completările ulterioare,
şi ale art. 4142
din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii
ş a se stabili că, în cazul infracţiunilor prevăzute în
art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, la aplicarea prevederilor art. 81, 861 şi 867
din Codul penal trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă determinate prin
textul de încriminare, iar nu cele rezultate în urma reducerii efectuate
conform art. 16 din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
La aplicarea art. 81, 861 şi 867
din Codul penal, în cazul infracţiunilor prevăzute de
art. 2 - 10 din Leges nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului
şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, va
fi avută în vedere pedeapsa stabilită în textul de încriminare, iar nu cea
redusă conform art. 16 din aceeaş lege.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei